Care euro? Europenii loviţi de criză îşi fac propriile monede

Care euro? Europenii loviţi de criză îşi fac propriile monede

În mai multe oraşe din Spania, preţurile sunt afişate şi în euro, şi în peseta. FOTO Reuters

Tot mai multe comunităţi din Spania, Grecia şi Franţa au renunţat la euro şi plătesc, în schimb, cu „albine”, „ore”, „vecini” şi „ecouri”, folosind sisteme paralele de troc.

Ştiri pe aceeaşi temă

Criza economică a scos la lumină toate deficienţele zonei euro în forma ei actuală. În timp ce Bruxelles-ul şi cele 18 guverne din uniunea monetară caută măsuri pentru rezolvarea acestora, câteva comunităţi mai mari sau mai mici din Spania, Grecia şi Franţa au găsit soluţii pentru a „ocoli” aproape complet moneda unică despre care consideră că le face mai mult rău decât bine.
 
Aşa că aceştia au dezvoltat economii locale, paralele, care funcţionează pe baza a doi piloni – monede alternative şi troc, pentru a combate ratele ridicate ale şomajului, inflaţia, scăderile salariale şi, mai presus de toate, majorările de taxe. De fapt, comunităţile care folosesc astfel de monede nu plătesc deloc impozite pentru tranzacţiile desfăşurate în aceste „valute”. 
 
Francezii vor avea „piersici” în portofele
 
Astfel, la mai puţin de şapte kilometri de Paris, cei peste 100.000 de locuitori din Montreuil se pregătesc să-şi umple portofelele cu „piersici”. Vor încăpea pentru că nu sunt fructe, ci noua monedă pe care o vor folosi de la sfârşitul lunii noiembrie (foto dreapta „Liberation”).
 
Moneda este promovată drept o modalitate a francezilor de a se asigura că „tranzacţiile nu se pierd în sistemul bancar” şi de „a promova comerţul local”, explică pentru „Liberation” Bastien Yverneau, directorul asociaţiei care a iniţiat acest proiect, Montreuil în tranziţie. Scopul pe termen lung este estinderea „piersicilor” în întreaga Île-de-France, cea mai bogată şi cea mai populată dintre cele 27 de regiuni administrative ale Franţei. 
 
Aceasta este doar cea mai recentă monedă locală folosită de francezi. Până acum, 20 de oraşe din Franţa au introdus astfel de valute. În Villeneuve sur Lot, din ianuarie 2010 se folosesc „albinele”. Când a pornit, o albină avea aceeaşi valoare cu un euro. La fiecare şase luni, ea era depreciată cu 2%. În Toulouse există, pe lângă euro, moneda „sol”, iar în Vaucluse - „roata”. În  Romans-sur-Isere se foloseşte „măsura”, în Angers - „muza”, iar Bretania a introdus „Heol”. 
 
Grecii se întorc la troc
 
Primii care au avut ideea monedelor alternative de la izbucnirea crizei au fost grecii, loviţi cel mai dur de efectele recesiunii. În 2010, în oraşul-port Volos, cele mai multe tranzacţii se efectuau deja cu ajutorul unităţii alternative locale Tem (foto dreapta BBC). Un sistem mai degrabă de troc – oamenii foloseau unităţile pentru a face schimb de produse, bunuri şi servicii – menaj, gătit, reparaţii, predare, baby-sitting şi asistenţă tehnică. Acum, sistemul nu doar că nu a dispărut, ci s-a perfecţionat.
 
Cursul Tem/euro este la paritate, aşa cum a fost întotdeauna. Ioanitou, mamă a cinci copii, explică pentru „The Guardian”: „Am vândut săpun şi ulei de măsline în valoare de 70 Tem azi. Am cumpărat, tot cu Tem, portocale, plăcinte, şerveţele, produse de curăţat şi decoraţiuni pentru Crăciun”. Sisteme similare au apărut în suburbiile din Atena, Corfu, Patras şi Katerini.
 
Generaţia mai bătrână din Grecia încă-şi aminteşte de o perioadă în care trocul era un lucru obişnuit. În sate schimbai lapte şi brânză de capră pe carne şi făină”, explică Yiannis Grigoriu, sociolog şi unul dintre fondatorii reţelei din Volos. 
 
Spaniolii îşi ţin banii în „banca timpului” 
 
Spaniolii folosesc aceeaşi combinaţie de troc şi monedă alternativă, fie tipărită, fie virtuală. În Barcelona, oamenii îşi scriu cecuri în „ore”, pe care le folosesc apoi pentru a cumpăra bunuri, produse sau servicii, eliminând complet banii din tranzacţii.
 
Modelul este numit „banca timpului” şi s-a extins în tot mai multe regiuni spaniole. În Malaga, sistemul este exclusiv online. În Vilanova i la Geltru, localnicii se folosesc de un soi de card de credit din hârtie, care foloseşte o monedă alternativă care este acceptată doar de câteva magazine.
 
Unele oraşe au început să accepte din nou peseta (foto dreapta Reuters), moneda naţională înainte de aderarea la zona euro, în contextul în care banca centrală de la Madrid estimează că spaniolii au încă pesetas în valoare de 2,4 miliarde de dolari pe care nu le-au predat înainte de introducerea monedei unice europene.
 
În oraşul Mataelpino şi în alte 10 oraşe din regiunea Sierra Norte, oamenii plătesc cu „moras” (mure). În capitala Madrid sunt acceptaţi „boniatos” (cartofi dulci) şi „bivs”, în Bilbao îţi poţi achita consumaţia la unele restaurante cu „gitas”, iar în Valladolid cu „vecini”. În Sevilla au apărut „jaras” şi „pume”, în Catalonia s-au răspândit „ecourile”, iar Ţara Bascilor foloseşte „eusko”.
 
„Cu toţii putem contribui cu ceva, fie că plimbăm câinele vecinului pentru că el nu are timp, sau că reparăm haine sau ducem pe cineva cu maşina”, explică Mercedes, care vinde obiecte din ceramică la o astfel de piaţă din Mataelpino. 
 
 
CITEŞTE MAI MULT
 
 
Marile grupuri bancare analizează deja toate scenariile posibile în cazul în care zona euro se va destrăma, iar moneda unică va dispărea. Ipotezele acestora variază de la izbucnirea de războaie civile până la reintrarea economiei mondiale în recesiune.
 
 
Scenariile privind destrămarea zonei euro se înmulţesc pe zi ce trece. Odată cu ele, o idee este reluată aproape fără sfârşit: Germania ar câştiga de pe urma acestui scenariu. Sau măcar n-ar suferi la fel de tare ca alţii. Economiştii spun însă că statul german ar fi poate cel mai lovit de o astfel de situaţie.
 
 
În 2005, Atena a adoptat primul buget de austeritate. După opt ani şi două împrumuturi de urgenţă în valoare de peste 230 de miliarde de euro, statul cel mai probabil va avea nevoie de încă o restructurare a datoriei.
 
citeste totul despre: