Sărbători în cârdăşie. A venit Moşul la abonaţii fondurilor europene?

În vreme ce unii se pregătesc să dea goluri la vară cu Brazuca, în România nişte cetăţeni deştepţi fac tiki-taka cu Posdruca. Mai exact, pe sfârşit de an au dat lovitura la Campionatul de fonduri europene, asigurându-şi contracte grase în cadrul POSDRU.

Vineri s-au afişat câştigătorii unor competiţii – adică Cereri de Propuneri de Proiecte (CPP) – declanşate la începutul verii.

Rezultatele sunt de-a dreptul spectaculoase. Deşi concurenţa a fost intensă, pe unele CPP-uri depunându-se sute de proiecte, practic câteva firme şi-au adjudecat partea leului.

Pe CPP 141 (Regiunea Nord-Vest), firma SC SIAB Development SRL a câştigat nu mai puţin de 4 proiecte (adică un sfert din total), identice ca buget şi cu acelaşi punctaj, deci copy-paste probabil atât la formulare cât şi la evaluare. Am aruncat o privire pe site-ul ministerului de Finanţe şi m-a cuprins o nouă dilemă. Oare cum poate o firmă cu 6 angajaţi care anul trecut a avut o cifră de afaceri de 1 mil. lei (şi pe ultimii trei ani 2,6 mil. lei) să asigure derularea unor proiecte în valoare de aproape 8 mil.lei?! Şi asta dacă ne referim doar la aceste proiecte. Dar ce ştiu eu, poate are un parteneriat beton sau poate se va duce să facă împrumut la bancă sau un CAR, ceva…

Pe CPP 130 (Regiunea Sud-Vest Oltenia), granturile s-au împărţit între câţiva abonaţi. Astfel, firma SC ACZ Consulting SRL a câştigat nu mai puţin de 3 proiecte, aproximativ acelaşi buget şi acelaşi punctaj, deci copy-paste. Asociaţia Psihologilor Gorjeni a câştigat tot 3 proiecte, despre care se poate spune acelaşi lucru.

Asociaţia pentru Dezvoltare şi Promovare Socio-Economică Catalactica, o altă abonată a fondurilor europene, are 5 proiecte câştigate pe patru domenii diferite: CPP 129, 138, 139, 143. Despre performanţa remarcabilă a acestei asociaţii a scris în 2012 şi Costi Rogozanu:

„Sorin Cace şi Corina Cace sînt eroii mei întîmplători. Sînt oameni care au reuşit să o ducă bine pe timp de criză pentru că s-au conectat cum trebuie la ţeava UE.

Familia Cace a avut în derulare mai multe proiecte (aici aveţi o lista cu cele terminate) în zona Teleorman (cîteva de integrarea romilor pe piaţa muncii şi altele). Despre efecte nu ştim nimic. E totuşi lăudabil că au un site unde scriu tot ce au făcut (am întîlnit cazuri unde organizatorii nu se obosesc cu aşa ceva).

Lucrurile au început să meargă după 2009. Ea la ASE, el la ICCV. Declaraţia de avere a Corinei Cace arăta  destul de modest. Familia avea drept bază veniturile de la ASE. În 2011, bunăstarea a explodat. În declaraţia Corinei Cace pe 2011, apar banii care vin cel mai probabil din proiectele POSDRU. Alte surse nu sînt trecute. Aşadar, familia Cace a luat cam 170.000 de lei de la locul de muncă de bază. Şi exact 427.158 lei din cercetare-dezvoltare şi conventii civile. 100 000 de euro pe an pentru o familie de intelectuali este un venit bunicel.

Catalactica, minunata aventură POSDRU a familiei Cace, este doar o picătură într-o mare baltă (puteţi studia pe aici alte sute de proiecte). Am găsit un proiect de sute de mii de euro care se numeşte “Înapoi la muncă!”, un mesaj dispreţuitor folosit de reprezentanţi ai fostei puteri în diverse ocazii.”

Local, prostia care se întîmplă ar fi următoarea: sînt bani mulţi care alimentează un establishment universitar, funcţionăresc, ong-istic şi jurnalistic. Dar aceşti bani nu au efect, nu însănătoşesc mediul, nu-l scoate din zona extremă de vulnerabilitate. Sînt bani “paraleli” cu profesia de bază şi cu responsabilităţile ei.

Văd că singurul efect al articolului domnului Rogozanu este dinamizarea afacerii Asociaţiei Catalactica (care are şi filiala Teleorman, că deh, acolo sunt şomerii mulţi şi vine banul gros). Ba mai mult, pe baza studiilor realizate şi plătite de stat domnul Sorin Cace şi-a susţinut recent teza în vederea obţinerii atestatului de abilitare - adică de îndrumător de doctorat. Vă recomand să îi parcurgeţi lista de lucrări ştiinţifice şi, dacă găsiţi o lucrare publicată în vreo revistă străină să-mi spuneţi şi mie, vreau să o citesc.

SC Romapisan SRL are 3 proiecte câştigate, toate pe CPP 132 (Regiunea Nord-Vest), toate copy-paste, cu acelaşi buget. Remarcabil, proiectul are bugetul de 672000 lei, adică de 3 ori mai mic decât majoritatea proiectelor concurente; sunt curios cum instruieşte grupul ţintă cu aceşti bani şi, mai ales, cum proiectul concurent “Adaptor” a fost punctat mai slab deşi are buget dublu.

SC Brahms International SRL are 2 proiecte aprobate pe CPP 133 şi încă un proiect pe CPP 142. Această firmă a derulat 14 proiecte în perioada 2002-2011 şi a acordat certificate de absolvire a unor cursuri de formare profesională pentru 4500 de persoane.

Asociaţia React este o altă câştigătoare a acestei sesiuni de proiecte. Conform tradiţiei. Această asociaţie a devenit celebră prin proiectul Fabrica de bine, despre care mi-am spus părerea în articolul Fabrica de bine – cel mai scump bine făcut vreodată:

„Valoarea totala a proiectului este de 18.073.582 lei, din care asistenta financiara nerambursabila insumeaza 16.698.525 lei.

…

Astfel, au fost create 150 de noi locuri de munca pentru persoane vulnerabile social (persoane cu dizabilitati si beneficiari de ajutor social) in  domeniul reciclarii si prelucrarii hartiei, al serigrafiei, al reciclarii de mase plastice si in domeniul serviciilor de tip call center.

Ceea ce înseamnă fix 120000 de lei pe cap de angajat, adică aproape 27000 de euro. Adică 70 de salarii medii nete pe economie.

Felicitări iniţiatorilor! Au realizat într-adevăr ceva foarte social! Să cheltuie 27000 de euro pentru a oferi un loc de muncă temporar cuiva, fie şi cu dizabilităţi. Cu aceşti bani un salariat mediu trăia 6 ani. Se puteau trimite la studii universitare aproape 40 de tineri. Puteai să faci cadou unei familii o casă.”

Acum asociaţia are 4 proiecte aprobate în CPP 138, 139, 142, 143, majoritatea cu buget copy-paste: 2,128 mil. lei într-o parte, 2,127 mil. lei în altă parte! Deci a scris un proiect pe care intenţionează să îl plimbe prin patru regiuni ale ţării şi va încasa circa 2 milioane de euro. Sunt curios cum a ţinut cont de specificul fiecărei regiuni.

Asociaţia PRO EST are două proiecte aprobate, pe CPP 136 şi 138.

Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany are un proiect pe CPP 131 şi încă două pe CPP 140, copy-paste.

Alt caz palpitant. Pe CPP 132, dedicată măsurilor active de ocupare, unde grupul ţintă trebuie să fie format din şomeri, persoane inactive, persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi PERSOANE CARE AU PĂRĂSIT TIMPURIU ŞCOALA, Universitatea Babeş-Bolyai câştigă proiectul cu titlul DEZVOLTAREA CARIEREI prin consilierea şi formarea profesională a forţei de muncă cu studii superioare - proiect cu cel mai mare buget din toate cele finanţate. Mă gândesc că se referă la creşterea ocupării şomerilor de carieră. Sau sunt avute în vedere persoanele care au părăsit timpuriu şcoala după terminarea facultăţii! Mai departe, comentariile vă aparţin.

Vă simţiţi complexaţi? Vă interesează să aflaţi cum aceşti cetăţeni ajung să manevreze atât de bine mingea cu bani pe euromaidanul subvenţiilor din România? Nu ştiu: poate sunt foarte capabili; sau poate au capturat statul – mai pe româneşte, au pus în practică celebra formulă de joc “Noi centrăm, noi dăm cu capul”. O căutare rapidă pe google arată că suspiciunile sunt justificate şi poate ar trebui cercetate mai serios de cineva plătit să se ocupe cu asta. O parte din firmele specializate pe câştigarea de bani europeni sunt conduse de politicieni sau de nomenclatura locală şi chiar au fost implicate în diverse scandaluri. Câteva exemple:

Romapisan a fost în centrul unui scandal cu firme căpuşă acuzate că au tocat bani pe lucrări fictive. Asociaţia PRO EST se pare că a plătit cu zeci de mii de euro conducerea AJOFM Neamţ (o instituţie cheie în derularea programelor de formare profesională), ceea ce sugerează exact schema cu centrarea menţionată mai sus. ACZ Consulting pare să aibă experienţă în… exact aceeaşi tehnică sau măcar are prietenii potriviţi la locul potrivit. Asociaţia Elen pare să fie asociată foarte intim cu un fost prefect de Alba. Firma Brahms International e condusă de un om de afaceri, membru de seamă al unui partid politic (nu mai contează care). Fundaţia Ruhama ţine tot de un om politic, de data asta de la minorităţi. Mă opresc aici că devine plictisitor.

Dincolo de detaliile picante ale acestor afaceri, câteva întrebări politically correct pot fi ridicate în speranţa că cineva le va şi răspunde:

1. Conflictul de interese rămâne combătut prin declaraţii pe propria răspundere sau prin… măsuri active?

2. Dacă ne propunem să atragem mai mulţi bani europeni şi să îi şi cheltuim fără să fim traşi de urechi de la Bruxelles, atunci strategia cea mai potrivită este să încurajăm cartelizarea pieţei sau menţinerea unui climat concurenţial?

3. Veghează cineva la depunerile de proiecte copy-paste?

4. Dacă tot sunt pe banii contribuabililor (de unde credeţi că vin fondurile europene?), atunci de ce păstrăm proiectele la secret? De ce nu se publică, împreună cu grilele de evaluare, ca să vadă tot poporul… “modelele de bune practici”?

Putem trage însă şi concluzii incorecte politic, dar nu mai puţin serioase. De pildă concluzia că fondurile europene reprezintă un imens mecanism de redistribuit avuţie care, precum orice instituţie publică, tinde să devină vânatul preferat al căutătorilor de profituri facile. Grupurile de interese care se adapă din banul public nu se cheamă însă “burghezie”, aşa cum zice Costi Rogozanu, ci nomenclatură birocratică. Puteţi să le spuneţi şi “baroni”.

Articol publicat pe logec.ro.