Ce plătim în facturile de electricitate şi de ce în România nu sunt proteste contra scumpirilor, ca în Armenia?

Factura de energie s-ar putea mări din 2016  FOTO Adevărul

ANRE ne-a anunţat senin că de la anul am putea plăti facturi mai mari la energie, pentru că Guvernul a scutit de la plata certificatelor verzi marii consumatori şi cineva trebuie să suporte costurile. Este oare un lucru normal?!

În Armenia, tocmai în aceste zile, sunt proteste de stradă din cauza scumpirii energiei. Între timp, în România, în ultimii zece ani, facturile la electricitate au crescut cu aproape 80% şi nimeni nu protestează. Dar oare noua scumpire va fi şi ea la fel de bine primită de consumatori? “Mioriţa” ne-a învăţat că e în tradiţia poporului român să-şi accepte destinul nedrept, dar implacabil. Chiar dacă oamenii comentează pe străzi sau la televizor despre cât de nedrepte sunt scumpirile făcute în ultimii ani, atât la electricitate, cât şi la gaze naturale, statutul de simpli comentatori, care asistă pasiv la noi creşteri de tarife pare să fie cea mai la îndemână soluţie. Cum spuneam şi în articolul trecut, companiile cu mare putere financiară au ştiut să-şi joace foarte bine cărţile având în faţă de cele mai multe ori guvernanţi corupţi şi şantajabili şi, în cele mai multe dintre cazuri, au obţinut ziua (aproape) tot ce au visat noaptea. Deşi avem o producţie excedentară de electricitate şi mai exportăm şi către vecini, facturile pe care le plătim la noi acasă sunt tot mai mari, iar trendul este unul crescător.  

Scumpirile vor continua la infinit?!

Din păcate, da, şi asta în lipsa unui efort serios din partea opiniei publice, a consumatorilor de a înţelege şi de a-i trage la răspundere pe cei vinovaţi de aceste scumpiri, punând în acelaşi timp presiune pe autorităţi de a verifica investiţiile (recunoscute în tarife) şi de a determina în cele din urmă o recalculare a tarifelor, în sensul scăderii lor. 

Cum am ajuns aici?

De exemplu, un raport recent al BCR şi un alt raport al Consiliului Concurenţei ne arată negru pe alb că distribuitorii şi furnizorii de electricitate fac legea scumpirilor. Astfel, potrivit BCR, tarifele de distribuţie şi furnizare au o pondere de 49% din preţul final plătit de consumatorul casnic, transportul are 5%, iar serviciile de sistem 3%.

Mai departe, Consiliul Concurenţei a remarcat faptul că, în raport cu celelalte state din UE, costurile de operare a reţelelor înregistrează în România un nivel mai ridicat, comparativ cu preţul de comercializare.

Pentru consumatorii casnici, adică pentru mine, dar şi pentru dumneavoastră, ponderea costurilor de operare a reţelelor era la nivelul lui 2011 de circa 62% din costurile totale cu energia electrică înregistrate (exceptând taxele), România clasându-se astfel pe penultimul loc între statele membre (după ce în anul 2010 s-a situat chiar pe ultimul loc). În 2013, situaţia s-a mai îmbunătăţit, dar foarte puţin. Această pondere a ajuns la circa 58%. Mai departe, tot Consiliul Concurenţei a constatat că distribuitorii nu se mulţumesc să câştige numai din activitatea reglementată, ci şi din servicii conexe, la care stabilesc tarife după bunul lor plac. Astfel, sunt situaţii în care au crescut succesiv tarifele percepute la tot felul de servicii cu până la 100% într-un interval de un an. De ce aşa?! Pentru că noi toţi plătim. Pentru că, în general, deşi nu ştim prea bine ce plătim, avem nevoie de electricitate, iar această nevoie este speculată maxim. Este posibil ca tarifele la electricitate să scadă în loc să crească din nou?!

Răspunsul vă rog să vi-l oferiţi singuri. În ce condiţii este posibil acest lucru?! Dacă lăcomia unora ar fi temperată, iar poziţionarea ca victimă a altora ar lua sfârşit, ar fi un posibil răspuns. Pentru un popor care, timp de ani de zile, a fost victimă a comunismului, iar, acum, este victimă a capitalismului de cumetrie, a intereselor de grup, a lobby-istilor, luarea puterii sale înapoi poate fi un proces dificil. Dar dacă acest proces nu este niciodată început, realitatea ne arată că tarifele vor creşte în continuare şi că profitorii s-ar putea înmulţi. Oare nu ne-am săturat să ne lăsăm cotropiţi?! Când ne vom da seama că numai noi suntem singurii noştri duşmani, prin atitudinea pe care o avem?