Managementul privat, la fel de „performant“ ca cel de stat. Cum au eşuat directorii aduşi să revoluţioneze companiile de stat

Christian Heinzmann, directorul general al Tarom, a fost demis de către Consiliul de Administraţie al companiei, după ce Ministerul Transporturilor a descoperit mai multe nereguli, din cauza cărora compania a pierdut sume consistente de bani. Concedierea sa subliniază, însă, eşecul „managementului privat“ la companiile de stat, arată mai mulţi analişti consultaţi de către „Adevărul“.

Demiterea lui Heinzmann de la Tarom vine după ce statul l-a concediat recent şi pe Laurenţiu Ciurel de la conducerea Complexului Energetic Oltenia şi după plecarea lui Ioan Roşca de la conducerea Electrica, în vreme ce o pleiadă de alţi manageri s-a perindat la conducerea CFR Infrastructură, CFR Marfă, CFR Călători sau la Poşta Română.

„Să renunţăm la lozinci“

Profesorul de economie Mircea Coşea consideră că managementul privat a fost sabotat de interese politice, dar şi de faptul că directorii puşi în funcţii nu au fost prea străluciţi. 

„Părerea mea este că managementul privat este o idee bună care a eşuat într-o experienţă nocivă. Noi n-am avut niciun exemplu de manager privat care să meargă bine. Să nu uităm că domnul de la Tarom a fost sprijinit şi de ambasadele străine. Ar fi cazul ca după 25 de ani să renunţăm la câteva lozinci şi una dintre acestea este că statul este un manager prost. Renault este companie de stat, OMV este companie de stat“, ne-a declarat Coşea. El spune că există destui manageri capabili în ţară, care au terminat şcoli de calibru din Occident şi care pot conduce orice companie. „Managementul privat a fost sabotat de interese politice, dar nu am avut nici cei mai buni manageri, nici cei mai tehnocraţi“, a conchis el.

Ce trebuie făcut

Valentin Ionescu, fost ministru al Privatizării, consideră că trebuie realizată o separare clară între management şi control şi cere ca statul să introducă acţionari privaţi în companiile de stat, pentru a le putea supraveghea mai bine. 

„Din punctul meu de vedere, lucrurile stau aşa: cât timp nu există o separare între management şi control, vor fi probleme. Consiliul de Administraţie trebuie să devină o structură de control, iar directorul general să nu mai facă parte din el. Sunt neclarităţi din punct de vedere legal. Încă o chestiune ţine de structura de proprietate: cât timp este statul proprietar, totul este difuz. Ministerele nu controlează nimic“, a mai spus Ionescu. De asemenea, el cere şi elaborarea unor politici clare ale statului şi reguli concurenţiale care să pună toate companiile pe picior de egalitate. 

„La CFR Marfă poţi să pui manager privat, dar depinde ce face şi statul în infrastructură, pentru că dacă merge marfa cu 30-40 de kilometri pe oră, atunci nu mai e nimeni interesat“, a mai spus economistul. El atrage atenţia şi asupra firmelor de recrutare care au adus managerii la stat, care trebuie să explice pe ce criterii au făcut propunerile.

Pierderi peste pierderi

Christian Heinzmann, cetăţean belgian, şi-a început mandatul la Tarom în data de 19 noiembrie 2012, cu un contract pe patru ani. Fostul ministru al Transporturilor Relu Fenechiu a dorit încă din 2013 să îl schimbe din motive politice, însă acesta a fost condamnat în dosarul „Transformatorul“, astfel că mutarea nu a mai avut loc. 

Heinzmann nu a reuşit să aducă Tarom pe profit, însă a redus pierderile. În 2012, acestea erau de 230 de milioane de lei, în anul 2013 au scăzut la 130 de milioane de lei, pentru ca în anul 2014 să ajungă la 110 milioane de lei, potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Finanţelor. La finele anului trecut, Heinzmann declara că pierderea pe 2015 ar fi de 49 de milioane de lei. De la Fenechiu încoace Heinzmann a beneficiat de susţinerea miniştrilor Transporturilor, însă nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Dan Costescu, actualul ministru de resort. Costescu l-a acuzat direct pe Heinzmann că vrea să cumpere o flotă de avioane noi, dar fără a avea o strategie clară pe viitor pentru Tarom.

Nereguli de milioane

Concomitent, corpul de control al instituţiei a descoperit mai multe nereguli în privinţa managementului. Astfel, bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 nu ar fi fost fundamentat pe baze reale deoarece nu se ţinea seama că o aeronavă deţinută în leasing de Tarom urma să fie returnată proprietarului, ceea ce a provocat o gaură de 68,5 milioane de lei. De asemenea, nu au fost implementate anumite măsuri din planul de management, iar secţia de întreţinere a aparatelor Airbus/ATR a funcţionat în anii 2014 şi 2015 fără un stoc minim necesar de piese. În fine, nu a fost implementată grila de salarizare unică la nivelul companiei şi au fost angajate persoane cu salarii discriminatorii, fără a ţine cont de nivelul şi responsabilităţile postului şi nici de nivelul de salarizare existent în companie pentru posturi similare. 

„Toate deficienţele constatate legate de angajarea personalului, de salarizarea acestuia precum şi lipsa unei grile de salarizare unice au condus la grave dezechilibre salariale si demotivări ale personalului cu vechime. Pe fondul acestor nemulţumiri, peste care s-a suprapus eşuarea negocierilor privind încheierea unui nou Contract Colectiv de Muncă (încheiat abia în 2015), s-a creat o relaţie tensionată între angajator şi sindicate, soldate cu anularea unora dintre cursele prevazute în Programul de Operare al companiei“, se mai arată în raport.

Heinzmann a afirmat că în mandatul său de director general al companiei aeriene de stat a avut puteri limitate, că deciziile strategice, precum cea de reînnoire a flotei, au fost blocate la nivelul consiliului de administraţie, şi consideră că performanţa sa cea mai importantă a constat în reducerea puternică a pierderilor companiei.

Epidemie de plecări „din motive personale“

Dacă o serie de manageri profesionişti au fost daţi afară din cauza „performanţelor“ lor, unii au plecat de bunăvoie când au văzut „viesparul“ cu care trebuie să lupte. 

Austriacul Heinrich Vystoupil a fost primul manager privat ales la o companie de stat, el fiind selectat în toamna anului 2012 pentru a a conduce Tarom. Numai că Vystoupil nici măcar nu a mai preluat mandatul, renunţând după numai zece zile de la numire.

Un alt caz este turcul Mustafa Aysun, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie de la CFR Marfă. Acesta şi-a dat demisia în aprilie 2013 „din motive personale“, după ce abia fusese numit în luna februarie a aceluiaşi an. Un alt exemplu este Dimitris Sophocleous, managerul privat al CFR Infrastructură, care a plecat după numai patru luni de mandat. Tot de la aceeaşi companie, Sorin Mândruţescu şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte a Consiliului de Administraţie în septembrie 2013 „din motive personale“ după numai cinci luni de mandat.