În 1913, când cortegiul funerar al lui John Pierpont (J.P.) Morgan a traversat New York City, bursa s-a închis preţ de două ore, în semn de omagiu. J.P. Morgan a fost unul dintre părinţii fondatori ai Americii corporatiste, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii din toate timpurile şi, totodată,  creatorul unui imperiu economic care stă în picioare şi în zilele noastre.

Un secol mai târziu, când trupul neînsufleţit al lui Dinu Patriciu ajungea în România, Tribunalul Bucureşti tocmai îl achitase în celebrul ”Dosar Rompetrol” în care era acuzat, printre altele, de manipularea pieţei de capital. Înmormântarea lui Dinu Patriciu, de cinci ori la rând cel mai bogat român şi, totodată, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, a fost carcaterizată prin discreţie.

Ceremonia funerară de săptămâna trecută s-a petrecut într-un moment în care o parte importantă din liga mare de capitalişti formaţi în România postdecembristă are de suferit serios. Criza economică care a început în 2008, precum şi procesele din jusiţie  - reţinerea lui Dinu Patriciu din 2005 a dat startul fenomenului ”Mani pulite” în variantă românească  - sunt cauzele care au dus la acest deznodământ. Dan Adamescu, al doilea cel mai bogat român, se află în arest la domiciliu, George Copos, unul dintre primii întreprinzători postdecembrişti, are două condamnări cu închisoarea, iar Dan Voiculescu, probabil cel mai influent mogul  din ultimul timp, a primit o condamnare record de zece ani cu executare. (Vezi si ”Trei adevăruri despre România spuse de miliardul de euro din spatele gratiilor”)  

Fără plan de succesiune 

Declinul primilor mari capitalişti români, ale căror averi s-au construit preponderent dintr-o relaţie privilegiată cu mediul politic, lasă un vid şi o întrebare: cine le va lua locul?  Până a încerca nişte variante de răspuns, e nevoie să ne mai uităm un pic în trecut.

Cu rare excepţii, niciunul dintre cei peste zece oameni de afaceri români care fie se află în arest preventiv sau la domiciliu, fie sunt condamnaţi definitiv nu au avut un plan valid de succesiune în business. Acelaşi lucru este valabil în cazul dispariţiei lui Dinu Patriciu – românul care a intrat în istorie prin vânzarea grupului Rompetrol – sau al sinuciderii lui Ilie Vonica, proprietarul grupului farmaceutic Polissano. Lipsa unui plan de succesiune poate echivala, uneori, cu o condamnare la maoarte a afacerii, pentru că marile businessuri româneşti sunt legate indisolubil de personalitatea (citiţi conexiunile) fondatorului. Un exemplu în acest sens este intrarea în insolvenţă a grupului de transport Edy Spedition, la scurt timp după decesul lui Alin Popa, creatorul acestui brand.

Tot cu rare excepţii, miliardarii sau milionarii României au contribuit prea puţin la crearea unei noi clase bogate din rândul tinerilor. În ultimii cinci ani au existat mai multe tentative de formare a unor fonduri de investiţii cu capital românesc care să contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului local. Multe tentative neconcretizate. Înainte de criză, capitaliştii români au preferat să-şi plaseze lichidităţile în imobiliare, iar în criză, nu au mai avut lichidităţi. Aceasta, cel puţin în aparenţă.  Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiţiei, spunea recent într-o emisiune Realitatea TV că depozitele românilor bogaţi în bănci străine se ridică la aproximativ 18 miliarde de euro.

La umbra marilor stejari 

Dacă la umbra marilor stejari nu prea creşte iarba, nici la umbra marilor fonduri de investiţii străine nu au crescut prea mulţi milionari români. Un studiu realizat de Asociaţia Europeană de Private Equity şi Venture Capital, împreună cu KPMG, valabil pentru 2009, arată că românii nu se priecep să atragă fonduri de investiţii. Ţara noastră se clasa pe locul 24 din 27 de state europene care au participat la un sondaj ce evalua eficienţa sistemului fiscal şi juridic în atragerea fondurilor de private equity.

Nici în ultimii ani, lucrurile nu s-au îmbunătăţit. Fondurile de private equity şi de venture capital au anunţat, anul acesta, că au la dispoziţie circa 150 de milioane de euro pentru investiţii însă le lipsesc proiectele viabile, iar mediul macroeconomic le descurajează. România ocupă locuri codaşe şi în clasamente privind atragerea de fonduri europene pentru finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii sau care se referă la concentraţia de incubatoare de afaceri.

Şi totuşi, în ciuda tuturor vicisitudinilor, există şi milionari (nu neapărat în euro) din generaţia nouă. Aceştia sunt, în principal IT-lionari, după un cuvânt creat de revista Business Magazin la mijlocul anilor 2000. Aceştia se numesc  Mihai Seceleanu, Liviu Dumitraşcu sau Mihai Seceleanu (fondatorii companiei de media online Internet Corp), Radu Ionescu (cofondator al companiei de marketing online Kinecto), Sergiu Biriş, Andrei Duncă (creatorii Tirilulilu – o variantă românească a Youtube – şi ai LiveRail, platformă de vânzări, cumpărată recent de Facebook), Călin Fusu (site-ul de cupoane Zumzi sau platforma de recrutare BestJobs).

Aceasta este o listă extrem de scurtă. Radu Georgescu, antreprenorul în serie care a vândut mai multe companii în tranzacţii cu o valoare cumulată de câteva zeci de milioane de euro, reprezintă mai degrabă excepţia decât regula, din perspectiva anvergurii. Din perspectiva reţetei însă, cu toţii au procedat la fel: şi-au vândut companiile către fonduri de investiţii sau către multinaţionale.

De calculat: impactul noii generaţii 

Noua clasă de milionari include şi antreprenori care au vândut companii şi în alte sectoare (farma, retail, servicii, imobiliare), însă, de departe, IT-ul şi media digitală reprezintă  principala sursă de tineri milionari. Aici barierele de intrare şi investiţiile iniţiale sunt mai scăzute decât în celelalte industrii.

Generaţia nouă de milionari este departe de a fi atins o masă critică în aşa fel încât să aibă un rol determinant în economie şi, spre deosebire de garda veche, nu are un lider. Ioan Niculae, proprietarul Intragro şi, totodată, cel mai bogat român, leagă soarta combinatelor de îngrăşăminte pe care le deţine  de viitorul unor oraşe întregi. Omul de afaceri a spus, foarte recent, că şase oraşe din România pot dispărea dacă afacerile sale vor avea în continuare de suferit. Ioan Niculae este, la rândul său, cercetat în mai multe dosare penale, inclusiv într-unul de subminare a economiei naţionale.