Spectacol pentru o actriţă
0
Oricât am vrea noi, criticii, sau o parte dintre noi să convingem publicul că avem nevoie de un teatru cât mai implicat în social, în politic, în activism civic şi altele asemenea, spectatorii nu ne dau ascultare şi tot de teatru cu poveste, cu bucurii, cu tristeţi, chiar cu câteva lacrimi se simt mai apropiaţi.
Nu neapărat fiindcă ar fi reticenţi la nou, ci pentru că, probabil, nu mai vor ca şi în cele două-trei-ore pe care le petrec la teatru să audă şi pe scenă ceea ce aud la serviciu, pe stradă sau la televiziunile virusate şi parcă pe veci ancorate în talk-show-ul politic. M-am convins de aceasta urmărind spectacolul cu Dama cu camelii, montat de regizorul Radu Nichifor pe scena Teatrului Dramatic „I. D. Sârbu” din Petroşani.
Fireşte, ştiu foarte bine că romanul, scris de Alexandre Dumas-fiul în 1848, inspirat din propria experienţă de viaţă dar şi de lectura celebrei cărţi Manon Lescaut, dramatizat chiar de romancier, este o melodramă. Spun că ştiu acest lucru bine tocmai fiindcă sunt conştient că mi s-ar putea spune că la, urma urmei, pe ecranul televizoarelor noastre nu e doar exces de politic, ci şi supraofertă de telenovelă şi că, la urma urmei, telenovela e moştenitoarea melodramei de odinioară. Nu e chiar aşa, iar în cazul de faţă nu e aşa deloc. Fiindcă atât regizorul cât şi interpreta rolului titular, Nicoleta Bolcă, au avut grijă ca spectacolul să fie unul sensibil, dar nu dulceag. Cu mult romantism, dar conceput scenic în cheie realistă. Şi cred că mixtumul atent cumpănit dintre romantism şi realism îi asigură accesul spre inima, sufletul şi mintea spectatorilor.
Din câte mi s-a spus, pentru scenariul spectacolului său, Radu Nichifor nu s-a servit doar de piesa datorată lui Dumas-fiul. A studiat, analizat şi compilat cele câteva adaptări pentru scenă ale romanului care tocmai fiindcă este unul ce a trecut proba timpului, şi aceasta fără a fi o capodoperă a literaturii franceze omologată ca atare de istoriile literare, cu atât mai puţin a celei universale, a prilejuit nu doar numeroase înscenări, ci şi câteva celebre transpuneri pe peliculă. Cea mai cunoscută fiind cea cu Greta Garbo în rolul titular, datând din anul 1937. Scenariul dramatic obţinut e unul coerent, limpede, fundamentat pe poveste. Acum, de ce Marguerite Gautier nu se cheamă pe scena petroşeneană Marguerite, aşa cum a vrut Dumas-fiul în ipostaza de romancier, nici Marguerite Duplessis cum a dorit Alphonsine Plessis, prototipul real al personajului, nici Violeta Valéry, cum a crezut de cuviinţă libretistul operei La Traviata compusă de Giuseppe Verdi, ci Camille Gautier numai Dumnezeu şi Radu Nichifor ştiu. Iar de ce nu sunt nici în decor, nici în ţinutele altminteri inspirate pe care le poartă Nicoleta Bolcă prea multe camelii ştie să ne spună scenografa spectacolului, Vioara Bara. Care are meritul de a fi creat un decor inspirat, cu oglinzi şi geamuri ample, cu virtuţi deopotrivă realiste, dar şi simbolice.
Fireşte, aşa cum ne aşteptam şi aşa cum şi trebuia, de altfel, Dama cu camelii este la Petroşani, înainte de orice altceva, spectacolul pe care şi-l dorea şi pe care îl merita interpreta rolului titular. Nu e vorba aici de capricii şi de voinţă autoritaristă de manager care, având pâinea şi cuţitul, îşi rezervă partea leului. Nici vorbă. La Petroşani au montat şi Măniuţiu, şi Dabija, iar din distribuţiile spectacolelor lor Nicoleta Bolcă nu a făcut parte. La Petroşani s-a jucat, se mai joacă încă un bun spectacol cu Hamlet şi Nicoleta Bolcă nu a reclamat pentru sine, aşa cum poate iarăşi am fi crezut că se va întâmpla, cu atât mai mult cu cât rolul îi venea mănuşă, interpretarea personajului Gertrude. Nu e vorba nici de parcurgerea unor căi bătătorite ce i-ar fi permis Nicoletei Bolcă rapidul acces spre Camille căci actriţa ne este mai familiară, este ea însăşi mai familiarizată cu personajele de comedie, cu rolurile de forţă. Aşa încât Camille Gautier e pentru interpretă o piatră de încercare, un efort de autentică creaţie, o probă de sensibilitate, o exersare necesară într-un altceva necesar. Iar acest altceva îi iese foarte bine actriţei.
Pentru interpretarea rolului Armand Duval s-a făcut apel la actorul Alexandru Dobinciuc, adus tocmai de la Botoşani. Care are un moment de excelenţă interpretativă în scena de maximă tensiune, moment în care arde ca o flacără, în secvenţa înfruntării dintre Armand, contele de Varville, meritoriu jucat de Dorin Ceagoreanu, şi Camille. Fără doar şi poate Alexandru Dobinciuc are şi datele fizice, şi prezenţa scenică reclamate de rol. Cu toate acestea l-am simţit parcă mai timorat, mai interiorizat, mai puţin tuşant, mai defectiv de pasiune decât cred că ar fi fost cazul. Cum era cazul, adică bine, au jucat Nicolae Vicol (domnul Duval), Oana Liciu Gogu (mereu savuroasă în Prudence), Irina Bodea Radu (Nanine), Richard Balint (interpretul policrom al lui Gaston Rieux), Adelin Ilie (Gustave), Amelia Toaxen (Olimpe), Corina Vişinescu (Nichette), Antonio Hriscu (Un băieţel), Daniel Cergă.
Rolul dansatoarei Alina Dinu ar fi fost acela de a se constitui într-un dublu al Damei cu camelii, dar şi într-un simbol premonitoriu al Morţii şi, în ultimă instanţă, al Destinului. Alina Dinu izbuteşte doar să asigure legătura între scene.
Teatrul Dramatic I. D. Sârbu din Petroşani- DAMA CU CAMELII- adaptare după Alexandre Dumas- fiul;
Regia: Radu Nichifor;
Scenografia: Vioara Bara;
Cu: Nicoleta Bolcă, Alexandru Dobinciuc, Nicolae Vicol, Dorin Ceagoreanu, Oana Liviu Gogu, Irina Bodea Radu, Richard Balint, Adelin Ilie, Amelia Toaxen, Corina Vişinescu, Antonio Hriscu, Daniel Cergă, Alina Dinu şi Izabella Badovics, Anca Markos, Bianca Holobuţ, Cătălina Murăraşu, Raul Hotcaş, Radu Tudosie, Sergiu Fârte, Alexandru Cazan;
Data reprezentaţiei: 7 februarie 2015
Se încarcă comentariile...
