Interviurile FNT - Răzvan Mazilu, la Adevărul live: „Cred că musicalul e o oglindă foarte fidelă a epocii în care trăim"

Coregraful Răzvan Mazilu şi doi dintre actorii spectacolului "West Side Story", Alina Petrică şi Lucian Ionescu, sunt invitaţi la Adevărul Live de la ora 14.00. Cei trei vin să povestească despre reprezentaţiile din 25 şi 26 octombrie, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, dar şi despre soarta teatrului-dans în România.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live

În cadrul Festivalului Naţional de Teatru se va juca West Side Story, prima producţie a Festivalului Naţional de Teatru, West Side Story, de la  idee la musical ca gen major al fenomenului teatral contemporan.

Principalele declaraţii:

Răzvan Mazilu consideră că "Musicalul înseamnă şi entertainment, şi strălucire, un accent pus pe partea muzicală, în care povestea este cântată şi dansată, de un actor total". 

Directorul festivalului, Marina Constantinescu a inovat în cadrul acestei ediţii un proiect îndrăzneţ şi riscant: punerea în scenă a unui musical dificil şi amplu, cu o partitură bogată, un clasic al scenei de peste ocean  "West Side Story".

"E foarte important că directorul FNT, Marina Constantinescu, a avut curajul unei asemenea producţii. E un act de mare curaj într-o societate în care tradiţia musicalului  nu există. În ultimul an au apărut producţii mai mult importate. E o mare miză, un accent pus pe acest gen, care se loveşte de lipsa de tradiţie, pentru că actorul nu e pregătit în şcoală pe toate aceste planuri. Şi se loveşte şi de prejudecata oamenilor care nu au văzut până acum astfel de spectacole şi cred că musicalul e un gen minor, vecin cu teatrul de revistă sau cu opereta. Cred că musicalul e o oglindă foarte fidelă a epocii în care trăim. Pentru că e şi strălucire, şi entertainment, e o oglindă pusă în faţa unei societăţi actuale, cu spaimele ei, cu temerile ei. E important că FNT impune acest gen", a precizat, la Adevărul Live, coregraful Răzvan Mazilu.

"Am ales acest musical nu întamplător, ci pentru că vrem să arătăm că există o generaţie de actori tineri care vor sa fie performeri totali, aşa cum sunt în străinătate şi în orice colţ al lumii, unde musicalul e la locul lui şi e o industrie", a mai precizat artistul.

Lucian Ionescu, Alina Petrică şi Răzvan Mazilu, în studioul Adevărul Live.  FOTO: David Muntean 

"Este o partitură dificilă, o piatră de încercare pentru orice cântăreţ şi cu atât mai mult pentru un actor. Şi într-un timp foarte scurt noi am încercat să facem performanţă. Musicalul impune un grad de performanţă la care trebuie să ajungi, altfel mai bine nu-l mai faci. Cred că noi am ajuns la acest grad de performanţă într-un timp foarte scurt, pentru că am început lucrul în luna august. La acest proiect a fost un amestec de emoţii şi senzaţii cum rar am întâlnit, un soi de nebunie, de fericire, de dorinţă cum ar trebui să existe mai mult în teatrul românesc". 

 "Experienţa cu Răzvan Mazilu a fost completă", a spus Alina Petrică, actriţă în West Side Story şi asistent de regie.

Miza lui Răzvan Mazilu este explicată cel mai bine chiar de către artist: "E un spectacol care se bazează în primul rând pe performanţa artistului. Totul e făcut din muzică, voce, trupurile actorilor. Am făcut un spectacol fără decor şi artificii de imagine, deşi e şi vizual. Dar nu mi-am propus ca partea scenografică să conteze foarte mult. Totul se petrece într-un context minimalist, condensat, esenţializat. Ne uitam că avem doar o pungă de recuzită şi totuşi e o super-producţie. Este un spectacol al tinerilor, al generaţiei lor. Al unori tineri care se caută, care încep să descopere viaţa şi încep să înţeleagă ce e viaţa, ce e fericirea, ce e iubirea, care descoperă că fericirea e în acest monent, nu într-un viitor utopic. Asta mi se pare important mai ales într-o ţară în care sunt foarte multe probleme, iar gradul de civilizaţie e cel care e...", a concluzionat coregraful Răzvan Mazilu.

"Partea de interpretare a fost un exerciţiu extraordinar", a explicat actorul Lucian Ionescu, aflat la primul său proiect de o asemenea anvergură.

"Ne-am dorit o energie proaspătă, neperverită, neviciată de manierismul care poate să apară după ani de carieră. Coeficientul de risc e foarte mare, dar am vrut să avem dreptul de a greşi. Orice proiect are riscul lui. Şi e important să ne acordăm aventuri teatrale majore, chiar cu riscul de a greşi. Îmi place să mă arunc în lururi care să conteze şi care să lase un semn în viaţa mea şi a celorlalţi, chiar cu riscul de a greşi", a adăugat Răzvan Mazilu în studioul Adevărul Live. 

Răzvan Mazilu a montat pentru FNT spectacolul "West Side Story"  FOTO: David Muntean

În cadrul Festivalului Naţional de Teatru, pe 31 octombrie şi 1 noiembrie vor avea loc reprezentaţiile spectacolului "Cabaret", pus în scenă de Răzvan Mazilu la Teatrul German de Stat din Timişoara. Chiar dacă vine după clasicul film cu Liza Minnelli, realizat în 1972 şi imprimat în conştiinţa publică, Mazilu şi-a propus să aducă un suflu nou şi o viziune diferită, menţionând că preefră să evite o comparaţie între un film şi un spectacol de teatru.  

"Trebuie să credem foarte mult în ce avem noi de spus despre acel lucru şi să descoperim propriul adevăr artistic. Nu mă face să renunţ şi să mă tem niciun fel de înalt reper, precum Liza Minnelli... Ar trebui poate să învăţăm să nu comparăm operele de artă între ele. Aşa cum nu poţi compara un Rembrandt cu un Picasso. Ar trebui să intrăm în sală dând "delete" la tot ce ştim, să intrăm în sală ca nişte copii dispuşi să primească o nouă poveste cu propriul ei adevăr scenic", a precizat Răzvan Mazilu. 

"Avem public pentru orice. Câtă vreme un spectacol e autentic, publicul va veni în număr mare. Indiferent de vremuri şi de probleme sociale, de televiziune care impune un gust subestetic, eu cred că această căruţă a teatrului va merge mai departe. Teatrul a mers mai departe întotdeauna", a concluzionat coregraful.

West Side Story se va juca în cadrul FNT pe 25 şi 26 octombrie, de la ora 19.00, la Sala Odeon, la Sala Majestic.

WEST SIDE STORY

Bazat pe o concepţie a lui Jerome Robbins
Libretul de Arthur Laurents, muzica de Leonard Bernstein, versuri de Stephen Sondheim
Regia şi coregrafia producţiei originale – Jerome Robbins
Produsă pe Broadway de Robert E.Griffith şi Harold S.Prince
în colaborare cu Roger L.Stevens
traducerea şi adaptarea: Judith State şi Maxim Onofrei

un spectacol: de Răzvan Mazilu
costumele: Doina Levintza
cu participarea extraordinară a Orchestrei Naţionale de Tineret
direcţia muzicală: Gabriel Bebeşelea

Distribuţia:
Petre Ancuţa, Aylin Cadir, Nicholas Catianis, Idris Clate, George Albert Costea, Eugeniu Cozma, Alexandra Duşa, Anca Florescu, Lucian Ionescu, Emilian Mârnea, Silviu Mircescu, Alina Petrică, Simona Pop, Ana Bianca Popescu, Ioana Maria Repciuc, Gabriel Sandu, Rareş Florin Stoica, Andreea Şovan, Alexandru Ştefănescu, Sânziana Tarţă, Daniela Tocari
Dansează: Răzvan Mazilu şi Judith State
Cu participarea actorilor: Constantin Cojocaru, Ionel Mihăilescu,
Mircea Constantinescu, Istvan Teglas

pregătirea muzicală: Adrian George Popescu, Mădălina Ene, Liana Mareş
asistent regie: Alina Petrică
asistent coregrafie: Judith State
partener: Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”

Răzvan Mazilu s-a născut la 21 iunie 1974, la Bucureşti. De la vârsta de 3 ani începe să studieze dansul. Este absolvent al Liceului de Coregrafie “Floria Capsali” din Bucureşti (1992) şi al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale”, secţia Creaţie Coregrafică (1996). În paralel, urmează stagii şi workshop-uri susţinute de coregrafii Josef Nadj, Christine Bastin, Dominique Bagouet, Gigi Căciuleanu, Rusell Maliphant.

Încă din anii liceului devine solist al Companiei de Dans Contemporan “Contemp”, mai întâi la Opera Naţională Română, apoi la Teatrul Evreiesc de Stat. Din 1993 devine freelancer şi îşi continuă cariera în dublă ipostază: de interpret şi creator. În 1994, piesele de debut devin filme de televiziune în recitalul “Transfigurări”, produs de TVR. 

În 1995, încă student, Răzvan montează la Teatrul Naţional Bucureşti primul spectacol semnat integral: “Dama cu camelii” dupa Al. Dumas - fiul. Acest spectacol de teatru şi dans, considerat de critica de specialitate drept unul de răscruce, marchează şi întâlnirea cu actriţa Maia Morgenstern. Tot în 1995, regizorul Andrei Serban îl invită - în calitate de coregraf - în echipa cu care montează “Oedipe” de George Enescu la Opera Naţională Română.

A realizat coregrafia mai multor spectacole şi a dansat în numeroase producţii, printre care “Vorbeşte-mi ca ploaia şi lasă-mă să te ascult”, dupa Tennessee Williams (1996),“Jocul de-a Shakespeare”, în coregrafia lui Ioan Tugearu, “Anna Karenina” (1998), “Stampe japoneze” (2000), “Roşu şi negru” (2001),“Coppelia”, “Îngerul albastru” (2001), “Boler. Regele pierdut”, “Casa Bernardei Alba”, “Visul unei nopti de vara”, “Mefistofele”, “Portretul lui Dorian Gray”, “Simfonia Fantastică”, “Un Tango más”, “Sell Me!".