Interviurile FNT: Actorul George Costin, la Adevărul Live: „Nu se poate vorbi, la ora actuală, despre solidaritate în teatru“

Actorul care joacă rolul principal în spectacolul „Tartuffe sau Impostorul“, de Moliere, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, programat în această seară şi mâine la Teatrul Metropolis, a stat de vorbă cu jurnaliştii „Adevărul“, în cadrul Interviurilor FNT.

George Costin s-a născut pe 23 aprilie 1982. A studiat la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi are un Master în Teatrologie, Management şi Marketing Cultural, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale“ Bucureşti.

A jucat în diverseteatre, în ţară şi în Bucureşti. Este unul dintre actorii cei mai apreciaţi ai generaţiei sale, deţinător al unui premiu UNITER, pentru Cel mai bun actor în rol principal pentru Maiorul din „Familia Tot“. A fost angajat la Teatrul din Baia Mare, iar acum este colaborator al mai multor teatre, printre care Teatrul de Comedie şi Teatrul Metropolis din Bucureşti şi, de asemenea, joacă în roluri principale în mai multe spectacole puse în scenă la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“.

Joacă în acest moment în spectacole precum „Îngeri în America“ şi „Tartuffe sau Impostorul“, „Visul unei nopţi de vară“, la Teatrul Metropolis, şi în „Familia Tot“, „Mobilă şi durere“, „Scene din viaţa insectelor“, la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“.

Cele mai importante declaraţii

„Adevărul“: Citatul „Teatrul este o demenţă frumos controlată“ îţi aparţine.

George Costin: Este dintr-un interviu făcut în urmă cu şapte ani, pe vremea când jucam rolul principal în spectacolul „Calibula“, la Baia Mare. Sunt şapte ani, ştiu şi unde eram, în ce birou din Teatrul Naţional din Baia Mare. Cred că este primul interviu pe care mi l-a luat Monica (Monica Andronescu - n.r.), şi-mi aduc aminte că era imediat după spectacol, la 20 de minute, şi eram într-o stare euforică şi astfel s-a născut şi expresia asta care definea cumva în acel moment ce simţeam eu. E foarte interesant că acest lucru pe care l-am spus a mai revenit, au mai fost oameni care m-au mai întrebat de ce am spus atunci.

Cum este acum după şapte ani?

Este la fel de controlată demenţa, o simt un pic mai aşezată. Eram şi la început, era al doilea an după ce terminasem facultatea şi nu aş spune că mi-am pierdut din entuziasm şi din efervescenţă, dar privesc lucrurile un pic mai aşezat ce se întâmplă cu fenomenul teatral. 

Te-am încadrat în categoria tineri actori şi mi s-a părut că ai clătinat uşor din cap. Nu te mai simţi tânăr actor?

Zilele trecute am avut o discuţie pe tema asta şi am înţeles că nu există numai tineri actori, ci şi foarte tineri actori, deci înseamnă că sunt un tânăr actor, dar clatin din cap pentru că nu-mi plac încadrările astea. Sincer, cred că suntem actori, în momentul în care joci pe o scenă de teatru eşti actor. E curios că am actori cu zece ani mai în vârstă decât mine şi sunt consideraţi tot tineri actori. E onorant, într-adevăr, dar în acelaşi timp aruncă şi o emblemă pe tine de tânăr actor, veşnică speranţă. Sper să confirmăm la un moment dat, să nu mai fim veşnice speranţe, să fim şi nişte certitudini.

Tu deja ai confirmat pentru că ai un rol principal într-un spectacol regizat de un regizor mare, la un teatru cunoscut, un spectacol care se bucură de un real succes. 

Da, este vorba de „Tartuffe sau Impostorul“, în direcţia de scenă a domnului Victor Ioan Frunză şi este al doilea proiect pe care l-am făcut la Teatrul Metropolis. 

Spre deosebire de afişele de campanie electorală, teatrul rezistă şi lasă ceva concret oamenilor, nu doar nişte promisiuni. Adică noi le promitem că văd teatru, dacă vin la teatru, şi asta le oferim. 

Actorul George Costin, alături de jurnaliştii „Adevărul“ FOTO David Muntean

Cum este să faci parte din echipa domnului Frunză?

Este foarte bine. Credem în ideea de echipă, întotdeauna am crezut, încă de când eram în facultate profesorii noştri ne-au îndrumat spre un anumit gen de lectură şi aşa am ajuns să citesc şi mi-am dat seama de atunci, chiar dacă nu realizam, că poţi face lucruri bune doar alături de cei cu care împărtăşeşti aceleaşi valori, poţi face şi altfel, dar cred că sunt mult mai bune dacă eşti într-o echipă şi lucrezi. 

Eşti unul dintre veteranii trupei, alături de Sorin Miron. Care sunt valorile acestei trupe, ale acestui grup?

În primul rând ne dorim să facem teatru şi asta e o valoare importantă, nu dorim doar să ne plătim facturile. Nu înţelegem teatrul ca pe o formă de a deveni o vedetă şi de a te îmbogăţi cu orice preţ. Credem că teatrul trebuie să se adreseze cuiva, studiem foarte mult înainte de a alege un text, preţuim valoarea textului. Credem în teatru, în misiunea teatrului de a contribui la îmbogăţirea culturii societăţii, nu este doar un lucru întâmplător pe care îl facem doar aşa, pentru a ne exprima fantasmele şi propriile noastre angoase. 

Ce trebuie să însemne un Festival Naţional de Teatru?

În primul rând, nu cred că este o sărbătoare a oamenilor de teatru, cum sunt în România, adică facem festivaluri de teatru pentru a ne lăuda noi, oamenii de teatru, între noi şi pentru a ne spune cât de buni sau de răi suntem. Nu trebuie să fie asta şi într-un fel cred că FNT se îndreaptă într-o direcţie bună prin deschiderea pe care o are către public, dar cred că se poate şi mai mult. Cred că un festival face bine teatrului în momentul în care are un număr cât mai mare de spectatori. 

Crezi că există în această branşă solidaritatea? 

E greu de vorbit de vorbit despre solidaritate. Este un fenomen în teatru din România şi anume că sunt mai multe încercări de a te izola într-un loc, într-un teatru, dar nu există solidaritate la ora actuală şi ar fi nevoie. Ar fi nevoie de solidaritate în domeniul culturii, în general. Motiv pentru care nici cei care ne conduc nu se apleacă prea mult spre asta, pentru că actorii sunt oameni mai discreţi, mai rezervaţi. Rolul actorului este de a face teatru, nu de a ieşi în stradă. Până la urmă, cei care ne conduc au o datorie, nu faţă de actori, ci faţă de cetăţeni, de cei care îi votează, au datoria de a oferi teatru, cultură, de a garanta accesul la cultură. Cred că lucrurile ar trebui pornite din ambele sensuri, şi artiştii ar trebui să îşi apere mai mult drepturile şi să spună că nu e bine ce se întâmplă, că nu e bine să tăiem fonduri, că nu se construiesc teatre, dar cred că şi aleşii noştri ar avea nevoie de mai multă deschidere şi de mai multă înţelegere a valorilor. Segmentul de alegători care merg la teatru e destul de mic, deci nu cred că interesează, deşi ar trebui s-o facă. E trist că trăiem în asemenea vremuri. 

Ce vor vedea spectatorii în „Tartuffe“?

Vor vedea un spectacol în versuri, va fi un spectacol rescris, dar fără a se îndepărta de ceea ce autorul a vrut să spună. Vor vedea un spectacol de teatru pe un text scris acum 400 de ani, poate şi mai mult, dar care vorbeşte despre adevăruri universal valabile, cât se poate de contemporane.