Giorgio Strehler, o poveste despre teatru şi viaţă, într-un volum de scrisori
0
Volumul „Scrisori despre teatru”, al celebrului regizor italian Giorgio Strehler, este tradus în premieră în România, de criticul de teatru Alice Georgescu, în colecţia Yorick a Editurii Nemira, şi va avea lansarea, marţi, 27 octombrie, ora 16.00, la Sala „Toma Caragiu” a Teatrului Bulandra.
Prezentarea volumului va fi urmată de vizionarea unui film documentar realizat de Mario Mattia Giorgetti, directorul revistei de teatru Sipario, despre opera lui Giorgio Strehler. O şansă unică de a intra în lumea fascinantă a celui care, aşa cum spune Alexandru Darie, „a pus sămânţa acestui echilibru între rafinamentul scenografiei, al luminii, al muzicii, al cuvântului şi al compoziţiilor în scenă”. La eveniment vor fi prezenţi Alice Georgescu, Alice Barb, Alexandru Darie, Mario Mattia Giorgetti, Monica Andronescu.
Volumul este o culegere de texte care cuprinde scrisori-confesiune, scrisori-eseu, scrisori-jurnal, toate configurând o poetică a regiei teatrale. Notele şi cuvântul înainte sunt semnate de autoarea traducerii, Alice Georgescu, ediţia este îngrijită de Stela Casiraghi, Giovanni Raboni semnează prefaţa, iar postfaţa este un dialog între Alexandru Darie şi Monica Andronescu.
„Mi-a povestit într-o seară cum a preluat sediul Piccolo în 1947, imediat după război”, spune regizorul Alexandru Darie. „Sediul lui Piccolo din via Rovello a fost înainte sediul al Gestapo-ului. Şi-mi povestea cum, atunci când i s-a repartizat această clădire să facă în ea un teatru pentru popor, a găsit acolo sânge pe pereţi. Exista acea influenţă extraordinară în Europa, după război, cu teatrul popular, teatrul deschis poporului. Eu cred că a fost un semn să naşti un asemenea templu al culturii, al libertăţii, al omului, al iluziei, al magiei, într-un loc unde au suferit şi au murit oameni.”
Giorgio Strehler a urmat Facultatea de Drept de la Universitatea din Milano, după care s-a dedicat exclusiv teatrului, alăturându-se la început unei trupe ambulante. Italia a intrat în război şi Strehler a ajuns în Elveţia, ca soldat, apoi ca refugiat. Primele spectacole le-a regizat în 1943, când a pus în scenă câteva texte minore ale lui Pirandello cu Gruppo Palcoscenico (Grupul Scena) din Novara. În 1947 a întemeiat Il Piccolo Teatro di Milano (Teatrul Mic din Milano) împreună cu Paolo Grassi şi Nina Vinchi. Acolo a regizat peste 250 de producţii, printre cele mai cunoscute numărându-se Arlechino, slugă la doi stăpâni (se joacă din 1947 şi este cel mai longeviv spectacol din istoria teatrului italian), Julius Caesar(1953), Furtuna (1978), Livada de vişini (1955 şi 1974), Uriaşii munţilor (1947, 1966, 1994), Opera de trei parale (1956), Viaţa lui Galileo (1963).
„Eu aparţin marii rase a fanaticilor, a misticilor şi în acelaşi timp a revoluţionarilor. Sunt cel mai mărunt dintre ei, ultimul, cel mai mic, dar sunt din acea rasă. O rasă a visurilor mari, a marilor sfâşieri, a marilor extazuri şi fiori şi stupori. Nu voi izbuti niciodată să mă schimb”, spunea Giorgio Strehler. Cunoscut pentru spectacolele sale cu piese de Goldoni, Shakespeare, Pirandello şi Brecht, precum şi pentru montările de teatru liric (opere de Mozart, Verdi, Beethoven, Wagner), bucurându-se de faimă internaţională, a fost, de asemenea, promotorul Uniunii Teatrelor din Europa. În cursul carierei a primit premiile cele mai prestigioase din Europa. A fost senator din partea stângii independente, Mare Ofiţer şi Cavaler al Marii Cruci a Republicii Italiene, Commandeur de la Légion d'Honneur, Grand Officiel de l'Ordre des Arts et Lettres al Republicii Franceze, a fost distins cu Crucea de merit a fostei Republici Federale a Germaniei, pe lângă o lungă listă de recunoaşteri şi numeroase încununări honoris causa.
Volumulul este publicat de Nemira, în coproducţie cu Centrul Cultural Casa Artelor, Primaria Sectorului 3.
Se încarcă comentariile...
