Cum să înţelegem cât mai bine cine e Nucu şi care a fost drumul lui în viaţă

FOTO Maria Ştefănescu

Cu siguranţă, nici unul dintre cititorii acestei cronici nu a ştiut, înainte de a merge la spectacolul de la Teatrul bucureştean „Metropolis“, cine e Nucu.

Un tânăr şi, până la un moment dat, plin de succes agent imobiliar. Care vindea la preţuri mai mult decât bune, multe dintre ele dintre acelea la care nu putea aspira nimeni înaintea lui, imobile şi terenuri. Despre Nucu, cu intenţia declarată de a ne oferi o cât mai bună înţelegere asupra personalităţii acestuia, ne vorbeşte piesa scrisă de Mimi Brănescu, pe care tot el o montează.

Piesa are purtătorii ei de cuvânt. Cei care ne spun câte în lună şi în stele despre Nucu. Aceştia se cheamă Puşa, mama lui Nucu, sora acestuia, Lia, fosta soţie, Carla, Dem, prietenul din copilărie, Roxi, fosta prietenă din liceu, devenită între timp soţia lui Dem. Sigur, povestea începe chiar înainte de a se concentra asupra lui Nucu, atunci când doamna Puşa, mama lui Nucu, femeie simplă, odinioară păcătoasă, astăzi cum nu se poate mai bisericoasă, cu o întreagă liotă de icoane în casă, începe să ne spună cine este ea, cine a fost soţul ei, de profesie miliţian, adică apărător al ordinii publice, dar şi matematician pentru uzul lui propriu, tatăl lui Nucu, însă nu şi al Liei.

De fapt, de aici, din această ambiguitate care nu e chiar foarte ambiguă şi căreia către sfârşit îi vom afla soluţia, de la această bizarerie nu tocmai foarte bizară porneşte totul. Eşecul în profesia de mamă al Puşei, succesul provizoriu al lui Nucu, aventurile Liei, avatarurile cuplului Dem-Roxi, schimbările de soţi, amanţi, iubiţi cărora le face faţă fără probleme Carla. Piesa lui Mimi Brănescu seamănă, până la un punct, cu Iluziile lui Ivan Vyrypaev. Chiar şi stilul montării ei aminteşte de destul de numeroasele spectacole de care a avut parte Iluzii. Ori unele dintre piesele lui Neil LaBute. Cu actorii care stau pe scaun, se mişcă puţin, nu tropăie, nu ţipă, se exprimă doar prin vorbe, mimică, gesturi. Individualizând excepţional, aşa cum face Rodica Negrea, femeia simplă, niţelus mitomană, bisericoasă doar de ochii lumii, bună creştină căci aşa cer cutumele lumii de azi, marcată de viaţă şi de „băuturi beţive“. Sau cu totul remarcabil, aşa cum izbuteşte Ioana Anastasia Anton, fiica sacrificată, fără prea mult noroc în viaţă. Ori cum nu se poate mai savuros, aşa cum le iese Mihaelei Velicu şi lui Rolando Matsangos, cuplul fără prejudecăţi. Sau cu autoironie, aşa cum procedează Raluca Aprodu, aducând în scenă vampa fără scupule care schimbă bărbaţii şi, desigur, şi maşinile.

Aparent, piesa şi spectacolul lui Mimi Brănescu sunt doar vesele, comice, descreţitive, cum îi plăcea să spună, evident pe un ton superior, regretatului Valentin Silvestru. Doar aparent lucrurile stau astfel. Fiindcă, montarea izbuteşte un tablou simpatic, vesel, plin de umor, însă cu atât mai caustic şi mai provocator de gânduri al României zilelor noastre. Cu principiile ei morale suspendate, cu aparenţe, cu false biografii şi identităţi contrafăcute, redesenate pentru uzul public, cu succese peste noapte, cu compromisuri cât încape.

Teatrul Metropolis din Bucureşti - PENTRU O MAI BUNĂ ÎNŢELEGERE - Cronica unei ratări povestită de martori de Mimi Brănescu; Regia: Mimi Brănescu; Scenografia: Nina Brumuşilă; Cu: Rodica Negrea (Puşa, mama), Ioana Anastasia Anton (Lia, sora), Raluca Aprodu (Carla, fosta soţie), Mihaela Velicu (Roxi, iubita din liceu), Rolando Matsangos (Dem, prietenul din copilărie); Data reprezentaţiei: 20 octombrie 2018