„Costumul“ lui Peter Brook ajunge la Opera Naţională Bucureşti

Actriţa Nonhlanhla Kheswa împreună cu actorul William Nadylam în spectacolul „Costumul“ FOTO: yorick.ro

Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“ prezintă duminică, 22 septembrie, şi luni, 23 septembrie, spectacolul muzical „Costumul“ , o producţie a Teatrului Bouffes du Nord din Paris. Spectacolul, care va fi jucat pe scena Operei Naţionale Bucureşti, se desfăşoară în avanpremiera Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă!“.

Regia, adaptarea şi muzica spectacolului „Costumul“ aparţin lui Peter Brook, Marie-Hélène Estienne şi Frank Krawczyk, iar festivalul în cadrul căruia se va juca se află la cea de-a VI-a ediţie şi se va desfăşura între 7 şi 17 noiembrie. 

Festivalul „Viaţa e frumoasă!“ va reuni o serie de spectacole, concerte, gale şi activităţi conexe, precum lansări de carte, seri muzicale tradiţionale şi workshopuri. 

„Costumul“ este o adaptare a nuvelei cu acelaşi titlu a lui Can Themba, un scriitor sud-african de culoare. Spectacolulu, montat originar în limba franceză, a revenit într-o nouă montare, în limba originală (engleză) la Theatre Bouffes du Nord, teatrul parizian pe care Peter Brook l-a făcut celebru şi pe care l-a şi condus vreme de mai bine de 30 de ani.

Faptul că în teatru nimic nu e niciodată bătut în cuie, fără îndoială – unele teme se epuizează, iar altele, dimpotrivă, îşi schimbă înfăţişarea şi stârnesc nevoia de a reveni la ele.

Noua montare include melodiile de jazz ale vremii interpretate live de un grup de patru actori, alături de o mică orchestră şi este unul dintre cele mai aclamate spectacole ale lui Peter Brook.

Un spectacol care a străbătut întreaga lume 

În 2011, cei doi regizori au motivat „reîntoarcerea“ spectacolului într-o formă nouă prin faptul că „în teatru nu este nimic bătut în cuie“. 

„Ce ne împinge să ne întoarcem la Costumul, un spectacol în limba franceză, care a străbătut întreaga lume de-a lungul anilor? Faptul că în teatru nimic nu e niciodată bătut în cuie, fără îndoială – unele teme se epuizează, iar altele, dimpotrivă, îşi schimbă înfăţişarea şi stârnesc nevoia de a reveni la ele. (...) Pe-atunci am simţit nevoia de a folosi muzică în spectacol şi am recurs la muzică înregistrată. Acum, fireşte, am dorit să ne întoarcem la această aventură şi s-o prezentăm în engleză, limba originară a piesei, alături de o mică orchestră pe scenă, într-o versiune aflată undeva între limba vorbită şi cea cântată“.

„Costumul“, „un memento al afecţiunii pierdute“

Montarea pe care o va putea urmări publicul român face parte din stagiunea 2013-2014 a teatrului francez, spectacolul înregistrând recenzii favorabile în presa de specialitate şi fiind descris drept „un memento al afecţiunii pierdute“.

„Paradisul teatrului! (…) Marea artă a (falsei) simplităţi a lui Peter Brooke este afişată în întreaga ei splendoare. […] Nu există aproape nimic dar totul este acolo“ - Fabienne Darge, Le Monde

„Toată lumea prezentă pe scenă este foarte aproape de perfecţiune.“ - Ben Brantley, The New-York Times

„Concluzia se poate să fie sumbră dar, pe măsură ce scena este inundată de lumina dimineţii transmisă de o arie a lui Bach, există o aluzie, tulburată, de izbăvire.“ - Andrew Dickson, The Observer

Peter Brook este considerat o figură emblematică a teatrului secolului al XX-lea, regizorul provocând în mod constant convenţiile teatrale atât prin subiectele abordate, cât şi prin maniera sa unică de a le pune în scenă. 

Influenţat de Antonin Artaud şi de Teatrul Cruzimii, dar abordând totodată şi tehnici specifice teatrului experimental, regizorul britanic este cunoscut pentru spectacolele sale, care comunică printr-un vocabular teatral aparte – interdisciplinar şi intercultural. 

În 1970, Peter Brook a pus bazele Centrului Internaţional al Cercetărilor Teatrale (International Centre for Theatre Research), devenit în 1974 Centrul Internaţional de Creaţie Teatrală (vezi acronimul CICT), o companie teatrală ai cărei actori şi colaboratori artistici, reuniţi din numeroase ţări, îşi propun să transcendă prin intermediul creaţiei teatrale limitele impuse de formele şi limbajele naţionale, creând un spaţiu care permite accesul la un alt nivel de experienţă.