Ce se întâmplă atunci când suntem prea mulţi în aceeaşi barcă

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului garantează oricui dreptul la liberă circulaţie. Orice om de pe acest Pământ ar avea, în conformitate cu sus-menţionata Declaraţie, dreptul de a pleca şi de a reveni oricând vrea el în orice ţară, inclusiv în propria ţară.

Numai că, aşa după cum toţi bine ştim, tot felul de alte legi, noian de acte, documente, tratate şi înţelegeri internaţionale au nuanţat sus-menţionata Declaraţie, nu de alta dar nu e deloc sănătos să fim prea mulţi în aceeaşi Barcă.

Toate guvernele din Europa Occidentală, îndeosebi cele din ţările Uniunii Europene, îşi reafirmă constant intenţia de a continua o politică umanistă. Teoretic, orice om de pe alte meleaguri este bine primit în teritoriile occidentale. Cu menţiunea că totul se poate face „în limita posibilităţilor“ ceea ce înseamnă că guvernanţii îşi rezervă dreptul la a exercita ceea ce se cheamă migraţie controlată. Şi de a opera distincţii între migranţii economici şi cei care îşi iau lumea în cap pentru că sunt persecutaţi politic.

Din motive ce ţin de ceea ce se cheamă corectitudine politică nu mai vorbim despre emigranţi şi despre imigranţi, ci iată că s-a inventat un titlu generic- migranţi- al cărui rost ar fi acela de a ne defini pe toţi, fie şi numai pentru că fiecare dintre noi pare-se că ar trebui să avem mereu la îndemână o valiză pregătită.

Uniunea Europeană, NATO, SUA au încurajat revoluţiile din ceea ce s-a chemat Primăvara arabă care însă, în cele mai multe locuri, pesemne că nu a făcut decât să înlocuiască un dictator cu altul. Oamenii din acele ţări au înţeles că asta le-ar da dreptul să ceară ajutorul Occidentului, al Europei care s-ar cuveni să îi aştepte cu braţele deschise. Numai că şi aici, în uriaşul supermarket în care suntem şi vânduţi, şi cumpăraţi, ne confruntăm cu un surplus de marfă umană, drept pentru care liderii s-au ciorovăit pe tema cotelor. Câţi emigranţi primeşte fiecare în aşa fel încât să nu îşi şocheze prea din cale afară propriii cetăţeni, să nu le pună acestora în primejdie locurile de muncă, siguranţa vieţii de zi cu zi oricum nu tocmai foarte sigură, obişnuinţele cotidiene, toleranţa care s-a dovedit şi ea a fi una limitată.

Dorinţa celor preponderent din lumea arabă de a ajunge în Europa a fost puternic speculată. A devenit ceva aducător de bani, de profituri incredibile. S-au înmulţit transportatorii, speculanţii, traficanţii de carne vie, nu se mai vorbeşte despre prostituţie, ci despre tandreţe tarifată, a sporit producţia de sârmă ghimpată cu o formă de prezentare mult mai rafinată, s-au inventat aparate care de care mai sofisticate, menite să întărească secuitatea frontierele.

Cam acestea şi încă vreo două-trei, printre care şi aceea a morţii, adică a celor care îşi pierd viaţa accidental fără ca nimeni să ştie ori să vrea să le cunoască identitatea, sunt sacrificaţi, sunt aruncaţi din barcă fiindcă sunt prea mulţi, reprezintă marile teme abordate de Matei Vişniec în piesa lui Migraaanţi!!! care a intrat şi în repertoriul Teatrului Municipal din Baia Mare graţie unui spectacol regizat de Radu Dinulescu. Pesemne, regizorul şi-a imaginat spectacolul ca un apel la conştiinţă. Fiindcă - lucru ciudat! - deşi auzim aproape zilnic că România furnizează Europei şi nu numai un număr impresionant de migranţi (se pare că se situează pe locul al doilea mondial, după Siria), ignoră, la nivel mental, problema în cauză. Ca să nu mai vorbim despre faptul că marea majoritate a cetăţenilor români nici măcar nu vor să audă, cu atât mai mult să admită că ţara lor ar putea deveni ţară de azil.

Ni se cere, nouă, spectatorilor, încă din foaierul Teatrului, să urcăm pe punte, să devenim pasagerii bărcii care ar urma să navigheze înspre nu ştiu care Tărâm al Făgăduinţei. Să uităm de toate numerele pe care le avem în agenda telefoanelor mobile. Un singur număr ne-ar putea fi util. Acela al unui ipotetic organism internaţional care ne-ar asigura salvarea dacă, Doamne fereşte!, ar interveni ceva rău.

Mai departe avem de-a face, suntem confruntaţi cu o succesiune de tablouri despărţite, dar şi legate prin inserturi video (le-a creat Teo Molnar), aflate în distribuţie când complementară, când contrastivă. Tablouri ce înfăţişează lumea luxului, dar şi pe aceea a suferinţei, ce a mai creat mintea umană pentru a se proteja de eventuale neplăcute surprize în privinţa securităţii frontierelor, lumea Coca-Cola cu roşul ei şi lumea supermarketurilor cu rafturile gemând de marfă.

În spaţiile multiple, sugerate de scenografia lui Mihai Vălu avem şi traficanţii, şi traficaţi, şi apostoli ai corectitudinii politice, şi prostituate, şi travestiţi, şi plasatoare de produse, şi oameni simpli, îngrijoraţi de ceea ce s-ar putea să li se întâmple dacă fenomenul migraţiei va lua proporţii, şi cimitire şi rude plecate în căutarea celor ce au murit în încercarea de a găsi o lume ceva mai sigură şi în care viaţa să fie măcar cu ceva mai mult demnă de a fi trăită.

Poate că spectacolul este prea lung. Mai mult ca sigur că ar fi avut nevoie de un plus de dinamism. L-aş fi dorit şi cu un plus de personalitate. Matei Vişniec nu a creat personaje, ci tipuri umane, definite generic, care aici, în spectacolul de la Baia Mare, rămân la faza de crochiu, chiar şi atunci când unii actori îşi îngroaşă prezenţa cu exces de gesticulaţie, intonaţie, teatralism. Le interpretează Dorin Griguţă (Traficantul), Aurora Prodan (Nevasta, Femeia în vârstă), Vali Doran (Bărbatul), Claudiu Pintican (Omul cu valiza, Omul care surâde), Dragoş Călin (Elihu), Mircea Gligor (Ali, Traficantul de copii), Dan Cordea (Tahed, Traficantul de copii), Wanda Farcaş (Prezentatoarea, Fata 1, Prostituata), Claudia Păunescu (Prezentatoarea), Petru Mârza (Înaltul responsabil politic), Alex Macavei (Coachul gândirii politice), Ioan Costin (Groparul), Doru Fârte (Un migrant), Diana Prodănescu (Traducătoarea), Sanda Savolszky (Cântăreaţa, Prostituata), Adriana Covaci (Patroana), Mădălina Pop (Prostituata), Loredana Maghiar (Prostituata), George Pop (Travestitul). Acesta din urmă semnând şi coregrafia spectacolului.

Teatrul Municipal din Baia Mare – MIGRAAANŢI!!!! de Matei Vişniec; Regia: Radu Dinulescu; Scenografia Mihai Vălu; Video: Teo Molnar; Coregrafia: George Pop; Cu: Dorin Griguţă (Traficantul), Aurora Prodan (Nevasta, Femeia în vârstă), Vali Doran (Bărbatul), Claudiu Pintican (Omul cu valiza, Omul care surâde), Dragoş Călin (Elihu), Mircea Gligor (Ali, Traficantul de copii), Dan Cordea (Tahed, Traficantul de copii), Wanda Farcaş (Prezentatoarea, Fata 1, Prostituata), Claudia Păunescu (Prezentatoarea), Petru Mârza (Înaltul responsabil politic), Alex Macavei (Coachul gândirii politice),Ioan Costin (Groparul), Doru Fârte (Un migrant), Diana Prodănescu (Traducătoarea), Sanda Savolszky (Cântăreaţa, Prostituata), Adriana Covaci (Patroana), Mădălina Pop (Prostituata), Loredana Maghiar (Prostituata), George Pop(Travestitul); Data reprezentaţiei: 3 iunie 2019