Un original târg al artei mănăstireşti

O iniţiativă inspirată a condus Arhiepiscopia Râmnicului la organizarea, pentru prima dată, a unui „Târg” al artei mănăstireşti care a consacrat o originală vocaţie prin care s-a afirmat de-a lungul veacurilor o mare tradiţie cărturărească întemeiată pe vetrele spirituale mănăstireşti.

Arhiepiscopia Râmnicului, dr. Varsanufie, arhiepiscopul cărturar de azi al Olteniei de sub munte – însoţit de împătimirea pentru civilizaţia rurală, pentru cercetarea şi promovarea ei, inclusiv editorial a doamnei Iuliana Mateescu - a stimulat şi apoi a chemat la o expoziţie reprezentativă toate vetrele mănăstireşti vâlcene, la un prim vernisaj al artei produse încă din istoria medievală în aceste vetre de spiritualitate. Expoziţia s-a petrecut pentru prima dată la Râmnic, anul trecut, iar anul acesta, la începutul lui iunie, a fost deschisă cea de a doua ediţie, în elegantele saloane ale palatului cultural „Sf. Calinic”, când au fost invitate şi mănăstiri din Arhiepiscopia Dunării de Jos.

Succesul a fost indiscutabil şi a fost susţinut de o bogată participare, de un numeros public vizitator, încântat să redescopere, şi când e vorba de tinerele generaţii surprinse să afle, faptul că în spaţiul mănăstiresc călugări şi călugăriţe se consacră deopotrivă slujirii altarului şi artei tradiţionale româneşti, sub cele mai diverse aspecte ale ei. Este vorba în primul rând de cultivarea cu talent autentic a picturii icoanelor pe sticlă, pe lemn, pe pânză, pe piatră, fiecare păstrând şi subliniind specificul zonei în care se află vatra spiritual-iconară, este vorba de cultivarea ţesătoriei covoarelor şi a carpetelor şi a pânzeturilor în războaiele tradiţionale care au condus şi, iată, conduc şi azi la adevărate capodopere, este vorba de arta broderiei şi a gherghefului, a tapiseriei, în sfârşit, de cultivarea sculpturii în lemn, pentru obiecte de cult, crucifixuri, cruci, pristolnice, tăvi şi tăviţe, apoi de cultul olăritului, pentru căni de cult, pentru obiecte de podoabă, este vorba de cultura tiparului prin cărţi scoase din teascurile mănăstirilor, ceea ce presupune şi o preocupare pentru doctrina ortodoxă şi aici am avut bucuria să luăm act de editarea unor cărţi de rugăciuni îmbogăţite cu miniaturi care şi ele vin să reînvie o mare tradiţie pentru studii monografice şi pentru biografii ale unor mari personalităţi, ale părinţilor de ieri şi de azi ai Bisericii noastre Ortodoxe sau de biografii dedicate voievozilor deveniţi sfinţi şi doamnelor acestora.

Nu e mai puţin relevantă contribuţia mănăstirilor într-un domeniu şi el cunoscut din vechime, al dulceţurilor de trandafiri, de fragi, de căpşuni, de cireşe de smochine, al siropurilor de soc şi pin şi bujor de munte, iar de curând s-a impus în acestă „producţie” mănăstirească şi preocuparea pentru medicamente naturiste, pentru creme, pentru uleiuri speciale, pentru ceaiuri. La acestă a doua ediţie au participat, ca să vă daţi seama de amploarea Târgului, mănăstirile vâlcene Arnota, Bistriţa, Hurezi, Dintr-un Lemn, Govora, Jgheaburi, Surpatele, Ostrov, Sărăcineşti, Turnu şi Sf. Antim din Râmnicu Valcea, dar şi mănăstirile Arhiepiscopiei Dunării de Jos: „Adormirea Maicii Domnului”, din localitatea Adam, judeţul Galaţi, Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, din Lacul Sărat, judeţul Brăila, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Vladimireşti, Galaţi. Invitaţia Mănăstirilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos reprezintă şi un semnal din partea organizatorilor vâlceni că în viitor vor fi invitate la acest Târg-expoziţie de artă şi de spiritualitate creştin-ortodoxă toate mănăstirile din ţară. Repet, este o iniţiativă, nu numai inspirată şi originală, dar demnă şi de toată lauda, pentru că vine să sporească astfel, convingător, sentimentul şi argumentele identităţii naţionale româneşti, pe care Biserica noastră Ortodoxă dovedeşte că o slujeşte pilduitor.

Târgul expoziţie de la Râmnic al Mănăstirilor s-a înfăţişat şi ca un factor de educaţie morală şi cetăţenească şi ca un factor de educaţie estetică şi am văzut cu satisfacţie cum numeroşi vizitatori rămâneau fascinaţi în faţa icoanelor de la Bistriţa şi a ţesăturilor şi cusăturilor de la Hurezi, în faţa argumentelor editoriale de la Arnota şi ale atelierului de picture de aici care a realizat icoane de un mare har artistic, la concurenţă, unele, cu icoanele celebre brâncoveneşti, dar şi al laboratorului de medicamente şi cosmetice al acestei mănăstiri, al pânzeturilor de la Galaţi şi al odăjdiilor şi costumelor şi iilor produse în Arhiepiscopia Dunării de Jos, a icoanelor pe sticlă de la Jgheaburi şi al picturii naive şi al decoraţiei naive a crucifixurilor de la această mănăstire, în sfârşit, al sculpturilor în lemn realizate la Surpatele, dar, sigur, nu voi putea face un inventar întreg al acestor surprize venind să ne arate câtă sârguinţă se desfăşoară în toate vetrele mănăstireşti pomenite şi câtă smerenie îmbracă talentul de sărbătoare al celor care crează obiectele de cult şi în general de artă populară produse în mănăstirile noastre.

Nu fac o cronică plastică, vreau numai să subliniez meritul unei iniţiative care poate transforma Râmnicul voievodal creştin într-un spaţiu asemănător aceluia care la Hurezi strânge la un loc toată ceramica românească. Sper că iniţiativa de la Râmnic se va bucura de ecou şi că foarte curând la Râmnic ne vom întâlni anual cu o tulburătoare imagine a spiritualităţii româneşti de azi pe altarul căreia slujesc inspirat, devotat, cu drag de ţară, mănăstirile şi astfel, Biserica noastră Ortodoxă.