Fundamentalismul religios în vremurile noastre – chipul Satanei la umbra celor sfinte

Amnesty International anunţă că medicul Meriam Yehya Ibrahim, femeie creştină însărcinată în luna a opta, este deţinută, alături de fiul ei în vârstă de 20 de ani, într-o închisoare din Sudan. Femeia a fost condamnată la moarte prin spânzurătoare de un tribunal sudanez datorită faptului că a refuzat să renunţe la credinţa creştină şi să revină la Islam.

Se întâmplă în secolul XXI:

„Ţi-am dat trei zile să retractezi, dar tu insişti să nu te întorci la Islam. Te condamn la moarte prin spânzurare!” au fost cuvintele prin care judecătorul sudanez i-a comunicat sentinţa creştinei Meriam Yehya Ibrahim.

Înainte de audierea finală, un cleric musulman a vizitat-o pe Meriam în celulă, în încercarea de a o determina să renunţe la creştinism. Adusă în faţa judecătorului, Meriam a declarat:

„Sunt creştină şi nu voi comite niciodată apostazie!”

Sudan are o populaţie musulmană majoritară şi este un stat guvernat de Sharia - legea islamică întemeiată pe Coran şi prin care sunt reglementate toate aspectele vieţii sociale, politice şi economice într-o comunitate musulmană fundamentalistă. Apostazia - abandonarea credinţei religioase - este considerată o crimă şi se pedepseşte cu moartea.

Manar Idriss, oficial al Amnesty International pentru Sudan a declarat: „Este îngrozitor şi dezgustător că o femeie a fost condamnată la moarte pentru alegerea ei religioasă şi la flagelare pentru că s-a fi căsătorit cu un om de o religie diferită! Adulterul şi apostazia sunt acte care nu ar trebui să fie considerate infracţiuni. Este o încălcare flagrantă a Dreptului Internaţional şi a Drepturilor Omului."

Creştina Meriam Yehya Ibrahim va fi executată după ce va naşte.

Fundamentalismul religios – indiferent că este iudaic, creştin, musulman, hindus, budhist etc. – este nimic altceva decât pervertirea supremă a sentimentului religios, tot aşa cum fundamentalismul ateist este pervertirea spiritului liber al cunoaşterii umane, ambele fiind o crimă împotriva civilizaţiei.

A proclama violent că religia ta este singura, adevărata, unica, perfecta cale de cunoaştere a lui Dumnezeu, a încerca să instaurezi teocraţia ca model de organizare a statului şi societăţii, a-i condamna pe ton inchizitorial ca fiind damnaţi pentru veşnicie pe semenii tăi care au vina de neiertat că privesc altfel spre Dumnezeu, că nu-I acceptă existenţa ori că s-au rătăcit în păcate, a transforma verbele a iubi şi a ierta – aflate la temelia oricărei religii de bun simţ – în a urî şi a pedepsi reprezintă tot atâtea trepte pe drumul către Iad. Un iad real, palpabil în care s-ar transforma lumea noastră dacă ar fi condusă după mintea încurcată şi întunecată a celor care proclamă fundamentalismul religios. Un iad asemănător celui întemeiat pe viziunea ateistă, materialist-dialectică şi istorică asupra Universului şi omului. 

Să nu credem că extremismul religios este doar apanajul Islamului. Ar fi o teribilă eroare. Dacă privim mai aproape de noi, în Federaţia Rusă şi în Ucraina vom descoperi că liderii Bisericilor Ortodoxe din aceste două ţări cu origini şi tradiţii comune, nu au ezitat să ridice stindardul cruciadei naţionaliste pentru a apăra fie Sfânta Maică Rusie, fie Marea Ucraină. 

În Uniunea Europeană, cu toate eforturile depuse de instituţiile europene pentru a detensiona relaţiile dintre naţiunile, culturile şi religiile din spaţiul unional, se dezvoltă cu o putere tot mai mare şi cu o rapiditate fără precedent, extremismul naţionalist. O specie de naţionalism care se proclamă a fi apărătorul purităţii naţiunii, al credinţei adevărate împotriva străinilor, musulmanilor, ţiganilor, evreilor etc. Amestecul dintre naţionalism şi fundamentalismul religios european tinde să devină exploziv. Vârful de lance politic al extremismului european a înregistrat deja o victorie notabilă la alegerile europarlamentare, devenind o forţă de temut în Parlamentul European. 

În România noastră aflăm cel puţin două forme de manifestare a îngustimii religioase, ambele nocive şi care alimentează fundamentalismul religios.

Pe de o parte, regăsim o toxică insistenţă a mediilor bisericeşti oficiale de a promova – necondiţionat şi cu momente de neînţeleasă laxitate morală – simfonia bizantină în relaţia dintre Biserici şi Stat, mulţi dintre liderii religioşi acceptând cu seninătate şi în tăcere ca dregătorii Statului să comită fapte evident contrare moralei religioase – corupţie, fraudarea banilor publici şi europeni, sfidarea drepturilor sociale şi economice ale cetăţenilor, jefuirea economiei naţionale etc. – în schimbul unor beneficii financiare ori de imagine. O atare atitudine încurajează mişcări religioase subterane, paralele cu bisericile şi cultele oficial recunoscute, formate din oameni care se simt trădaţi de Bisericile oficiale în lupta lor cu erorile şi nedreptatea sistemului, organizaţi în grupuscule care îşi promovează tot mai vocal mesajele apocaliptice de un primitivism înfiorător, considerând Statul ca fiind un alt chip al Satanei şi complice în Marea Conspiraţie.

Pe de altă parte, întâlnim în România o mulţime tot mai mare formată din analfabeţi religioşi, indivizi dependenţi de tradiţii aflate la marginea ori chiar în afara Bisericii, refuzându-şi utilizarea raţiunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu şi urmând în acţiune ori inacţiune tradiţia pervertită şi clericul transformat în idol şi deţinător absolut al tuturor răspunsurilor. Adevărul religios este aşezat în plan secund, importantă este doar tradiţia lui „aşa e bine”/„aşa se face”/„aşa se zice” izvorâtă din negura timpurilor barbare şi răspândită în comunitate cu o pseudo-religiozitate pe cât de penibilă, pe atât de periculos neiertătoare. Cunoaşterea de Dumnezeu este obturată de false tradiţii şi controlată de clericul-idol, dialogul veritabil în comuniune cu Dumnezeu este refuzat şi uitat. Un asemenea ogor nearat oferă fundamentalismului religios ocazia să-şi sădească seminţele otrăvite, transformându-l pe om în sclavul unor puteri neînţelese, dar cărora li se supune fără împotrivire şi uneori, chiar cu fanatism. 

Credinţa creştină este întemeiată pe cunoaşterea lui Dumnezeu. Este imposibil să cunoşti, dacă refuzi apelul la raţiune. De fapt, a-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a coborî mintea în inimă şi a ridica inima la minte, adică a pune în împreună lucrare cele două dimensiuni din care fiinţa umană îşi hrăneşte esenţa sa de chip şi asemănare a lui Dumnezeu – Împărăţia lui Dumnezeu, ca dimensiune duhovnicească şi Universul creat de Dumnezeu, ca dimensiune trupească. Contemplarea senină, blândă şi calmă a măreţiei lui Dumnezeu, a complexităţii fascinante a fiinţei umane, a minunăţiilor din Univers este incompatibilă cu violenţa, agitaţia şi barbarismul fundamentalismului religios a cărui finalitate este pervertirea chipului şi asemănării lui Dumnezeu din om. 

În Sudanul fundamentalismului religios, medicul Meriam Yehya Ibrahim, o femeie creştină însărcinată în luna a opta, se pregăteşte să moară prin spânzurare. 

Lumea civilizată a reacţionat. În demersurile lansate de instituţii şi organizaţii neguvernamentale europene şi americane pentru salvarea vieţii medicului Meriam Yehya Ibrahim, se înscriu şi acţiunile Asociaţiei Filantropică Medicale "Christiana" din Bucureşti care a lansat o scrisoare deschisă către ambasadorul Republicii Sudan în România, Mohamed Eltazeb Gasmalla Mudawi, precum şi un Apel către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. 

Să sperăm că întunericul satanic al fundamentalismului religios va fi risipit şi că viaţa medicului creştin Meriam Yehya Ibrahim va fi cruţată. 

…şi să nu uităm: Somnul raţiunii naşte monştrii!

* * *

Excelenţei Sale, Domnului Ambasador al Republicii Sudan în România, MOHAMED ELTAZEB GASMALLA MUDAWI

Excelenţa Voastră, 

Asociaţia Filantropică Medicală "Christiana" din Bucureşti, în numele solidarităţii profesionale şi al principiilor morale comune tuturor marilor religii, protestează ferm împotriva condamnării la moarte a doamnei doctor Mariam Yahya Ibrahim Ishag pentru opţiunea sa religioasă şi priveşte cu îngrijoarare perspectiva executării acestei sentinţe pripite şi odioase, care întunecă faţa nobilă a umanităţii şi spiritualităţii islamice, pe care vă rugăm să ne ajutaţi să o privim în continuare cu încredere şi respect. 

Cu reverenţă şi bune speranţe, 

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, preşedintele A.F.M.C. "Christiana" 

* * *

CĂTRE SFÎNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, 

Asociaţia Filantropică Medicală "Christiana" şi Fundaţia "Sfînta Irina", însufleţite de duhul solidarităţii creştineşti şi de breaslă, fac un smerit şi fierbinte apel la bunăvoinţa arhierească a celui mai înalt sobor al Bisericii noastre de a interveni oficial, pînă nu va fi prea tîrziu, în apărarea principială şi părintească a doamnei doctor Mariam Yahya Ibrahim Ishag din Sudan, mamă a unui copil de 2 ani şi însărcinată cu cel de-al doilea, condamnată oficial, în virtutea legii Sharia, la moarte prin spînzurare pentru opţiunea ei religioasă creştină şi ţinută în arest pînă la executarea sentinţei, fără a avea nici măcar posibilitatea comunicării cu familia. 

Apeluri şi proteste cu privire la acest caz au fost multe şi vor mai fi, dar o intervenţie arhierească la cel mai înalt nivel, din partea uneia dintre cele mai de seamă Biserici Ortodoxe, poate şi trebuie să aibă o greutate şi o semnificaţie aparte. Ea e chemată să reprezinte în mod autorizat vocea comună a milioane de creştini dreptcredincioşi cărora le pasă de fraţii şi de surorile lor ce se află sub prigoană, dar nu au posibilitatea să se facă auziţi şi luaţi în seamă. 

E vremea ca lumea creştină, de la Răsărit pînă la Apus, să-şi exprime, în primul rînd prin Arhipăstorii ei legitimi, binecuvîntaţi de Dumnezeu şi responsabili înaintea Lui, unitatea în Hristos şi veghea neîncetată asupra tuturor închinătorilor Crucii, indiferent cum şi unde şi-ar purta-o fiecare. Aşa să ne ajute Dumnezeu. 

Cu fiiască plecăciune şi bune nădejdi,

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, preşedintele A.F.M.C. "Christiana" şi al Fundaţiei "Sfînta Irina" 

Sursa: Blogul scriitorului şi jurnalistului creştin Răzvan Codrescu

UPDATE - Meriam Yehya Ibrahim Ishag a născut prematur o fetiţă, în ziua de marţi, 27 mai 2014, în spitalul închisorii federale pentru femei Omdurman, din oraşul Khartoum Nord.