Dumnezeu este bun. Boala nu este o pedeapsă!

Sărbătoarea Învierii ar trebui celebrată ca o sărbătoare a bucuriei, căci ni s-a adus vestea cea bună a învierii Mântuitorului, într-o bucurie nemaculată de vinovăţii induse. Dacă plecăm de la premisa că Dumnezeu este bun, boala nu poate fi o pedeapsă, aşa cum susţin unii teologi. Boala este doar feedback-ul care ni-l dă universul legat de faptul că mai avem ceva de schimbat în comportamentele sau în atitudinile noastre.

Spiritul sărbătorilor pascale învăluie România în aromă de cozonac şi friptură de miel. M-am definit întotdeauna ca fiind o persoană credincioasă şi nu una religioasă şi asta mă făcea ca în anii trecuţi să-i privesc cu uimire pe oamenii care ieşeau de la slujba de Înviere... Tacuţi, pioşi, marcaţi undeva la nivel inconştient de sentimentul de vinovătie a punerii pe cruce a Mântuitorului şi undeva, în sinea mea, îmi venea sa le strig: "- Veseliţi-vă şi danţuiţi! Hristos a Înviat!"

Sărbătoarea Învierii, aşa cum o percep eu, ar trebui celebrată ca o sărbătoare a bucuriei, căci ni s-a adus vestea cea bună a învierii Mântuitorului, într-o bucurie nemaculată de vinovăţii induse.

Inducerea culpabilizării

Într-o formă sau alta incă de mici ni se cultivă sentimentul de vinovăţie atât la nivel familial,cât şi  la nivel social. Părinţii, care spun copilului: "M-ai suparat!," inoculeaza la nivelul inconştientului copilului trăirea culpabilizării, pe când exprimarea care reflectă adevărul este: "M-am supărat pentru că ai făcut acţiunea X!".

Dumnezeu, Tatăl ceresc, părintele suprem nu este grevat asemeni noua de carenţe educaţionale, fiind forma supremă de iubire necondiţionată. Iar faptul că iubeşte necondiţionat mă face să mă întreb: "Dumnezeu pedepseşte?" Dar dacă pedepseşte...  acest fapt nu ar fi o incompatibilitate cu "fişa postului" conform căreia Dumnezeu este iubire?Nici nu mi-l pot închipui pe Dumnezeu altfel decât bun si iertător!

Bolnavii au sentimente de vinovăţie

În experienţa mea clinică intru în contact cu persoane care se confruntă cu boala, cu ieşirea din starea de sănătate, aşa cum prefer eu să spun, şi asta uneori le face trăiască un plus de vinovăţie creat de gândul că boala ar putea fi pedeapsa pentru păcatele sau greşelile lor. Acest lucru nu face nimic altceva decât să întârzie procesul de învăţare şi vindecare.

Ţinând cont de faptul că am plecat de la premisa că Dumnezeu este bun, boala nu poate fi o pedeapsă.

Boala este doar feedback-ul care ni-l dă universul legat de faptul că mai avem ceva de schimbat in mediul, comportamentele sau atitudinile noastre, că nu am atins încă plenitudinea dezvoltării noastre personale.

O formă de învăţare experienţială

Boala nu este o pedeapsă! Mai degrabă ar trebui să o privim ca pe cea mai bună prietenă a noastră, căci ea nu este nimic altceva decât o formă de învăţare experienţială, prin care ne transmite faptul că mai avem de învăţat şi de schimbat ceva la noi sau in mediul nostru, astfel încât pe viitor, in baza experienţelor acumulate să putem fi mai armonioşi şi mai... înţelepţi!

Ar fi potrivit să alegem să învăţăm din aceste experienţe de viaţă, astfel încât pe viitor să ştim să ne reglăm comportamentele şi atitudinile pentru a fi ecologici cu noi şi cei din jurul nostru.

În spiritul Sărbătorilor pascale voi încheia urându-vă: "Hristos a înviat!", cu speranţa de a ne revedea mai înţelepţi,... mai sănătoşi!