Cei trei clovni. Despre Magyari, Könczey şi Dan Perjovschi
0Trei spirite rebele dintre care unul e rebel cu adevărat, ceilalţi au doar umor, ceea ce e o revoluţie în sine. Un scriitor, un caricaturist şi încă unul. Doi maghiari şi un român.
Tivadar Magyari, Elemér Könczey şi Dan Perjovschi — la ei mă gîndesc. Acum, cînd a apărut volumul primului, Megszokás első látásra (Obişnuindu-ne instantaneu) îmi pare rău că cititorii români nu prea au cum să-i guste umorul, deşi e genial de-a dreptul. „În timp ce Miklós Horthy a intrat în oraş dintr-o direcţie, cheia closetului a ieşit în cealaltă, viszontlátásra!" Cheia respectivă a fost dusă de români ca răzbunare pentru Dictatul de la Viena, fireşte.
Multă ironie pe seama prostiei ungurilor, a românilor şi a oamenilor în general, dar ce să-i faci dacă pentru tine, oameni înseamnă mai ales indivizi din aceste două naţii, bată-le soarele?!
Dintre cei trei, Perjovschi e cel mai politic. Desenele lui din 22 sunt pe de o parte geniale, pe de alta, de nedespărţit de realitatea din România. Iată un paradox: umorul, degajat prin definiţie, strîns legat de o realitate cotidiană. E ceva caragialian, dinescian aici, un rîset de tristeţe cioraniană. Comment peut-on être roumain?
Poate să fie şi centrul isteric la mijloc. La Bucureşti ca şi la Budapesta, e greu să rămîi cît de cît neatins de jocurile politice, de informaţiile care ţi se adună în cap, de cafenelele marii trăncăneli.
Trăind la Cluj, Magyari şi Könczey sunt mai departe de politică, vorbesc despre ea mai la figurat. Cum trebuie să te porţi cînd te duci la cineva? Aceasta-i întrebarea într-o schiţă a primului. Spune ceva despre carburator, că ăla a fost principala preocupare a bătrînului, şi dacă e prost, oricum tu trebuie să fii cumsecade, să nu mă bagi în ruşine.
Pribegind prin Balcani — asta e titlul caricaturii de azi al lui Könczey, şi se vede că nu e foarte uşor. Dar oamenii, ca şi la ceilalţi doi, sunt atît de penibili, de ridicoli, de demni de milă. Comment peut-on être homme?
Clovnii sunt mereu cei mai trişti oameni de pe lume.
Se încarcă comentariile...
