Boom-ul economic, erezia şi impostura religioasă online

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto: www.freedigitalphotos.net
Foto: www.freedigitalphotos.net

Textul evanghelic din duminica acestui început de săptămână ne atenţionează asupra unui pericol sufletesc foarte mare: erezia şi impostura religioasă, născute din materialism şi tehnologism. Este vorba de ratarea înţelegerii corecte a unor aspecte privind relaţia sufletească a omului cu Dumnezeu şi cu lumea înconjurătoare, precum spovedania online.

Pericopa evanghelică de care am amintit conţine o pildă rostită de către Hristos: pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina. Interpretarea clasică a textului ne spune că Mântuitorul se referă la lăcomie, acea stare sufletească în care omul simte nevoia exagerată şi nelimitată de a acumula. Dincolo de aceasta, textul ne vorbeşte însă de actualitatea unui pericol evident: materialismul care duce la acumulocraţie.

Apropo, câţiva cititori mi-au sugerat recent că prin acest nou termen nu am inventat roata, deoarece există termenul clasic plutocraţie. Sigur că au dreptate, nimic nou sub soare, cum spune şi Biblia, numai că termenul acumulocraţie nu l-am inventat eu (am zis-o dar unii nu citesc tot ce scriu şi se pronunţă eronat), iar pe de altă parte mi s-a părut că el pune mai bine în evidenţă motivul pentru care există plutocraţie: lăcomia, ca tendinţă de acumulare la nesfârşit.

Lăcomia are prostul obicei de a se fundamenta pe plăcere şi neîncredere. Căci nevoia de acumulare nu este altceva decât fie dorinţa exagerată de desfătări, fie teama (îndoiala) de posibile lipsuri din viitor, fie o combinaţie nefastă a amândurora. Oricum ar fi însă, este la fel de interesant cum lăcomia nu reuşeşte să fie la fel de lipicioasă de virtuţile sufleteşti. N-am auzit pe nimeni să fie lacom în iertare, generozitate, altruism etc.

În morala ortodoxă, lăcomia este tratată ca un păcat capital, în sensul în care el este cap al altor păcate, cauză generatoare de alte atitudini imorale, funcţie de natura lăcomiei: de mâncare, de băutură, de avere, de faimă etc. Printre aceste efecte, astăzi mă opresc asupra materialismului şi tehnologismului, care devin, la rândul lor, cauze generatoare de erezii, adică de înţelegeri eronate ale realităţilor spirituale.

Materialismul este descris foarte popular de Hristos în pilda amintită, prin atitudinea bogatului căruia ţarina îi rodise. În fapt, rodirea ţarinii este visul capitalistului zilelor noastre: să fie cât mai multă plusvaloare, economia să duduie, după cum spunea un oficial mucalit.

Problema este că de atâta boom economic, ajungem să pierdem din vedere raţiunile sufleteşti ale existenţei. Astfel, bogatul ajunge să aibă o opinie greşită despre legătura dintre suflet şi materie. Crezând că înmulţirea averii îi va aduce linişte, îşi spune: „voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te»”. Probabil că tot aşa îşi spun (sau ar dori) mulţi din cei ce se lasă astăzi ispitiţi de acumulocraţie, inclusiv confraţi întru slujire.

Numai că formularea de mai sus conţine o gravă eroare, care va atrage şi răspunsul dur al Domnului: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Eroarea constă în părerea că sufletul se poate hrăni cu bunătăţile materiale şi, pe cale de consecinţă, credem deformat că toată bucuria vieţii este determinată doar de valorile materiale.

Este inexplicabil, totuşi, cum omul uită cu uşurinţă că sufletul nu se hrăneşte din cele materiale, nici măcar indirect, prin desfătările sau plăcerile cauzate de cele materiale. Dimpotrivă! Cultivarea plăcerilor va duce în mod sigur la durere, cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul, deoarece când stimulul plăcerii încetează, apare durerea lipsei de plăcere. Este exact consecinţa pe care şi Hristos o arată în finalul textului evanghelic: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

În zilele noastre materialismul are şi o rudă mai îndepărtată, dar la fel de periculoasă: tehnologismul. Conform Dicţionarului de neologisme, termenul desemnează orientarea sociologică contemporană care acuză societatea „industrială” sau cea „de consum” de alterarea personalităţii umane, a cunoaşterii şi a creaţiei de valori în domeniul umanistic, al artei etc., datorită excesului tehnologic.

Mai grav este când tehnologismul pătrunde şi în Biserică, încercând să inoculeze ideea că tehnologia poate ajuta spiritualitatea prin suprimarea distanţelor. Un exemplu ar fi mult comentatele spovedanii online. Există aici două direcţii de discuţie.

Una presupune confuzia pe care mulţi o fac între spovedanie şi sfătuirea preotului. Eu însumi am păţit-o. Discutând cu anumiţi apropiaţi, nu prea duşi pe la Biserică, despre avantajele folosirii tehnologiei mediatice în Biserică, cineva mi-a replicat cu o întrebare retorică: Tu practici spovedania prin Internet? I-am răspuns că face confuzie între discuţie şi spovedanie. O discuţie sufletească o poţi purta şi prin intermediul tehnologiei (telefon, Internet, TV, radio). Spovedania însă este mai mult decât o discuţie sufletească (fie ea şi confesiune) deoarece constă în exercitarea directă, de către duhovnic, a puterii de a ierta în numele lui Dumnezeu. Iar aşa ceva nu poate fi mijlocit de tehnologie, oricât de performantă ar fi ea.  E ca şi cum, în era operaţiilor medicale la distanţă, ai administra cuiva o injecţie băgând seringa în cablul de la net.

A doua constă în existenţa, pe Internet, a destui nebuni care amestecă lucrurile aşa de tare, încât pot duce la rătăcire pe cei mai slab catehizaţi. Şi nu greşesc când folosesc nebun, deoarece, după cum vedem, chiar în Scriptură apare termenul, desemnând pe omul care îşi pierde identitatea spirituală înaintea lui Dumnezeu: „Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu este Dumnezeu!»”.

Iată, de pildă, un caz. Colegii de la adevărul.ro mi-au semnalat existenţa anumitor site-uri pe Internet, care ar practica spovedania online: Calauza Ortodoxa - Spovedanie Online şi Spovada. În fapt, este vorba de un şarlatan care deţine ambele site-uri, autointitulat Pafnutie Pălmaşu, care foloseşte o identitate falsă (în prezentarea sa postează o poză a fostului preot Daniel Corogeanu, preluată de pe Mediafax) şi care bate câmpii, cum s-ar spune, mimând graţia teologică. Câteva exemple de teologie nebunească ne-ar lămuri imediat.

Mai întâi, m-au siderat preocupările cuviosului şi limbajul folosit. De la ştiri, trecem prin enigme şi conspiraţii şi, în fine, aterizăm în Ortodox net, prin Oastea Domnului. Credincioşii-internauţi sunt numiţi... mieluşele şi berbecuţi. Apoi, prezentarea este ceva de necrezut: fost tractorist care bea şi îşi bătea nevasta, ajunge călugăr la inexistenta mănăstire Ciumarna din Dâmboviţa (neavând diacritice, o fi vorba de o veche biserică de lemn din Ciumărna, jud.  Sălaj).

Dincolo de asta, închipuitul călugăr nu a aflat încă despre faptul că doar preoţii şi episcopii pot spovedi, nicidecum călugării. Mai mult, el dă închipuite dezlegări unor…nickname-uri, probabil neavând habar de importanţa numelui de Botez. Dar cum puricele se credea elefant, iar musca se ducea la arat…ce mai contează un fost tractorist care se închipuie duhovnic on-line? Mi-aduc aminte cum îmi spuneau mie în glumă colegii de la Radio România, ştiind că-s inginer şi informatician: Avva Byte. Probabil tractoristul chiar visează la asta, din moment ce copie rugăciunea preotului de la spovedanie, din cartea de slujbă,  şi o pune pe site, sub numele de nevrednicul preot Pafnutie. Aici n-am înţeles: odată e călugăr,  odată e preot. Probabil le amestecă şi el. Călugării hirotoniţi se cheamă ieromonahi, adică monah preot. Dar ce mai contează, din moment ce marea problemă a Internetului este că aici orice năuc poate posta absolut tot ce visează, fără nici un filtru de autoritate.

Impostorul nu se opreşte la furtul imaginii fostului preot de la Tanacu. În altă secţiune a site-ului, aflăm că el face exorcisme (filmate). Din păcate, videoclipul este privat, probabil are taxa de vizionare pentru curioşii cuviosului. Insă thumbnail-ul clipului video arata un arhiereu care citeşte, prezentat drept stareţul Visarion Rudaru (la fel de inexistent ca şi mânăstirea Ciumarna), iar alături un chip de preot care nu seamănă deloc cu poza din prezentarea cuviosului Pafnutie adică a lui Daniel Corogeanu). Ca să nu mai spun că tupeul pafnutian creşte brusc atunci când în altă secţiune a site-ului, în dreptul stareţului amintit apare imaginea părintelui Petroniu Tănase, fost duhovnic român din Muntele Athos, cunoscut de mai toţi credincioşii ortodocşi. Semn că năucul teologic nu prea a dat pe la Biserică.

Impostura însă devine maximă în momentul în care fostul tractorist anunţă că Protopopiatul Iaşi 1 organizează spovedanii on-line non-stop, prin Yahoo Messenger, cu ajutorul unei platforme care a costat 2000 de euro!!! Cam scump messengeru’ nenea tractorist, la banii ăştia îmi iau tractor second-hand! Declaraţia vine (chipurile) de la preotul Radu Pavel, probabil tot un preot găsit pe net, prin Ziarul Lumina. Culmea, părintele există, în Glăvăneşti, jud. Iaşi şi se pare că l-a inspirat pe cuvios: părintele chiar a predat cursuri de fermieri şi de tractorişti.

Şi ca tortul (sau coliva) să fie cu bomboana pe ea, pe site-ul lui Pafnutie apare şi numele unui alt preot, Marian Istrati de la Parohia Ortodoxa Macin – Tulcea, care a administrat  un site şi forum de discuţii religioase. Părintele şi situl de la Măcin sunt autentice, forumul a fost însă închis de câţiva ani, deoarece părintele a fost acuzat că spovedea on-line, de către cei ce confundau caracterul discuţiilor religioase pe net cu spovedania. Aşa că, din smerenie şi pentru a nu fi smintire credincioşilor, părintele a renunţat la forum. Dar ceea ce nu ştie călugărul-tractorist’ este că am fost coleg de bancă, la Teologie, cu părintele Istrati, timp de 4 ani, aşa că îl cunosc prea bine ca să ştiu că este împotriva acestei denaturări numită spovedanie on-line.

Însă cea mai tare aplicaţie tehnologico-duhovnicească mi s-a părut spovedania la web-cam. Fostul tractorist crede că, până acum, marele impediment al spovedaniei on-line era imposibilitatea participanţilor de a se vedea. Aşa că a găsit repede soluţia. Citez: „Pentru cei care vor sa sepovedeasca (sic!) faţă in faţă cu parintele ( asa cum este canonul) trebuie sa il  contactati pe mail la adresa spovada_on_line@yahoo.com si sa stabiliti cu acesta momentul cand va veti spovedi prin intermediul webcam”. Atâta a înţeles el din canon, că trebuie să te vezi faţă în faţă. Vorba aceea, trăim aşa de tare în era vizualului, că nu ne mai vedem sufletul de atâtea imagini.

Prin urmare,  avem de-a face cu un impostor, care practică acelaşi joc murdar pe care îl practică vrăjitorii şi descântătorii care, din dorinţa de a păcăli pe cât mai mulţi neavizaţi, se dau drept călugări, călugăriţe şi preoţi, aşezând în dreptul anunţului şi o poză, furată din universul Internetului. Aşa a păţit o călugăriţă care s-a trezit că poza dintr-un interviu a aterizat la mica publicitate, devenind…. dezlegătoarea Teofana. Acum, impostoarea are site pe net şi deschide cartea prin telefon, dar poza a schimbat-o. În urmă cu câţiva ani am făcut emisiune la radio cu astfel de impostori, aşa că mai am încă înregistrările în care un anume preot Anderson (wow!) bate câmpii, gen: am o cruce cu două găuri, printr-una văd trecutul, iar prin alta viitorul. Probabil aşa făcea concurenţă la deschisul cărţii.

În fond, din toată nebunia povestită până aici, ceva rămâne adevărat: când înşelarea şi impostura îţi cuprind trecutul, viitorul nu poate fi decât cel al bogatului din Evanghelie: nebunia.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite