Statul de nedrept

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Regimurile dictatoriale se bazează pe o anumită tipologie de slujbaşi. Dincolo de ideologie, felul oamenilor care susţin şi amplifică teroarea este determinant. Comunismul ilustrează această banalitate în mod dramatic.

Pornind de la profilul social al şefilor de penitenciare şi colonii de muncă, dar şi al tuturor celorlalţi, de la preşedinţi de colhozuri la funcţionari din ministere, vedem cum majoritatea au o extracţie modestă. Primii ani ai totalitarismului comunist reprezintă pentru unii şansa vieţii lor. Îşi depăşesc condiţia şi nu uită să aducă aminte „burghejilor” că din cauza lor nu au învăţat carte sau nu au avut acces la funcţii înainte de 1946. Lupta de clasă se transformă din metaforă în realitate cotidiană, mârlănia punând pe fugă educaţia şi impostura priceperea.

Primitivismului interior îi corespunde în afară despotismul celui care, ca prin minune, ajunge de la coadă în vârf. Este o emancipare caricaturală care se va traduce consecvent în rescrierea canonului valorilor societăţii româneşti. Albul devine negru şi invers. Puturosul satului devine şef peste bunurile tuturor, aşa cum politrucul alungă de la catedră pe profesorul autentic. Cel care nu are la activ nicio faptă de vitejie ajunge stăpân peste vieţile deţinuţilor politici, bucurându-se că poate comanda cum vrea foştilor generali, miniştri sau diplomaţi.

Cruzimea de care au dat dovadă Crăciun, Ştrul, Nicolschi, Ţurcanu, Vişinescu, Ficior sau Istrate, alături de mulţi alţii, este uimitoare. Ea ar merita studiată ca atare la seminariile de psihologie şi nu numai. Ea confirmă faptul că dictatura proletariatului a scos la lumină tot ceea ce este mai întunecat în suflet, că a mizat pe animalitate, punând-o în concurenţă făţişă cu umanitatea. Rezistenţa unora precum Ion Mihalache sau Prinţul Vladimir, Mircea Vulcănescu sau Nicolae Steinhardt nu făcea decât să îi îndârjească pe cei care credeau sincer că omul nu valorează nimic.

Violenţa statului comunist, exercitată prin cozile sale de topor dar şi prin mâinile fine ale securiştilor de birou, se constituie într-un capital de pedagogie. La peste un sfert de secol de la căderea comunismului politic, mai avem încă multe de învăţat. De pildă, că statul nu are voie să agreseze cetăţeanul prin amenzi absurde, prin procedee birocratice încâlcite, care solicită energie fizică şi bani deopotrivă, prin procese foarte lungi şi decizii îndoielnice sau prin refuzul unui tratament vital. Altfel spus, statul de nedrept va fi în continuare, pentru mult timp, oglinda statului de drept.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite