Memoria personală versus memoria instituţională

Andrei Pleşu are mare dreptate, pentru că are bun simţ, atunci când atrage atenţia, într-un text recent din acest ziar, asupra manierei otova de a interpreta istoria recentă plină de contradicţii sau, parafrazând un serial propagandistic, de lumini şi umbre.

Observaţiile sunt confirmate printr-un exemplu semnalat de un prieten. Despre ce este vorba? Pe pagina oficială de internet a Jandarmeriei Bacău, la rubrica „Istoric“, apare o variantă incredibilă a luptei trupelor de securitate din anii comunismului cu „grupări teroriste care semănau neîncredere şi nesiguranţă în noua putere, atacau sedii ale unor instituţii publice, jefuiau, schingiuiau şi asasinau oameni nevinovaţi, sechestrau persoane de la care apoi prin violenţă, căutau să obţină informaţii despre activitatea organelor de stat şi despre mişcarea trupelor în zonă“.

Dincolo de greşelile gramaticale ale autorilor acestei variante istoriografice halucinante, importantă este aici direcţia imprimată lecturii confruntării dintre noile autorităţi comuniste, impuse şi menţinute exclusiv prin forţă, şi nucleele de rezistenţă, foarte eterogene din punct de vedere ideologic, greu de cuprins într-o reţetă. Cu toate acestea, textul în cauză nu se sfieşte să reia, ca fiind conforme realităţii, toate clişeele discursului comunist din epocă referitor la cei care îndrăzneau, indiferent de convingere, să i se opună.

Mai mult, autorii istoricului (accesibil la adresa www.jandarmeriabacau.ro/istoric4.html, ultima accesare la 3.02.2016) ne mijlocesc o privire în interiorul trupelor de securitate de la Bacău la finalul regimului comunist: „Avansarea în grad la termen, a ofiţerilor de la gradul de căpitan la cel de maior şi locotenent colonel, nu s-a făcut la 23.08.1989. Toate acestea au creat suspiciuni şi nemulţumiri în rândul cadrelor şi a personalului civil din unitate. Într-un asemenea climat s-a găsit personalul unităţii în decembrie 1989“.

În fine, în ceea ce priveşte perioada de după decembrie 1989, aflăm: „Concomitent cu acţiunile de contestare şi denigrare a activităţii anterioare a Jandarmeriei, s-a declanşat procesul de epurare şi condamnare a unor cadre valoroase de ofiţeri şi subofiţeri. Reducerea drastică a efectivelor Jandarmeriei, într-o perioadă când convulsiile sociale, actele de sabotaj, specula, criminalitatea şi jafurile la drumul mare cunoşteau cote alarmante, s-a repercutat negativ asupra ordinii publice şi siguranţei naţionale. Cu toată criza pe care a traversat-o, Jandarmeria judeţului BACĂU şi-a îndeplinit atribuţiile şi misiunile care i-au fost încredinţate, indiferent de denumirile avute. [...] Jandarmeria Judeţului BACĂU, a fost şi este o instituţie publică cu o contribuţie memorabilă la menţinerea ordinii şi liniştii publice, fiind un garant al statului de drept şi nu un instrument de opresiune cum a fost catalogată într-o anumită perioadă de istorie“.