Şi comuniştii aveau hormoni

Povesteşte Gheorghiu-Dej în Raportul său la Plenara din 30 noiembrie – 5 decembrie 1961 – la punctul central Denigrarea Anei Pauker – o întâmplare înfăţişată de Lider ca dovada imaturităţii Revoluţionare a Passionariei din Balcani. La închisoarea Caransebeş, unde ajunge  în 1940, după dărâmarea Doftanei la cutremur, la un moment dat, erau închise şi tovarăşele – fetele – cum le zice Dej.

Ce observă el, Tovarăşul Gheorghiu-Dej, la un moment dat?

„Noi, cât am stat acolo, stam izolaţi, dar se puteau vedea băieţii cu fetele, se cunoşteau unii. Noi am constatat că a început să existe câte ceva între bărbaţi şi femei, a început să le mai strălucească ochii. Dacă până atunci nu-şi făceau mustăţile, începeau să şi le perie, să se frezeze, să se uite în oglindă, nu le mai ajungeau oglinzile“.

Până aici nimic deosebit. Comuniştii sunt, desigur, potrivit iconografiei postbelice, oameni ai credinţelor tari în lupta lor împotriva exploatării, credinţe neîncovoiate de nimic pe lume. Totuşi sunt de înţeles în preocuparea lor neaşteptată de a se îngriji,  probabil – zicem noi – ca să nu apară ca nişte împuţiţi în faţa tovarăşelor de idealuri.

Gheorghe Gheorghiu-Dej merge mai departe cu descrierea efectelor avute de prezenţa tovarăşelor asupra comportamentului tovarăşilor:

„Vă închipuiţi ce ar fi ieşit acolo, din colectivul nostru, unde era o viaţă disciplinată, severă, să înceapă nişte intrigi, gelozii, aşa nişte lucruri. În loc să fim o sută, să fim o sută şi ceva, şi asta în condiţiile de atunci, era foarte greu.

Noi am luat măsuri, le-am atras atenţia oamenilor noştri că nu procedează cum trebuie, am avut şi câteva cazuri, deşi erau tovarăşi căsătoriţi, care aveau pe tovarăşele lor, începeau să se certe acolo şi ar fi ieşit un balamuc întreg, o ceartă nemaipomenită. În condiţiile aspre de luptă să permiţi asemenea stări de lucruri?“

Prezenţa tovarăşelor produce, aşadar, o tulburare grozavă între comuniştii de la Caransebeş până atunci, ducând „o viaţă disciplinată, severă“.

Viaţa asta severă, închinată luptei împotriva exploatării, e dată peste cap de prezenţa tovarăşelor. Tovarăşele nu sunt nişte femei oarecare, nişte femeiuşti, nişte cuconiţe, împunse satiric, mai târziu, în proza proletcultistă, ca stând toată ziua la oglindă şi nu la strung, ci luptătoare, ilegaliste, arse de idealurile lui Lenin şi Stalin.

Pe tovarăşi nu-i mai tulbură Cursul Scurt al  lui Stalin, ci nurii unor femei. Mult mai grav, din mărturiile lui Dej, întrezărim că, „deşi unii tovarăşi erau căsătoriţi“, îşi făcuseră rost de „tovarăşele lor“ acolo, la Caransebeş. Certurile  nu-şi mai aveau izvorul într-o teză a lui Lenin, văzută diferit, ci într-o fustă, fie ea şi de tovarăşă. Dacă tovarăşele stârneau patimi pe cale să facă praf şi pulbere însăşi Mişcarea, înseamnă că n-arătau rău sau că, în cel mai bun caz, chiar şi în puşcărie, se străduiau să fie îngrijite, cochete.

Nu se ştie ce s-ar fi ales de Mişcarea comunistă dacă tovarăşele ar mai fi rămas la Caransebeş.

Gheorghiu-Dej îşi începe istorisirea cu precizarea: „Administraţia închisorii hotărâse, probabil, la indicaţiile forurilor superioare, să mute tovarăşele de la Caransebeş la Mislea sau nu ştiu unde“.

Liderul comunist foloseşte întâmplarea pentru a-i administra un ghiont fostei sale duşmance, moartă nu doar politic, moartă şi fizic, ana Pauker:

„Ana, neapărat, a făcut ce a făcut şi ne-am întâlnit. Atunci mi-a spus, ai auzit? administraţia închisorii vrea să ne mute la Mislea. Noi ne-am hotărît să protestăm şi cerem ca femeile să fie lăsate aici. Păi de ce? Cum de ce? Nu-ţi dai seama ce important este, ce stimulent o să fie pentru fetele noastre şi pentru băieţi, ce discuţii, ce ajutor, aşa, de ridicare a nivelului cultural ş.a.m.d.“

Până la urmă, tovarăşele au fost mutate de la Caransebeş. Administraţia penitenciarelor a făcut jocul lui Dej. După Război, mulţi din conducerea acestei administraţii au fost vârâţi de comunişti la puşcărie. Au meritat-o cu vârf şi îndesat!

Dacă lăsau tovarăşele la Caransebeş, poate că Partidul Comunist s-ar fi făcut praf şi pulbere.