100 de ani de la inaugurarea primei misiuni diplomatice oficiale româneşti       în Statele Unite ale Americii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Centenarul Marii Uniri este marcat, începând cu luna Ianuarie de un eveniment de o deosebită semnificaţie istorică în făurirea României reîntregite între graniţele ei fireşti: deschiderea primei reprezentanţe diplomatice a ţării noastre la Washington.

Într-adevăr,,la data de 15 ianuarie 1918, Doctorul Constantin  Angelescu (1869 - 1948) i-a prezentat Preşedintelui SUA, Woodrow Wilson, scrisorile de acreditare ca "Trimis extraordinar şi Ministru plenipotenţiar al Majestăţii sale Regele Ferdinand pe lângă Guvernul Republicii Statelor Unite ale Americii în misiune specială". Cu alte cuvinte, Constantin Angelescu devine primul Ambasador al României în SUA şi conducătorul celei dintâi misiuni diplomatice oficiale româneşti pe pământ american. Dupa 57 de ani de la stabilirea primelor contacte diplomatice, a putut fi înfiinţată prima legaţie românească la Washington şi deschisă astfel cale liberă relatiilor diplomatice bilaterale dintre cele două ţări.

            Momentul hotărâtor care l-a determinat pe primul ministru de atunci, Ionel Brătianu, să trimită în sfârşit prima misiune diplomatică românească dincolo de Atlantic a fost prilejuit de intrarea Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial la începutul lunii aprilie1917. Deşi România era ultimul stat din Balcani care încă nu avea reprezentanţă diplomatică la Washington, desemnarea  ministrului plenipotenţiar a mai întârziat câteva luni, deoarece abia pe data de 7 octombrie 1917 a fost emis Decretul regal cu nr.1107 prin care postul de la Washington îi era încredinţat lui Constantin Angelescu. Alegerea sa nu a fost dintre cele mai uşoare,tocmai din pricina condiţiilor impuse de Brătianu: viitorul ministru plenipotenţiar la Washington trebuia să fie un bun patriot, susţinător credincios al principiilor şi înţelegerilor României cu Antanta, o personalitate de renume internaţional şi, nu în ultimul rând, suficient de bogat pentru a putea suporta din propria lui avere toate cheltuielile cu transportul şi organizarea reprezentantei diplomatice. Meritul Dr Constantin Angelescu a fost acela de a fi înţeles că realizarea idealului naţional nu putea fi posibilă atunci fără sacrificii personale.

            Imediat după ce au fost eliberate scrisorile de acreditare, el a plecat spre Paris pe un drum destul de lung, cu ocolirea teatrului de război şi escale la Petrograd si Londra. Rămâne la Paris aproape o lună, timp în care rezolvă chestiunile financiare şi de organizare ale staff-ului viitoarei Legaţii .

În mod aproape simbolic, din staff făceau parte N.H.Lahovari, ca secretar de legaţie, din familia care a dat ţării cei mai străluciţi diplomaţi din întreaga ei istorie, un evreu, Al.Rubin, fotograf şi operator cinematografic, pe post de ataşat cu probleme speciale şi un erou de război, invalid, maiorul L. Teisanu, ca ataşat militar. Cu această echipă, Dr. Constantin Angelescu se îmbarcă la 20 decembrie 1917, din Bordeaux,  pe transatlanticul "l'Espagne ", cu direcţia New York. Printre bagaje, laolaltă cu documente, broşuri şi cărţi, se aflau câteva zeci de role cu peste 4.000 de metri de peliculă cinematografică menite să le înfăţişeze americanilor realităţile româneşti, luptele, sacrificiile şi greutăţile fără de seamăn întâmpinate de armata noastră de-a lungul războiului.

            La începutul lunii ianuarie 1918, membrii Legaţiei ajung la Washington unde sunt cazaţi la Hotelul Shoreham de pe Connecticut Avenue, hotel care există şi astăzi. Pe lângă încăperile închiriate pentru personal este închiriat pe "termen lung" şi un apartament care avea să servească drept sediu al Legaţiei până prin anul 1924, când statul român cumpără actuala clădire a Ambasadei României. De la Hotelul Shoreham au plecat spre Departamentul de Stat American, aproape în fiecare zi din iarna anului 1918, mesajele guvernului român şi informatii despre lupta românilor din Transilvania, Basarabia şi Bucovina pentru libertate şi unitate naţională.

            După o săptămână de la sosirea Dr. Constantin Angelescu în capitala Statelor Unite, preşedintele Woodrow Wilson rosteşte celebrul "Discurs în 14 puncte", primit cu mare încredere şi entuziasm de sutele de mii de emigranţi transilvăneni, sărbi, muntenegreni şi unguri. Atenţia acestora era atrasă în special de punctul 10, în care se spunea :"Popoarelor din Austro-Ungaria, al căror loc între naţiuni dorim să-l pregătim şi să-l asigurăm, trebuie să li se dea cea mai liberă posibilitate de dezvoltare independentă".

            Prima intrevedere a membrilor misiunii diplomatice româneşti  cu oficialităţile americane are loc la 15 ianuarie 1918, dată la care Doctorul Constantin Angelescu este primit în Salonul Diplomaţilor de la Casa Albă, unde îi prezintă Preşedintelui Woodrow Wilson scrisorile sale de acreditare. Într-o atmosferă caracterizată ca fiind "cordială", ministrul s-a referit în intervenţia sa la scopul pentru care România a intrat în război, respective "eliberarea fraţilor supuşi unui jug greu de răbdat" şi pentru a face să "triumfe domnia dreptului şi a libertăţii", subliniind  în încheiere, încă o dată, că : "Noi am intrat, deci, în război, alături de marile naţiuni care au înscris sub drapelul lor dreptul naţionalităţilor de a dispune de ele însele".

 Răspunsul Preşedintelui Wilson a început cu o apreciere a contribuţiei României la cauza Antantei, a continuat cu exprimarea încrederii că, deşi relaţiile bilaterale de până acum nu au fost prea eficiente, ele se vor întări prin "lupta şi suferinţa comună", încheindu-se cu asigurarea că "Statele Unite sunt fericite să-şi fi eliberat braţul pentru protecţia ţării dumneavoastră şi a aliaţilor".

            Românii de pe continentul american au fost cei dintâi care i-au salutat pe reprezentanţii Guvernului de la Iaşi cu bucurie, speranţă şi, uneori, cu un entuziasm de nedescris. Unii dintre ei au venit chiar la Washington pentru a le ura bun venit şi a le  transmite sentimentul solidarităţii naţionale şi frăţiei cu cei de acasă. În toate oraşele americane cu importante comunităţi româneşti au fost organizate întâlniri, mitinguri şi manifestări festive la care, alături de Dr. C. Angelescu, au participat înalte personalităţi politice americane şi reprezentanţi ai presei. La New York, Chicago, Trenton, Detroit, Indiana Harbor, Cleveland, Pittsburg,Youngstown-Ohio au fost organizate astfel de adunări cu un puternic răsunet atât în rândurile emigraţiei româneşti, cât şi în cele ale nativilor americani. Manifestatiile de la Chicago, începute la 17 februarie 1918 printr-o adunare la care au participat 6.000 de persoane, au continuat încă alte patru zile cu defilări pe străzile oraşului, defilări la care participanţii fluturau tricolorul românesc  având în fruntea lor fanfara care cânta "Deşteaptă-te Române".

wilson

            Adunarea cea mai importantă prin semnificaţia şi consecinţele ei a fost Congresul parohiilor româneşti din SUA, convocat la Youngstown în zilele de 9 şi 10 martie 1918. La acest Sinod , desfăşurat în prezenţa ministrului plenipotenţiar la Washington, Dr. Constantin Angelescu, a avut loc depunerea jurământului de credinţă şi subscrierea actului de credinţă faţă de Mitropolia de la Iaşi şi Bucureşti a bisericilor ortodoxe. Mai exact, parohiile româneşti din SUA au făcut primul pas spre Marea Unire hotărând să se rupă de Mitropolia de la Sibiu, "robită, lipsită de drepturi şi umilită" şi, în mod firesc, să se supună bisericii din Regatul liber al României. Cu acest prilej a fost citit, în cadru solemn, "Hrisovul de închinare şi supunere a românilor ortodocşi din Statele Unite ale Americii de Nord către Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei", document care precede Proclamaţia de la Alba Iulia ,actul în sine fiind totodată şi o anticipare cu nouă luni a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 .

                Un alt aliat care ar fi trebuit câştigat pentru apărarea cauzei româneşti era comunitatea evreiască din Statele Unite. Cu toate că nu avea un mandat ferm în această privinţă din partea guvernului român, Dr. Angelescu a încercat în întâlniri private cu reprezentanţii organizaţiilor evreieşti să-i asigure că, după război, evreilor din România aveau să li se acorde drepturi cetăţeneşti egale cu cele ale majoritarilor, obţinând, la rândul său, promisiuni de încurajare şi susţinere a luptei poporului roman "din care facem şi noi parte".

              Încă de la începutul misiunii sale diplomatice pe pământ american, Dr Constantinl Angelescu a avut grijă să aibă o relaţie bună cu presa, iar ziariştii sa fie bine şi corect informati atunci când scriau despre ţara noastră. Aproape imediat după sosirea la Washington, a fost invitat de Agenţia "Associated Press" la o mare conferinţă de presă cu participarea a peste 150 de reprezentanţi ai publicaţiilor din America şi a peste 100 de membri ai Congresului. Acestora le-a vorbit despre "tot ce a făcut România pentru cauza Aliaţilor şi drepturile noastre seculare asupra ţinuturilor locuite de români". Pentru ilustrarea conferinţei sale au fost proiectate filmele cinematografice aduse din ţară. La sfârşitul conferinţei de presă, în cuvântul său de mulţumire, preşedintele Agenţiei "Associated Press" i-a asigurat pe reprezentanţii Regatului României de întregul sprijin al presei americane. Din acea memorabila zi, aproape că nu a existat manifestaţie sau eveniment românesc care să nu afle un ecou favorabil în presă, de la ziarele de prestigiu, New York Times sau Washington Post, până la cele mai modeste publicaţii din ungherele cele mai îndepărtate ale teritoriului american.

               Tot acum sunt create şi primele consulate româneşti de pe continentul nord- american, începând cu cele de la New York, Chicago, Cleveland, Pittsburgh şi continuând cu cele din Canada, în Hamilton şi Montreal. Crearea acestor consulate a fost o acţiune binevenită pentru intensificarea relaţiilor dintre diversele organizaţii, comitete, societăţi ale românilor americani, inclusiv  în privinţa strângerii de fonduri de întrajutorare. Dupa război, consulatele au avut un rol important în procesul de repatriere a românilor americani care doreau să revină "acasă", adică într-o ţară liberă, unită şi puternică. De altfel, dupa 1919, emigraţia românilor spre SUA a scăzut la zero.

 Oficial, misiunea diplomatică a Doctorului Constantin Angelescu a încetat odată cu retragerea guvernului Alexandru Averescu şi venirea la putere a guvernului condus de Al. Marghiloman însărcinat cu semnarea păcii separate cu Puterile Centrale. Pe 16 aprilie 1918, Marghiloman dispune " încetarea tuturor misiunilor de propagandă în străinătate şi altele". Dar, ca să-şi  protejeze diplomaţii de această nouă umilinţă, Regele Ferdinand semnase deja decretele de rechemare din posturi. ”Decretul de încetare a misiunii speciale a Domnului Constantin Angelescu pe lângă Guvernul Republicii Statelor Unite ale Americii" poartă numărul 685, din data de 7 Aprilie 1918. În locul lui va rămâne la Washington însărcinatul cu afaceri străine, N.H.Lahovari. Abia în 1922, după patru ani de absenţă, România va trimite un nou ministru plenipotenţiar la Washington.

Cine a fost Doctorul Constantin Angelescu,  primul Ambasador al României în SUA

Doctorul Constantin Angelescu s-a născut la 22 iunie 1869, în Craiova, ca fiu al lui Dumitru Angelescu, un ”comersant” din Cetatea Banilor şi al Teodorei, care provenea dintr-o familie de români ardeleni. Agoniseala tatălui i-a permis ca, după terminarea studiilor liceale, să urmeze Facultatea de Medicină din Paris, la întoarcerea în ţară fiind numit chirurg la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Filantropia, obţinând apoi, în 1903, catedra de clinică chirurgicală la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Între timp, în 1899, se căsătorise cu Virginia, fiica marelui industriaş şi proprietar, Grigore Constantinescu-Monteoru, unul dintre primii întreprinzători români în domeniul extracţiei şi expoatării petrolului, dar şi cel care crease pe moşia lui, staţiunea Sărata-Monteoru de lângă Buzău, un adevărat ”Karlovy Vary” autohton, ce devenise faimoasă pentru beneficiile apelor termale sărate. În 1901, dr. Constantin Angelescu a intrat în rândurile Partidului Naţional Liberal, devenind ulterior deputat, apoi, la 4 ianuarie 1914, ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Ionel Brătianu, având ca prioritate organizarea serviciului sanitar al armatei.

image

Declanşarea Primul Război Mondial, ieşirea României din neutralitate în august 1916 şi evenimentele nefaste de pe frontul de luptă al acelui an, ce au culminat cu ocuparea Bucureştiului de către trupele germane şi retragerea Familiei Regale şi a guvernului român la Iaşi, au dus inclusiv la refugierea familiei dr. Constantin Angelescu la Odessa, în Rusia, de unde omul politic, ce ieşise din cabinetul liberal în decembrie 1916, a reuşit să o trimită pe căi ocolitoare în capitala Franţei, la Paris. Acestea erau condiţiile în care, în urma propunerii lui Ionel Brătianu de înfiinţare a unei legaţii oficiale în Washington, numele dr. Constantin Angelescu a fost propus Regelui Ferdinand, dar şi autorităţilor americane, pentru însărcinarea cu o asemenea misiune

După retragerea din postul de la Washington, dr. Constantin Angelescu va ajunge la Paris unde i se va alătura lui Take Ionescu, ca vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru Unitatea Românilor, în lupta pentru realizarea năzuinţei naţionale de unire a tuturor provinciilor române, de realizare a Marii Uniri. Dr. Constantin Angelescu va fi prezent, de asemenea, în calitate de delegat al României, la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920) ce a urmat încheierii războiului şi care a statuat prin prevederile ei ceea ce, pe toată durata anului 1918 devenise deja o realitate concretă: unirea tuturor românilor în conturul graniţelor României Mari. În deceniile ce au urmat Marii Uniri, dr. Constantin Angelescu va întreprinde o uriaşă muncă de înnoire a şcolii româneşti, fiind, cu intermitenţe, vreme de peste un deceniu, în perioada 1918-1938, Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Din această postură, dincolo de crearea a peste 12.000 de locaşuri şcolare, a reformat învăţământul românesc, prin opera sa fiind pus ”la dreapta” lui Spiru C. Haret, ca importanţă în dezvoltarea şi modernizarea şcolii din Regatul României. De asemenea, la initiative sa au fost înfiinţate Academia de Ştiinţe şi Academia de Medicină, dr. Angelescu fiind preşedintele acestora până la desfiinţarea lor, în 1948, de către comunişti.

Devenind din 1934 membru de onoare al Academiei Române, dr. Constantin Angelescu a deţinut între 1923-1947 şi funcţia de Preşedinte al Comitetului de conducere a Ateneului Român. Primul Ambasador al României în SUA şi marele reformator şi ctitor de şcoală românească s-a stins din viaţă la 14 iunie 1948 pe patul spitalului francez din Bucureşti, după ce fusese alungat din propria-i casă de autorităţile comuniste.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite