VIDEO Povestea unui cântec tradiţional irlandez, spusă de Radu Paraschivescu în ultimul său roman

Scriitorul Radu Paraschivescu se întâlneşte cu publicul astăzi, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, pentru o discuţie pe marginea noului său roman, “Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri”.

Romanul spune povestea călătoriei prin lume şi prin veacuri a unui cântec tradiţional irlandez, “The Fields of Athenry” (“Câmpul Athenry”).

Într-un interviu acordat Agenţiei Mediafax, Radu Paraschivescu spune cum a ales un asemenea subiect: “De ani de zile am căzut în mintea copiilor electronici şi vânez imnuri, cântece, dar în special imnuri şi cad în reverii din când în când. Mă preocupă şi imnurile sportive, dar şi imnurile naţionale. Povestea unora o ştiu, pe alta o bănuiesc, a altora încă n-am aflat-o. Într-una din hoinărelile astea pe YouTube, mi-a căzut sub simţuri o baladă irlandeză şi mi-a plăcut foarte mult cum sună.Am ascultat-o şi în versiune rock şi în versiune punk şi în versiune baladescă şi în versiune corală - într-o tribună de fotbal - şi am vrut să văd despre ce e vorba. Mă rog, ştiam textul şi am vrut să văd din ce s-au luat. Ei, şi am aflat că nu e vorba de un cântec foarte vechi, e vorba de un cântec din anii '70, dar cu bătaie spre Irlanda foametei din secolul al XIX-lea. Povestea cântecului e povestea unui anume Michael şi atât, care e închis pentru că a încercat să fure porumb - porumbul care era hărăzit olandezilor -, a fost prins, deportat şi şi-a ispăşit pedeapsa într-o colonie penitenciară în Botany Bay, în Australia era în cântec, nu în Tasmania, unde l-am mutat eu. Mi-a plăcut. Am simţit aici un subiect şi m-am gândit «Ce-ar fi să scot cântecul ăsta din armătura lui de timp a anilor '70?». Şi acolo a început povestea din cântec, în Irlanda. Şi am pretins că balada a fost făcută din solidaritate de fratele celui închis, a fost cântată acolo la zidul închisorii, apoi, înmagazinată în memoria personajului, trece cu vaporul, ajunge în Tasmania, unde personajul ispăşeşte şi ţine un jurnal de condamnat, care jurnalul este găsit în secolul nostru de un editor, editorul îl publică, eventual ajunge sub ochii unui fan al Liverpool, anticar de meserie, care aude, cumpără CD-ul şi se hotărăşte să facă din el un al doilea «You Will Never Walk Alone», să fie un fel de imn adjunct al galeriei lui Liverpool. Cât adevăr e aici, e destul de puţin şi anume în ultima parte din cele trei ale romanului, în partea în care Liverpool câştigă Liga Campionilor în 2005. Acesta este un fapt incontestabil istoric. Restul e scorneală.” - a declarat Radu Paraschivescu.