Pe întreaga perioadă în care l-a servit pe Castro, Sánchez a făcut faţă de El Lider Máximo dovada fidelităţii necondiţionate. I-a apărat viaţa şi a contribuit la protejarea secretelor sale. Multe dintre ele teribile. Infernale.

În 1994, Juan Reinaldo Sánchez a ajuns să ştie mult prea multe. Acumularea de informaţii a ajuns la maximum şi a determinat un proces de conştiinţă. O criză. Deja cu multă vreme înainte extazul cvasi-mistic cu care Sánchez l-a privit şi înconjurat pe conducătorul imposibil de contestat al Revoluţiei cubaneze şi pe şeful comuniştilor din Cuba se afla în cădere liberă. Excesiv de multe lucruri ilicite, prea mare distanţa între legendă, mit şi realitate, prea multe fapte care depăşeau cu mult limitele legii. Ce să mai vorbim despre promisiunile de libertate, egalitate, fraternitate cu care au fost, mai sunt extrem de generoase în teorie regimurile marxiste din întreaga lume, promisiuni fără ruşine încălcate? Doi membri ai familiei lui Sánchez îşi luaseră lumea în cap, părăsiseră Cuba şi au încercat să îşi găsească rostul pe alte meleaguri. Una dintre fiice se căsătorise cu un venezuelean şi a preferat să locuiască la Caracas, iar, la puţină vreme după aceea, fratele mai mic al lui Juan Reinaldo Sánchez şi-a asumat toate riscurile aferente şi a ajuns în Florida, la Miami.

În noile condiţii, Sánchez s-a gândit că ar fi înţelept şi profitabil să se pensioneze. Imposibil. Ştia nepermis de multe secrete despre viaţa intimă ale Comandantului Şef. Despre existenţa lui de lux, despre reşedinţa acestuia de la Cayo Pedra, despre felul în care înţelegea Castro să guverneze, despre ce se ascundea în spatele nenumăratelor lipsuri şi umilinţe cu care se confruntau zilnic cubanezii, despre asasinatele executate şi despre procesele măsluite la comanda şi din ordinul lui Fidel Castro Ruz. Despre comerţul ilicit cu droguri pe care acesta îl patrona, despre părerea acestuia referitoarea la Mişcarea Ţărilor Nealiniate, despre felul în care înţelegea Castro relaţia cu dictatorii de carton dar şi cu ceilalţi şefi de stat din lumea comunistă.

Numai că Sánchez a făcut o socoteală greşită. Dovada că niciodată, nici un muritor nu ajunge să ştie totul despre satrapii din lumea comunistă. Pentru Comandantul Şef şi pentru maşinăria perfect reglată care îi asigura acestuia protecţia, pentru sistemul represiv care, dincolo de elementele lui specifice, reproducea în cele mai mici detalii modelul din celelalte ţări căzute pradă ideologiei comuniste, 26 de ani în serviciul lui El Comandante, din care 17 în prima linie, în calitate de gardă de corp, nu valorau nimic. Au urmat arestarea, interogatoriile, tortura, un simulacru de proces, şi el în specificul lumii comuniste, condamnarea la 8 ani de închisoare, ar fi urmat, poate, chiar moartea provocată de cine ştie ce boală ori accident ordonate de acelaşi Fidel Castro. Printr-un miracol, în 1996, Juan Reinaldo Sánchez a obţinut eliberarea. Au urmat opt tentative de aşa-zisă „părăsire frauduloasă“ a Infernului care devenise Cuba.

După reuşită, adică după sosirea pe tărâm american, cel care a comis greşeala de a-i dedica prima jumătate din viaţă lui Fidel Castro Ruz a decis să scrie o carte în care să-i dezvăluie  secretele. Adică „febra puterii absolute“ şi „dispreţul faţă de popor“. A făcut-o împreună cu jurnalistul Axel Gylden. Cartea se cheamă Viaţa secretă a lui Fidel Castro- 17 ani în intimitatea lui Lider Maximo şi a apărut în anul 2014 în Franţa.

În 2018, cartea a fost tradusă (a făcut-o Diana Zotea) şi a apărut în colecţia Memorii, jurnale, biografii a editurii Humanitas. Am parcurs-o cu un acut sentiment al întoarcerii în timp. Parcă eram în ianuarie 1988, atunci când istoricul Vlad Georgescu, directorul din vremurile acelea al Departamentului Românesc al Europei Libere, a luat decizia şi, în pofida ameninţărilor venite din toate părţile, şi-a asumat riscul serializării şi difuzării Memoriilor fostului general de Securitate Ioan Mihai Pacepa. Celebrele, infernalele Orizonturi roşii. De operaţiunea pregătirii pentru difuzare s-a ocupat Emil Hurezeanu. Şi el ameninţat asemenea crainicilor care citeau la microfon incredibilele fragmente despre ceea ce se întâmplă în intimitatea unui Dictator roşu.

Nu poţi, parcurgând cartea lui Juan Reinaldo Sánchez şi Axel Gyldén, să nu o compari cu aceea a lui Pacepa şi să nu fii frapat de asemănări. Secretomania, legea bunului plac, conştiinţa fermă a unicităţii, convingerea că unui lider comunist îi este îngăduit orice, că poporul nu contează, că unicul rol al acestuia este să sufere şi aplaude, spionajul, traficul de droguri şi de arme, practicarea terorismului internaţional, dreptul la viaţă şi la moarte exercitat asupra celorlalţi demnitari ai Statului, convingerea că nu există pentru toate acestea nici o soluţie în afara morţii Dictatorului. Toate acestea fac parte oricând şi oriunde dintre descriptorii regimurilor dictatoriale comuniste.

Citind şi descoperind secretele dictaturii castriste, cititorul român se reîntâlneşte cu trecutul lui şi al ţării noastre. Teribilă realitate!  

Juan Reinaldă Sánchez şi Axel Gyldén - VIAŢA SECRETĂ A LUI FIDEL CASTRO - 17 ANI ÎN INTIMITATEA LUI EL LIDER MAXIMO; Colecţia Memorii, jurnale, biografii; Traducerea: Diana Zotea; Editura Humanitas, Bucureşti, 2018