Scriitorul francez Eric Emmanuel Schmitt: "Dragostea adevărată nu presupune sexualitate"

Scriitorul francez Eric Emmanuel Schmitt, într-un dialog cu Marina Constantinescu, pe scena Ateneului, a vorbit miercuri seară despre dragoste şi religie, despre cum  l-a găsit pe Dumnezeu într-un deşert. Tema conferinţei a fost "Literatura şi teatrul".

Dragostea adevărată este cea care nu implică sexualitatea, a spus scriitorul francez Eric-Emmanuel Schmitt, la conferinţa de miercuri seară.  Dragostea adevărată e cea a unei mame pentru copilul ei. Scriitorul a subliniat, de asemenea, că cea mai mare primejdie în societatea contemporană e absenţa taţilor din familii. Cei mai mulţi dintre teroriştii de azi sunt bărbaţi care nu au avut un tată lângă ei, în copilărie, a declarat Eric Emmanuel Schmitt, la Ateneu.

Scriitorul a vorbit despre ce înseamnă muzica clasică pentru el.

Cum sa indraznesti sa-ti alegi calea, sa devii tu insuti, sa accepti suferinta si sa savurezi fericirea?  Mozart devine astfel cheia ce deschide usile spre pasiune, dragoste, libertate si bucurie. Muzica acestui compozitor de geniu inseamna stralucire, har, mister. Iar o lume in care pot lua nastere asemenea splendori ale spiritului merita sa fie iubita, a punctat scriitorul vorbind despre cartea sa, "Viaţa mea cu Mozart".

Scriitorul a reiterat pesonajele sale celebre, Oscar sau Ibrahim, personaje reprezentate pe scene de teatru sau ecranizate pe marile ecrame.

Domnul Ibrahim si florile din Coran a fost adaptat pentru marele ecran in 2003, filmul avandu-i in distributie pe Omar Sharif si Isabelle Adjani. Nominalizata la Golden Globe, pelicula a fost distinsa cu Premiul Cesar si Premiul publicului la Festivalul de film de la Venetia.

Oscar, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

"L-am descoperit pe Dumnezeu într-un deşert"

Eric Emmanuel Schmitt a vorbit şi despre căutările sale religioase, pe care le-am regăsit şi în cărţile sale. Pe Dumnezeu, a povestit el, l-a descoperit într-un deşert.

Milarepa e marele yoghin tibetan, înţeleptul enigmatic ce a străbătut nouă veacuri, distilând, transmutaţie după transmutaţie, toate experienţele lumii de carne şi spirit. Acum locuieşte în visele parizianului Simon şi-l tulbură noapte de noapte cu aceeaşi nălucire de nepătruns, aşa încât viaţa trăită şi viaţa visată încep să se amestece până la confuzie. Cheia enigmei e oferită de o femeie stranie pe care Simon o întâlneşte într-o cafenea din Parisul diurn. O poveste tulburătoare, în spiritul budismului tibetan, despre iluminare prin suferinţă şi dragoste, şi un posibil răspuns la multe dintre întrebările ce ne frământă din zorii omenirii.

În Evanghelia după Pilat, în grădina Ghetsimani, un bărbat aşteaptă să fie prins şi dat pieirii. Numele lui este Ieşua, şi e fiul unui dulgher umil din Nazaret. Dar cum se face că este duşmanul Cezarului şi al Sinedriului? Cum de-a ajuns acest nazarinean să fie o ameninţare pentru puterea lumească şi cea a lui Dumnezeu? Soarta îi este pecetluită. Nu va vedea Ierusalimul în sărbatoarea Paştilor. Va muri pe cruce, şi o ştie.
Pilat din Pont i-a hotărât moartea fără să clipească, nebănuind că, trei zile mai târziu, zvonul Învierii va încinge spiritele şi aşa nesupuse ale iudeilor. Dar Imperiul domneşte prin raţiune. Aşa că pretorul va trebui să demonteze legenda primejdioasă pe cale de-a se naşte.
Astfel începe călătoria lui Pilat: ca o anchetă. Reprezentantul Romei şi al ordinii adună mărturii şi respinge sau demonstrează teorii şi ipoteze. Însă treptat raţiunea începe să şovăie şi trebuie să se plece în faţa evidenţei. Pilat nu se află în faţa unei enigme, ci a unui mister mai înalt. Pilat nu-l poate dezlega. Îi mai rămâne doar să se îndoiască. Sau să creadă.

Unele dintre poveştile sale au fost puse în scenă în întreaga lume, dar şi în România. Scriitorul francez a spus, la conferinţa de la Bucureşti, că, atunci când vede piesele sale jucate în alte limbi decât franceza şi în alte locuri, descoperă o nouă civilizaţie, pentru că în nicio ţară limbajul nu este acelaşi şi astfel intră în contact cu alte culturi şi naţiuni, potrivit Mediafax.

Totodată, Eric-Emmanuel Schmitt a vorbit despre privire şi despre felul cum percepe el oamenii. "Privirea nu înseamnă ochii. Deseori când mă aflu în faţa cuiva, vorbesc cu această persoană vreme de o oră şi, dacă după o oră mă întrebaţi care este culoarea ochilor săi, eu nu ştiu. Şi acest lucru se întâmplă pentru că eu nu văd ochii lui, ci privirea. (...) De aceea, atunci când fac filme de cinema, nu încerc să filmez ceea ce este vizibil, ci ceea ce este invizibil. Mă apropii de ochi, pentru a vedea sufletul personajului", a spus scriitorul francez.
În acest sens, Eric-Emmanuel Schmitt a dat exemplul filmului pe care l-a făcut după povestea "Oscar şi tanti Roz" şi cât de greu i-a fost să găsească un băiat de 10 ani care să-l interpreteze pe Oscar. Întrebat de producător care este fizicul lui Oscar, cu cine seamănă băiatul, scriitorul francez i-a răspuns că nu ştie, pentru că el îi cunoaşte sufletul, iar după ce a văzut 300 de copii, l-a descoperit pe acela care avea "sufletul" lui Oscar.

Dragostea ne salvează de egoism

Totodată, la conferinţa de la Ateneul Român, Eric-Emmanuel Schmitt a vorbit despre dragoste, despre care a spus că este "cea care ne salvează de egoism".
"Ceea ce am remarcat este că suntem capabili să iubim cu adevărat când nu există sexualitate. Este trist", a spus scriitorul francez, menţionând că o mamă îi poate oferi dragoste necondiţionată copilului ei, însă nu întotdeauna poate face acelaşi lucru pentru iubitul său.

Acesta a spus că toţi oamenii aşteaptă ceva de la dragoste, însă, după părerea sa, şi dragostea aşteaptă ceva de la ei. "Aşteaptă ca noi să dovedim că ea există", a spus Eric-Emmanuel Schmitt.

"Să te îndrăgosteşti este uşor, dar să iubeşti este foarte dificil, iar pe mine asta mă interesează", a adăugat scriitorul francez.

La conferinţa de la Ateneul Român, Eric-Emmanuel Schmitt a vorbit şi despre publicul său, povestindu-le cititorilor despre felul în care scrie.

"Este foarte important pentru mine să scriu pentru oameni foarte diferiţi. Eu nu scriu pentru un cerc închis", a spus Eric-Emmanuel Schmitt, precizând că acest lucru vine, într-un fel, şi din istoria sa personală. În acest sens, scriitorul francez a povestit că cele două bunici ale sale au fost nevoite să renunţe la şcoală pentru a munci, deşi erau foarte inteligente. Pe de altă parte, el a avut şansa de studia şi de a trăi printre artişti şi intelectuali "foarte sofisticaţi".

"Aşadar, atunci când scriu, mă adresez şi bunicilor mele, dar şi prietenilor mei intelectuali şi artişti. Eu nu vreau să trădez. (...) Există, deci, o întreagă tensiune interioară, ca opera să fie accesibilă şi interesantă pentru cineva care nu este cultivat, dar să fie suficient de bogat stucturată şi pentru cei cultivaţi", a spus Eric-Emmanuel Schmitt.

Din punctul său de vedere, cărţile trebuie să aibă scopul să facă viaţa oamenilor mai bună şi să fie utile.
Eric-Emmanuel Schmitt a vorbit şi despre fericire şi despre rolul muzicienilor în viaţa sa. "Să fii fericit nu înseamnă se te fereşti de necazuri, ci să integrezi necazul în viaţa ta", a spus scriitorul francez, precizând că a învăţat acest lucru de la muzicieni, pe care îi consideră ghizi spirituali.
"Nu ştiu cum e în România, dar în Franţa, epocii noastre nu-i place bucuria. Epoca noastră iubeşte tristeţea", a spus scriitorul francez.

Scriitorul francez a vorbit şi despre importanţa adevărului, spunând că acesta trebuie spus altora doar dacă aceştia sunt capabili să îl audă, potrivit Mediafax.

Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960, la Lyon. În 1983 a absolvit cursurile École Normale Supérieure, cu o diplomă în filosofie. Trei ani mai târziu, a obţinut titlul de doctor în filosofie. A debutat în 1991, cu o piesă de teatru, "Noaptea la Valognes". Îi urmează "Vizitatorul", care îi aduce consacrarea şi pentru care este distins cu trei premii Molière, "Variaţiuni enigmatice", "Libertinul" etc.
În 1994, i-a apărut primul roman, "Secta Egoiştilor", dar a scris în continuare piese de teatru. În 2001, a fost recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate.
Alte romane de succes ale sale sunt: "Evanghelia după Pilat" (2000), "Partea celuilalt" (2001), "Pe când eram o operă de artă" (2002), precum şi eseul "Viaţa mea cu Mozart" (2005). Volumele care alcătuiesc "Ciclul Invizibilului - Milarepa" (1997), "Domnul Ibrahim şi florile din Coran" (2001), "Oscar şi Tanti Roz" (2002), "Copilul lui Noe" (2004), "Luptătorul de sumo care nu se putea îngrăşa" (2009) şi "Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată" (2012), s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase ţări.
Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a patru volume de nuvele şi povestiri: "Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri" (2006), "Visătoarea din Ostende" (2007), "Concert în memoria unui înger" (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, şi "Cei doi domni din Bruxelles" (2012). În 2008, a publicat romanul "Ulysse from Bagdad", în 2011, "Femeia în faţa oglinzii", în 2013, "Papagalii din Piaţa Arezzo" şi, în 2014, dipticul "Elixirul dragostei" şi "Otrava iubirii". Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii şi distincţii literare, iar cărţile sale sunt traduse în peste 40 de limbi.