Riri Sylvia Manor, în „Bucuria de a nu fi perfectă“:  „Şi mâine e o zi. Important este că sunt o Scarlett de 80 de ani şi spun fără teamă acest lucru senzual: mâine“

Volumul  "Bucuria de a nu fi perfectă. "Memorii Bucureşti – Tel Aviv/1941-2015" de Riri Sylvia Manor a apărut în colecţia "Memorii/Jurnale" a Editurii Humanitas.  Poetă şi medic oftalmolog, laureată a numeroase premii literare şi ştiinţifice, Riri Sylvia Manor, care are numeroase volume de poezii, rememorează într-o carte sinceră, tonică o viaţă împlinită şi un destin legat de două lumi distincte: România şi Israel.

Riri Sylvia Manor (n. Aberfeld, în 1935, la Bucureşti) are o voce aparte în peisajul literar românesc.  Deşi suferă de pe urma legilor antisemite din România anilor 1940‒1941, familia Aberfeld are şansa de a scăpa de deportare şi de alte asemenea orori. Nu va scăpa însă de dictatura comunistă a lui Gheorghiu-Dej. În 1960 lui Riri i se permite să plece în Israel, unde urcă treptele unei cariere impresionante în domeniul neuro-oftalmologiei, devenind profesor universitar. Din 2000 reîncepe, după 40 de ani de întrerupere, să scrie poezie în limba română. În 2002 înfiinţează Societatea de Scriitori Israel–România.

Cu ocazia primelor festivaluri „Zile şi nopţi de literatură“ de la Neptun, colaborează cu uniunile scriitorilor din ambele ţări; astfel vine pentru prima oară în România Amos Oz, împreună cu alţi 13 scriitori israelieni importanţi; de asemenea, în 2012 redactează un număr al revistei israeliene Moznaim dedicat literaturii române actuale, pentru care i se decernează Premiul Alexandru Safran.

În Israel publică două cărţi de poezie şi primeşte Premiul Ofer Lieder, iar în România publică patru volume: Privind (2000), Save as... (2007), Pestriţ (2010), Încă (2015), şi i se decernează Premiul Lucian Blaga. În Israel îi apăre o carte care se traduce în limba arabă (1996), iar în Franţa – volumul Bariolée, tradus de Irina Mavrodin (2011). Împreună cu Ioana Ieronim, traduce în română cartea de poeme Şeherezada, a poetei israeliane Agy Mishol (2009).

În 2015 i se decernează de către statul Israel Premiul Opera Omnia pentru activitatea ştiinţifică.

„Şi mâine este o zi. Important este că sunt o Scarlett de 80 de ani şi spun fără teamă acest lucru senzual: mâine. Important este şi că în acest an, când mi s-au întâmplat atât de multe lucruri neobişnuite, mi-am dat seama că vârsta biologică nu-mi poate opri dansul sau o nouă pornire la drum, sau muzica interioară, sau acea expre¬sie stimulatoare a modestului meu eu: «Ce proastă sunt! Ce proastă am fost!»“, spune Riri Sylvia Manor.

Fragment din volumul Bucuria de a nu fi perfectă de Riri Sylvia Manor (Editura Humanitas)

Înapoi în 1959

Începuseră să se înmulţească şedinţele UTM şi să se strângă şurubul. Nu numai în legătură cu plecările în Israel. Din nou se foloseau limba de lemn şi ameninţările. În seria mea izbucnise un mare scandal provocat de Jenica B.B. Acum, când devenise iar foarte important să te arăţi activ în UTM, Jenica a început să critice conducerea UTM a seriei noastre şi să recurgă la acţiuni care s-o promoveze pe ea în acel comitet de conducere. Bazată pe însemnările făcute de-a lungul anilor în carnetele ei, cine a spus ce şi când, a cerut mai întâi exmatricularea lui Valentin P. şi a altor doi colegi de grupă. Aceştia ar fi făcut afirmaţii duşmănoase la adresa partidului şi a condiţiilor din căminele de studenţi. Trebuiau eliminaţi, spunea Jenica.
Ne-am întâlnit noi între noi să vedem ce putem face.
Trebuia găsit ceva foarte convingător, căci soţul Jenicăi era ministru şi prieten cu Gheorghiu-Dej. Dar atunci când asupra colegilor tăi pluteşte pericolul de a fi eliminaţi din facultate – ideile curg.
— Nu ne-a păsat niciodată, a spus un coleg, că Jenica copiază la aproape toate examenele, dar acum, dacă pentru cariera ei politică vrea să calce peste cadavrele noastre, hai să facem astfel încât să fie prinsă asupra faptei la primul examen!
— Excelentă idee, au spus toţi. O comunistă cinstită care-şi prinde toată materia de examen sub jartiere! Interesant că la asta o duce capul!
— O să primească Ordinul Jartierei! a adăugat Valentin şi ne-am încheiat consfătuirea râzând, mândri unii de alţii.
Zis şi făcut. La primul examen, ca de obicei, Jenica a intrat în plină activitate cu fiţuicile şi cu jartierele ei şi se tot uita în jos ca să găsească subiectele trase la sorţi. Să le găsească şi să- şi copieze răspunsurile. Dar nu pentru mult timp. La sugestia noastră discretă, asistentul a prins-o pe doamna ministru
în flagrant delict, i-a confiscat toată biblioteca de sub fustă şi i-a anulat examenul! Eram fericiţi. Erau atât de rare împrejurările în care te puteai apăra efectiv în acele vremuri.
Tot anul vuia, aşteptând cu nerăbdare şedinţa în care o vom admonesta. O comunistă cinstită nu copiază la examene, nu înşală, nu minte – spuneam noi. La fel a minţit şi în legătură cu Petculescu şi cu ceilalţi! La noi în grupă – spuneam noi cu mutre de mucenici – nimeni nu a vorbit de rău căminele studenţeşti sau partidul, această studentă a minţit după cum minţea şi la examene. Trebuie dată afară
din UTM! Să i se treacă asta în dosar!
Cum Jenica voia să devină cu forţa membră în conducerea UTM a anului şi nimeni n-o iubea acolo, am avut, bineînţeles, şi sprijinul secretarului UTM. Număram zilele până la şedinţă. Ne bucuram că am reuşit. În ziua şedinţei n- a lipsit nimeni. Toţi voiau să vadă cum va fi pedepsită cea care a vrut să- şi dea afară colegii din facultate. Toţi voiau să fie martori la una dintre rarele ocazii de a simţi că există un Dumnezeu anticomunist activ, că a coborât ca Moş Crăciun tocmai la şedinţa Facultăţii de Medicină.
— Aaa, să vedeţi, fetelor, ne spunea o colegă, Jenica, ministră- neministră, va fi dată afară, nu vor putea face nimic s- o salveze!
Au putut. Exact la ora când trebuia să înceapă şedinţa, a venit un ordin de la partid. Tovarăşa Jenica B.B. e mai în vârstă decât majoritatea celor din an. Are 28 de ani. Din cauza vârstei nu mai este de fapt de doi ani membră UTM.
Fiind ieşită din UTM din motiv de depăşire a vârstei, nu poate fi exclusă din
UTM! Şi, mai ales, nu se pot discuta faptele ei la o şedinţă UTM.
În sală au început toţi să vorbească, se încinsese deodată o rumoare nemaiîntâlnită, surpriza fusese atât de mare, încât alungase frica.
Dar ne-am potolit repede. Principalul îl obţinuserăm: colegii noştri n-aveau să fie daţi afară. Faptul că Jenica scăpase basma curată era mai puţin important. Oricum ştia că toţi ştiam şi de-atunci s-a ţinut deoparte. De-ale comunismului valuri. (Copyright Editura Humanitas)