Radu Beligan împlineşte 97 de ani. Actorul va juca, de ziua lui, în „Egoistul“

Radu Beligan împlineşte 97 de ani pe 14 decembrie

Pe 14 decembrie, actorul Radu Beligan împlineşte 97 de ani.  Actorul se va afla pe scenă, de la ora 20.00, de ziua lui de naştere, la Palatul Naţional al Copiilor, unde va juca în spectacolul „Egoistul“, aflat, după 11 ani, la cea de-a 300 reprezentaţie.

Spectacolul aniversar “Egoistul” va fi reprezentat pe 14 şi pe 15 decembrie, de la ora 20.00, la Palatului Naţional al Copiilor, pentru a 300 şi, respectiv, a 301 oară. Spectacolul a avut premiera în urmă cu 11 ani.

"Egoistul" este o piesă autobiografică, de Jean Anouilh, cu o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, egoism şi generozitate. Şi despre teatru şi dramele lui contemporane. Un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită.

Pe masură ce asistă la dezmăţul fiicelor, la eşecul fiului, la presiunile prietenului, la reproşurile amantei, la resentimentele fostei soţii şi, nu în ultimul rând, la dezastrele instalaţiilor menajere, un cunoscut autor dramatic îşi scrie piesa. Egoistul, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan.

“EGOISTUL”- Spectacol Aniversar- 11 ani-300 reprezentatii
Luni 14 decembrie orele 20:00 Teatrul Tineretului
Marti 15 decembrie orele 20:00 Teatrul Tineretului
( Palatul National al Copiilor )

Distributia:
•    Leon Saint-Pe: Radu Beligan
•    Ardele:Adriana Tranadafir
•    Gaston: Damian Crâsmaru
•    Doctorul: Tomi Cristin
•    D-na Boudard: Rodica Ionescu
•    Bernard: Mihai Niculescu
•    Lucie: Lamia Beligan
•    Josephine:Ileana Olteanu / Medeea Marinescu
•    Marie-Christine: Cesonia Postelnicu
•    Arthur: Silviu Biris

Testamentul lui Jean Anouilh

     “Egoistul” este ultima piesă a lui Jean Anouilh, scrisă în 1981. Un fel de piesă testament, aşa cum este “Furtuna” lui Shakespeare. Este opera unui om care ştie că va pleca şi ne înfăţişează viziunea lui asupra lumii contemporane, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, despre egoism şi generozitate şi … nu în ultimul rând, despre teatru şi dramele lui contemporane. Toate acestea cu un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită şi de care, fie vorba între noi, e mare nevoie.

Leon Saint-Pe (Radu Beligan) este un scriitor de piese de teatru de succes, în amurgul vieţii, care are o familie cu copii mari, o amanta mult mai tânără şi un prieten din copilărie, interesati cu toţii doar de banii lui şi de serviciile pe care el le poate face fiecăruia. Două fete şi un baiat fără pic de dragoste filială, leneşi şi fără scrupule şi o soţie manipulatoare şi interesată, asta e familia lui pentru care el reprezintă doar “banca” pe care o hărţuiesc de câte ori pot pentru a o stoarce de bani.

Amanta (Ileana Olteanu / Medeea Marinescu), o mult prea tânără aspirantă la statutul de actriţă, stă cu el doar pentru ca el să-i deschidă uşile spre roluri mai importante, neezitând însă să-l schimbe urgent cu singurul lui „prieten” din copilarie (Damian Crâşmaru) care îl stoarce de bani prin şantaj sentimental cu unica amintire din copilăria lor  (pantalonaşii albaştri scurţi) şi care îşi cumpără premiul de “mare scriitor” deşi scrie “ermetic” şi fără talent… Acesta îşi va atrage “interesul” spre banii lui închipuiţi de aceeaşi “haită de hiene” …

Doctorul are şi el un rol foarte credibil, cu mult umor subtil sau spumos. Cu vădite slăbiciuni omeneşti, invidii faţă de alt medic cu mai mult succes, nefiind nici prea priceput în a-i găsi diagnosticul personajului principal, acesta creionează un doctor mediocru şi interesat mai mult de propriile interese decât de pacientul său, dându-i acestuia permanent motive de reflecţie cu voce tare, cum de altfel o face pe tot parcursul piesei, spre deliciul spectatorilor…
Toţi cei din jurul personajului principal îl acuză că ar fi egoist pentru că nu-i alimentează cu bani după bunul lor plac, când de fapt ei toţi sunt nişte profitori, manipulatori, leneşi, fără valori familiale sau morale faţă de propria consoartă, schimbându-i doar după cum le dictează interesul şi cheful.
Rolul i se potriveşte lui Radu Beligan, fiind croit exact pe tipul lui de temperament, calm, flegmatic, filozofic, uman,  lucid şi introspectiv.

„Mă simt foarte bine în dimineaţa asta. Am să-i îngrop pe toţi. Am un singur regret, că nu i-am îngropat de tânăr”, spune netulburat personajul.

Trăieşte ultimele clipe de viaţă achitând facturi. Nu este cumva o piesă despre preţul vieţii, al supravieţuirii plătite? O arie triplă pentru că artistul moare scriind despre calomniatorul calomniat. Important este ce gândeşte Radu Beligan despre supravieţuire, dacă supravieţuieşti în folosul altora sau în omagiul tău.