Paranoici şi alte personalitãţi dificile

Chiar dacã psihologia nu a reuşit pânã în prezent sã contureze tipul de personalitate „normalã”, s-au fãcut paşi importanţi în înţelegerea feluritelor tipuri de comportamente, standardul „normalitãţii” rãmânând un deziderat pentru cercetãrile viitoare.

Cartea scrisã de psihoterapeuţii francezi François Lelord şi Christophe André: „Cum sã ne purtãm cu personalitãţile dificile” (editura Trei, 2003) reuşeşte sã creioneze într-o manierã sinteticã principalele tipuri de personalitãţi mai aparte cu care ne confruntãm în viaţa cotidianã.

De ce este atât de utilã aceastã carte ? Pentru cã, dacã o parcurgem cu atenţie reuşim sã-i înţelegem pe ceilalţi şi implicit sã ne facem viaţa mai uşoarã.

Zilnic avem parte, fie de compania unor personalitãţi anxioase care ne atenţioneazã cu privire la iminenţa unor nenorociri sau dezastre, fie de narcisişti care se considerã excepţionali şi au ambiţia de a avea succese rãsunãtoare, fie de schizoizi care preferã activitãţile solitare şi nu cautã compania celorlalţi, fie de depresivi care se considerã o povarã pentru ceilalţi, sau de personalitãţile pasiv-agresive care au tendinţa sã-i conteste pe reprezentanţii autoritãţii şi sã consteste valabilitatea ordinelor. Mai trebuie amintite personalitãţile histrionice, obsesionale, dependente, evitante, comportamentele de Tip A, etc.

Ĩnsã, cred cã personalitãţii paranoice ar trebui sã i se rezerve o atenţie deosebitã, datoritã impactului devastator pe care poate sã-l aibă asupra celorlalţi. Cum se caracterizeazã un paranoic ? Este dominat de suspiciune şi rigiditate. Considerã în mod nejustificat, de cele mai multe ori, cã ceilalţi ar fi rãu intenţionaţi în ceea ce-l priveşte. Are tendinţa sã-şi apere interesele şi drepturile proprii, simţindu-se uşor ofensat şi în astfel de situaţii investesteşte energii nebãnuite pentru a riposta, deseori disproporţionat. Are suspiciuni neîntemeiate cu privire la loialitatea celorlalţi, chiar dacã unii dintre ei sunt persoane apropiate, şi nu ezitã sã investeascã resurse pentru a gãsi dovezi în sprijinul bãnuielilor sale, nemaiţinând cont de situaţie în întregul ei. Cel mai dureros este faptul cã de cele mai multe ori se aratã raţional, rece, şi rezistent oricãror argumente care vin din partea celorlalaţi.

Când un paranoic are activitãţi în sfera politicã, se transformã într-un dictator dominat de teama de a nu fi rãsturnat de la putere, şi plin de ostilitate faţã de cei care nu se aratã obedienţi. Când surprinde şuşoteli nevinovate, considerã cã sunt comploturi care sã-l destabilizeze şi atunci acţioneazã cu scopul de a-i înlãtura pe “trãdãtori”: „ <Duşmanii> diferã în funcţie de epocã şi tendinţe istorice, dar paranoicul pãstreazã invariabil convingerea cã prin exterminarea duşmanilor se va ivi o societate mai dreaptã, mai fericitã.” (p. 38) 

Bãnuielile paranoicului îşi gãsesc cu destulã rapiditate temeiuri în legi şi regulamente: „Paranoicul se considerã o persoanã care respectã legea, care nu vrea decât dreptatea, ca şi dictatorii paranoici, care întotdeauna cred cã acţioneazã pentru binele poporului lor, chiar şi atunci când îl exterminã, pentru a-l salva fie de la decadenţã, fie de la impuritate. Majoritatea paranoicilor resimt o anume fascinaţie pentru legi şi regulamente, iar scrisorile (sau e-mail-urile) lor au adeseori un aspect juridic, argumentaţia propriei lor poziţii fiind justã şi pe puncte […] Dacã faptul de a se simţi învins de un alt ins îl face pe paranoic furibind, în schimb el se va înclina în faţa unei instituţii, legi sau regulament…” (p. 53)

Ĩn finalul capitolului dedicat personalitãţii paranoice, autorii cãrţii ne fac câteva recomandãri pentru a putea interacţiona cu o astfel de persoanã: sã facem referire la legi şi regulamente, sã ne exprimãm limpede motivele şi intenţiile, sã respectãm convenienţele cu scrupulozitate, sã menţine un contact regulat şi cel mai important, sã ne cãutãm aliaţi în altã parte.

De asemenea, nu este recomandabil: sã le bârfim, pentru cã vor afla, sã discutãm politicã, sã comitem greşeli, sã le atacãm imaginea pe care o au despre sine, şi sã devenim la rândul nostru paranoici.