O permanenţă a comerţului cu carte: juninca vânzătoare

Oferta de cărţi e cam săracă la Complexul Comercial Băneasa, râvnit de provinciali, dar şi de bucureştenii din suburbii pentru iluzia unui Paris din placaj.

Cutreierând culoarele largi, mărginite de magazine şi buticuri, te crezi pe unul dintre marile bulevarde pariziene. Culoarul care duce la hala Carrefour, dominat de un du-te-vino de cărucioare, ca un Bosfor al Bucureştiului Comercial, are două tarabe cu cărţi. Fiecare, vegheată de-o fetişcană analfabetă, pentru care cărţile nu depăşesc în subtilitate verzele sau cartofii. (Nu ştiu dacă aţi observat. Comerţul cu cartea, presupus a fi făcut de la doctori docenţi în sus, e făcut de cele mai netoate vânzătoare din România capitalistă.)

La prima, ezit dacă să cumpăr o „Istorie a comunismului“ (mai am acasă o duzină, cred) sau volumul „365 de zile din Istoria omenirii“, una dintre miile de viclenii de comercializare a trecutului sau „Stalin“, biografie publicitată ca bestseller. Mă decid la „Istoria comunismului“. Cu cărţoiul în mână, dau câteva ture în jurul tarabei, pentru a o găsi pe fetişcana care să-mi ia banii. Nu e nimeni. Într-un târziu descopăr că juna e plecată. Nu mă miră. Când nu şopcăiesc la telefon, vânzătoarele sunt plecate. Când nu şopcăiesc şi când nu sunt plecate, opresc asupra ta, absolut întâmplător, priviri pustii, de juninci înţărcate.

De fiecare dată când întâlnesc astfel de concretizări ale comerţului socialist mă gândesc la bieţii proprietari. De dimineaţă până seara, se agită să facă rost de marfă, apoi să facă rost de bani, apoi să plătească taxe, impozite, fac faţă zecilor de controale financiaro-juridice. În tot acest timp, junincile nu mişcă un deget pentru a vinde ceva.

De-un an, de când vin săptămână de săptămână aici, oprit la o tarabă cu cărţi, n-am fost abordat de junincă, întrebat ce carte vreau, sedus cu un zâmbet, cu o vorbă. În timp ce te învârţi în jurul tarabei, semn limpede că vrei să cumperi o carte şi nu să-i faci un copil, juninca stă ca o momâie în ploaie.

Gândurile ei sunt departe de locul acela. La ciorapii făgăduiţi de iubit, tinichigiu auto. La chiftelele pregătite de maică-sa. Când vine ziua de salariu, juninca intră în fibrilaţie. Dacă salariul întârzie o zi, se revoltă. Aşa gândesc, punând înapoi cartea pe raft. L-au lipsit pe proprietar de-o tranzacţie.

La plecarea din Complex mă opresc din nou la tarabă. Juninca s-a întors la serviciu! Da, dar acum stă de vorbă cu o vecină din cartier, poposită acolo cu cărucior cu tot. În cărucior, printre suluri de hârtie igienică, sticle de ulei, chipsuri şi cutii de conserve, un puradel linge de zor o îngheţată, mânjindu-se pe bot ca un purceluş pe rât.