O autoare poloneză scrie despre „praful şi sângele Bucureştiului“

Piaţa Unirii din Bucureşti, vedere de sus FOTO Aeriana urbană

Cu ocazia participării Poloniei ca invitat de onoare la Salonul de Carte Bookfest (28 mai – 1 iunie), a fost publicat volumul „Bucureşti. Praf şi sânge“, în care scriitoarea poloneză Małgorzata Rejmer face o radiografie completă a Capitalei, de la periferii spre centru.

Despre Bucureşti, Małgorzata Rejmer spune că este „un pic elegant, puţin amuzant, pe la margini semănând cu un ulcer, dar în centru bine pomădat“. În calitate de reporter, autoarea s-a documentat pe străzile oraşului, a povestit despre oamenii care trăiesc în miezul metropolei, dar şi despre cei de la marginile sale. 

Volumul „Bucureşti. Praf şi sânge“ a apărut în limba română la Editura Polirom, în traducerea Luizei Săvescu. 

Pentru mine, Bucureştiul este visceral, instinctiv şi ilogic. Este ca o apă ce fierbe sau ca un talaz, agitat şi tulburat. Pe arterele principale se scurge un şuvoi de maşini, câţiva paşi mai încolo, pe străduţele lăturalnice, dorm vile vechi, cu grădini moarte. 

Fragmente din volum: 

„Era cald să înnebuneşti când am ajuns aici prim oară“, îşi aminteşte Małgorzata Rejmer, în volumul „Bucureşti. Praf şi sânge“, publicat de Editura Polirom. „Oraşul îşi sugea saliva şi transpiraţia, el însuşi uscat ca o surcea, cu preria de gazon îngălbenit, cu pământul devenit gri, crăpat de uscăciune, cu coridoare de beton cenuşiu. Stăteam în Piaţa Sfântul Gheorghe, într-un loc care, pe urmă, pe harta mea personală, avea să devină inima Bucureştiului, şi mă uitam la vertebrele  succesive ale bulevardelor Magheru şi Bălcescu, coloana vertebrală a oraşului. Nu înţelegeam nimic din asta. Şiruri de clădiri avariate ca nişte dinţi smulşi şi rupţi din maxilar, cu aţa dentară a cablurilor care scânteiau în soare, îmbrăţişând străzile ca un păienjeniş sau o panglică. 

(...)

Pentru mine, Bucureştiul este visceral, instinctiv şi ilogic. Este ca o apă ce fierbe sau ca un talaz, agitat şi tulburat. Pe arterele principale se scurge un şuvoi de maşini, câţiva paşi mai încolo, pe străduţele lăturalnice, dorm vile vechi, cu grădini moarte, şi tăcerea se pietrifică. (...) Timp de doi ani, viaţa mea a însemnat întoarceri la Bucureşti. Gara de Nord sau aeroportul Otopeni. Uneori o bucurie la vederea a tot ce mi se pare atât de cunoscut, de parcă mi-ar aparţine, alteori o toropeală, iar alteori sentimentul lipsei de sens. În istoria pelerinajelor mele la Bucureşti nu am avut întotdeauna noroc să găsesc pe cineva precum Cosmin, care oferă adăpost sub acoperişul lui pentru tot felul de vagabonzi, naufragiaţi şi artişti ai vieţii şi nu se miră de nimic. Când ajung prima dată, ca să mă instalez, târâi după mine o valiză roşie plină de haine, o droaie de însemnări cu cuvinte în româneşte gen papură şi crăpătură şi accesorii care mă ajută să îmi creez o idee de normalitate.“

În volum, Małgorzata Rejmer vorbeşte despre Bucureştiul zilelor de astăzi, dar şi despre anii de sub regimul comunist, cu toate cozile la alimente şi restricţiile specifice acelei perioade. 

„La jumătatea anilor 80, viaţa pulsează în Militari şi numai rafturile sunt goale: câteva conserve – gol – nişte cârnaţi din soia – gol – cafea poloneză Inka şi creveţi din Vietnam – gol.  Mâncarea devine o obsesie; este aşteptată, se stă pentru ea la cozi lungi, este negociată, smulsă. Oamenii stau la cozi numai pentru că şi alţii stau la cozi.“

„- Ce se dă?

- Dau ceva, acolo, naiba ştie, de ce întrebi?! Dacă te-mpingi, ai să afli!“, scrie autoarea în volumul „Bucureşti. Praf şi sânge“. 

Doctorat despre filmul românesc 

Născută în 1985, Małgorzata Rejmer este scriitoare şi reporter, precum şi doctorand al Institutului Culturii Poloneze al Academiei Poloneze de Ştiinţe. Autoarea pregăteşte o teză de doctorat consacrată filmului românesc. A debutat în 2009 cu romanul „Toksymia“ (Toxemie); cel ce-al doilea volum „Bucureşti. Praf şi sânge“ i-a adus premiul „Teresa Toranska“ al ediţiei poloneze a revistei Newsweek, precum multe alte premii în ţara sa natală. De asemenea, cartea „Bucureşti. Praf şi sânge“ a fost nominalizată a mai multor premii, printre care trofeul National Geographic Traveler la categoria cartea anului.