M*ie Show TV

Dezbaterile care frământă spaţiul public românesc mi-au amintit de personajul M*ie, patronul unei televiziuni de provincie, din romanul meu „Blazare“, apărut în 2005 la Editura Polirom. Îndrăznesc să public un fragment din acest roman. Cu tristeţe, cu resemnare, cu orice risc!

„În primul an, televiziunea i-a mers bine: angajase reporteri, cumpărase filme americane la mâna a treia, piratase programele nemţeşti şi italiene şi, după miezul nopţii, băga filme porno, mare succes! Piesa de rezistenţă a grilei de programe era talk-show-ul M*ie Show. În această emisiune, fără oră fixă de difuzare, M*ie apărea în sufrageria apartamentului său şi vorbea cu un invitat despre subiectele de actualitate ale oraşului nostru.

Dacă la combinatul siderurgic izbucnea o grevă, M*ie invita în studio un muncitor. Eu jucam rolul «invitatului». (...) Când o casă de schimb valutar era jefuită, eu apăream la M*ie Show în calitate de martor. Când avea loc un grav accident de circulaţie, eu dădeam interviu la M*ie Show, fireşte sub alt machiaj. Când spitalul rămânea fără medicamente, eu protestam la M*ie Show împotriva guvernului şi a medicilor care iau şpăgi pentru operaţiile de apendicită. Când americanii au bombardat Belgradul, eu am fost la M*ie Show, dându-mă drept consul al Iugoslaviei şi am condamnat atacul mârşav al lui Bill Clinton. Interviurile i le dădeam gratis. Am apărut la M*ie Show în mai multe roluri decât a avut Al Pacino în toată cariera lui la Hollywood: traficant, peşte, aurolac, marinar fugit de pe un vas românesc sechestrat într-un port din Egipt, profesor dat afară pentru că bătuse doi elevi care se drogau în closetul şcolii, manelist, clarvăzător, bolnav de SIDA – ideile de personaj îi aparţineau lui M*ie în funcţie de context.

Când preşedintele ţării a făcut o vizită în oraş, M*ie i-a lansat, în plină conferinţă de presă, o invitaţie la M*ie Show, anunţându-l că ar fi primul politician la talk-show-ul său. Preşedintele s-a prefăcut că nu aude. Atunci, M*ie a repetat invitaţia: «Vorbiţi poporului la M*ie Show, domnule preşedinte!», dar n-a mai apucat să primească răspunsul pentru că a fost evacuat cu forţa de poliţişti şi amendat la secţie pentru ofensă adusă autorităţilor. Fireşte, seara, la M*ie Show, în calitate de reprezentant al sindicatului jurnaliştilor din România, venit urgent de la Bucureşti, i-am înjurat de mamă pe poliţişti şi pe preşedintele ţării pentru tratamentul aplicat ziaristului Mihai Lunescu, zis M*ie. A doua zi, doi inspectori de la Consiliul Naţional al Audiovizualului, însoţiţi de poliţişti, au sunat la uşa lui M*ie, anunţându-l că licenţa de televiziune îi este retrasă şi că trebuie să-i sigileze aparatura. Ziaristul a ieşit pe post şi a urlat ca un leu rănit de moarte: «Săriţi, fraţilor, că mă omoară!». Urletul prietenului meu a strâns în jurul blocului vreo două sute de susţinători, care şi-au strâns mâinile şi au format un «lanţ viu». Înjurăturile telespectatorilor i-au gonit pe inspectori. «Am trezit societatea civilă!», mi-a spus M*ie, mândru şi emoţionat, şi mi-a dat de băut până dimineaţa.“