Tom Rachman şi volumul lui care va apărea şi în România

Vă oferim în avanpremieră un fragment din romanul care s-a aflat printre cele mai bune cărţi ale anului 2010 alese de Amazon, în curs de apariţie la Editura Humanitas Fiction - „Imperfecţioniştii“ de Tom Rachman.

Romanul “Imperfecţioniştii” etalează, în unsprezece istorii care se intersectează, legate prin scurte interludii, o galerie de unsprezece portrete ale unor bărbaţi şi femei din redacţia unui ziar internaţional de limbă engleză, cu sediul la Roma. Astfel se realizează o frescă memorabilă a culiselor universului jurnalistic pe parcursul a cincizeci de ani, de la vârsta de aur a acestuia până la crepusculul din prezent.

Englezul Tom Rachman a lucrat, începând cu 1998, ca redactor pentru departamentul de ştiri externe la Associated Press din New York şi a fost pentru scurt timp reporter în India şi Sri Lanka. În 2002, a plecat la Roma în calitate de corespondent al Associated Press, iar profesiunea de jurnalist l-a purtat prin ţări precum Japonia, Coreea de Sud, Între 2006 şi 2008, a fost angajat ca redactor part-time la International Herald Tribune din Paris, slujbă care i-a permis să se întreţină în timp ce îşi scria romanul de debut, “Imperfecţioniştii” (“The Imperfectionists”, 2010). Romanul a cunoscut un succes fulminant, fiind tradus în douăzeci şi nouă de ţări şi atingând vânzări de peste o jumătate de milion de exemplare.

“Imperfecţioniştii” a figurat  de douăzeci şi opt de săptămâni pe lista de bestselleruri a publicaţiei New York Times, s-a aflat printre cele mai bune cărţi ale anului 2010 alese de Amazon şi a fost nominalizat la Giller Prize. Drepturile de ecranizare ale romanului au fost cumpărate de casa de producţie a lui Brad Pitt.

Încălzirea globală se dovedeşte prielnică pentru îngheţată

Editor-corector – Herman Cohen

Herman se opreşte în faţa biroului de editare, fulgerându-i cu privirea pe cei trei editori de serviciu. Aceştia se opresc cu degetul în aer, înainte să mai poată apăsa măcar o tastă.
— Şi încă nu am acuzat pe nimeni, spune el sumbru, deschizând ziarul din dimineaţa aceea de parcă ar fi fost înfăşurată o armă mortală în el.
Ceea ce se află înăuntru e însă şi mai rău: o greşeală. Atinge dispreţuitor locul cu pricina, împunge cu degetul cuvântul abject, de parcă ar vrea să-i dea brânci de pe pagina ziarului şi să-l arunce direct într-o altă publicaţie.
— GWOT, spune el.
Loveşte pagina, apoi le scutură ziarul în faţă.
— GWOT!
— G ce?
— GWOT! repetă el. GWOT nu apare în Biblie. Şi totuşi, este aici!
Loveşte articolul şi găureşte pagina trei cu degetul lui gros cât un cârnat.
Nimeni nu recunoaşte că ar fi de vină. Dar Herman e prea puţin dispus să-şi piardă timpul ascultând scuzele lor când el e acolo ca să-i certe.
— Dacă nici unul dintre voi, prostănacilor, nu ştiţi ce înseamnă GWOT, adaugă el, atunci de ce apare cuvântul în ziar?
O linişte glacială se aşterne peste birou.
— Aţi citit Biblia? întreabă el. Vreunul dintre voi?
Se uită la trioul lamentabil de editori din faţa lui: Dave Belling, un nerod mult prea binedispus ca să poată formula un titlu decent de articol; Ed Rance care are părul alb prins într-o coadă la spate – ce-ar mai fi de adăugat la asta?; Ruby Zaga care e convinsă că toţi angajaţii complotează împotriva ei, şi nu se înşală deloc. Ce rost are să aduci reproşuri unui triumvirat atât de neputincios?
— Mai devreme sau mai târziu… spune Herman şi lasă ameninţarea neterminată să plutească în aer.
Se întoarce cu spatele la ei, agitând degetul arătător prin aer.
— Credibilitate! strigă el ritos. Credibilitate!
Îşi face loc cu coatele printre mulţimea de angajaţi şi se îndreaptă spre birou. Acolo răstoarnă cu burta lui impresionantă un vraf de cărţi – trebuie să păşească cu grijă aici, căci e o cameră îndesată cu lucruri şi el însuşi e îndesat. Cărţi de referinţă sunt îngrămădite peste tot – titluri clasice precum dicţionarul pentru uz şcolar Webster’s New World College Dictionary, dicţionarul de citate celebre Bartlett’s Familiar Quotations, atlasul National Geographic, enciclopedia de date şi fapte diverse The World Almanac and Book of Facts, dar şi volume specializate, precum un dicţionar culinar pentru gastronomi, The Food Snob’s Dictionary, dicţionarul Oxford despre istoria papilor, un manual tehnic, un dicţionar despre baletul clasic, un dicţionar ilustrat despre cai, un ghid complet al reţetelor de supă şi stufat, dicţionarul latin Cassell, un dicţionar standard albanez–englez/englez–albanez şi un mic dicţionar de limbă islandeză veche.
Zăreşte un spaţiu gol pe un raft şi caută volumul lipsă prin mormanele impresionante de cărţi care se înalţă de la podea. Îl găseşte (Dicţionar ornitologic, Partea IV: Sheathbill – Zygo­dactyli), îl vâră la locul lui, apoi îşi trage burta în sus, se opreşte în dreptul scaunului de la birou şi se trânteşte greoi, dar satisfăcut: încă o carte voluminoasă pusă la locul ei. Trage tastatura calculatorului înspre burta lui lăbărţată şi, privind superior ecranul, scrie o nouă rubrică în Biblie:

• GWOT: Nimeni nu ştie ce înseamnă asta, cu atât mai puţin cei care folosesc termenul. Nominal, este o abreviere de la Global War on Terror. Dar de vreme ce este greu să duci o luptă împotriva unei abstracţiuni (asta ca să ne exprimăm în termeni politicoşi), termenul ar trebui considerat o simplă vorbă goală cu efect de marketing. Reporterii noştri adoră astfel de abureli. Este datoria editorului să îl elimine din articole. Vezi şi: OBL; Acronime; şi Prostănaci.

Salvează documentul. Este rubrica nr. 18 238. „Biblia“ – numele pe care l-a dat el ghidului stilistic al ziarului – a circulat odinioară în format tipărit şi legat, găsindu-se câte un exemplar pe fiecare birou din redacţie. Acum există exclusiv în reţeaua de calculatoare a ziarului, nu în ultimul rând pentru că textul ajunsese la aproape aceleaşi dimensiuni ca statul Liechtenstein. Scopul Bibliei lui este să stabilească reguli: să comunice dacă varianta corectă este „prim-ministrul“ sau „primul ministru“, să clarifice când trebuie editorii să folosească pronumele relativ „care“ şi când „pe care“, să soluţioneze dispute legate de prepoziţii, de false posesive, determinanţi poziţionaţi greşit în propoziţie – la biroul editorilor s-a lăsat cu bătăi şi pumni pentru mult mai puţin.
Kathleen bate la uşă:
— Ce bucurie pe mine, spune ea obosită.
— Despre ce vorbeşti?
— Despre bucuria de a încerca să publici un cotidian care să nu fie jenant de prost cu aproximativ cinci la sută din resursele de care am nevoie.
— A, da, răspunde el. Bucuria de a fi jurnalist.
— Şi tu? Căruia dintre angajaţi i-ai mai distrus respectul de sine astăzi?

(fragment din “Imperfecţioniştii” de Tom Rachman, Editura Humanitas Fiction, Colecţia „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu. Traducere din limba engleză de Eduard Bucescu)