FICŢIUNE În romanul „Testamentul Mariei“, Fecioara Maria nu vrea să accepte că Iisus a „trebuit“ să moară pentru păcatele umanităţii
0
„Testamentul Mariei“, roman al autorului irlandez Colm Tóibín (58 de ani), a apărut de curând la Editura Polirom, în colecţia „Biblioteca Polirom. Actual“, într-o traducere de Irina Bojin. Volumul a fost nominalizat, în 2013, la Booker Prize, premiu literar ce se acordă anual la Londra.
„Testamentul Mariei“ de Colm Tóibín, carte publicată în 2012 la Editura Scribner's, a apărut la Editura Polirom atât în print, cât şi în ediţie digitală.
Romanul a fost nominalizat anul trecut la Booker Prize, premiu ce se acordă în fiecare an celei mai bune opere scrise în limba engleză, de către un cetăţean dintr-o ţară membră a Commonwealth-ului sau a Republicii Irlanda.
Maria, care locuieşte singură în oraşul antic Efes, nu vrea să colaboreze cu autorii Evangheliei şi să le povestească despre Fiul ei. Aceasta nu vrea să creadă că el a fost Fiul lui Dumnezeu şi nu vrea să accepte că a „trebuit“ să moară pentru păcatele umanităţii.
FRAGMENTE
„În clipa în care privirile ni s-au încrucişat din nou, am fost şi mai îngrozită decât atunci când am auzit vorbindu- se despre Fiul lui Dumnezeu; mi a fost limpede că nu irosisem prilejul de a-mi lua fiul de acolo, ci că un asemenea prilej nici nu existase şi că noi toţi eram sortiţi pieirii“.

„Cu toate că am stat alături mai bine de două ceasuri, nici eu, nici fiul meu nu am vorbit. Acum pare de neînţeles, dar atunci tăcerea noastră era firească. Înflăcărarea crescuse atât de tare, atâţată de strigătele ce răzbăteau de afară, că puţinele vorbe schimbate de doi oameni ar fi fost ca nişte firimituri căzute pe jos“.
„Aşa cum Lazăr avea o aură a morţii ca un strai ce-i acoperea toată fiinţa şi dincolo de care nimeni nu putea pătrunde, când îl priveai pe fiul meu simţeai freamătul vieţii, vedeai cerul senin într-o zi vântoasă, pomi plini de fructe coapte, neculese încă, simţeai o putere nechibzuită, aşa cum e mărinimia“.
„Nu mai semăna deloc cu copilul de care mi aminteam ori cu băiatul care se bucura cel mai tare dimineaţa, când veneam la el şi-i vorbeam în timp ce ziua începea. Era frumos la vremea aceea, şi plăpând şi covârşit de nevoi. Nu mai avea nimic plăpând acum, ba dimpotrivă, se arăta a fi bărbat, sigur pe el şi răspândea lumină; nu aveam despre ce să vorbim în acele ceasuri, căci aş fi putut la fel de bine să vorbesc cu stelele sau cu luna“ (Copyright Editura Polirom, „Testamentul Mariei“, de Colm Tóibín) .
Volumul scriitorului irlandez a avut parte de mai multe cronici pozitive: „O carte perfectă, tulburătoare, emoţionantă şi zguduitoare“, scrie publicaţia „The New Statesman“.
„Colm Tóibín se foloseşte în «Testamentul Mariei» de cinismul romanelor lui James Joyce. Puţini au avut curajul să se imagineze observatori ai vieţii Fecioarei Maria chiar în interiorul evenimentelor ce alcătuiesc această viaţă“, scrie „The New York Review of Books“.
„Ecoul poveştii Mariei – acea femeie tăcută, ascultătoare, supusă – a supravieţuit pînă în zilele noastre, creând un adevărat ideal în imaginarul occidental. Prin romanul său, Colm Tóibín pune capăt acestei versiuni înfrumuseţate şi plăcute precum o felicitare de Crăciun“. (The Plain Dealer)
„Sudul“ (1990), primul roman al lui Colm Tóibín, a fost distins cu Irish Times Literature Award în 1991. Cărţile următoare au confirmat premiul de debut, căci toate au obţinut premii sau nominalizări importante: „Ierburile în flăcări“ (1992) a câştigat Encore Award; „Povestea nopţii“ (1996; Polirom, 2002) a primit Ferro-Grumley Award în 1997; „Farul din Blackwater“ (1999) a fost nominalizat la Booker Prize; „Maestrul“ (2004; Polirom, 2007) a fost nominalizat la Man Booker Prize şi distins cu: IMPAC Prize, Los Angeles Times Novel of the Year Award şi Prix du Meilleur Livre Étranger, iar „Brooklyn“ (2009) a câştigat Costa Novel Award pentru anul 2009.