Două volume despre „Dosarele Securităţii“ vor fi distribuite cu „Adevărul“ pe 14 şi 21 decembrie

Dosarele Securităţii“, semnat de Ramona Ursu, va fi distribuit cu ziarul „Adevărul“, în două volume: miercuri, 14 decembrie, va apărea volumul 1, „Marian Munteanu, de la sursa «Ioan» la liderul din Piaţa Universităţii“, şi miercurea următoare, pe 21 decembrie, volumul 2: „Miron Cozma, de la sursa «Paul» la «Luceafărul huilei»”.

Volumul „Dosarele Securităţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma versus Piaţa Universităţii“, scris de Ramona Ursu şi publicat de Editura Integral, va fi distribuit cu ziarul „Adevărul“, în două volume, pe 14 şi pe 21 decembrie. 

Preţul unui ziar „Adevărul“, împreună cu volumele semnate de Ramona Ursu, va fi de 14.99 lei.

Volumele  prezintă în amănunt legăturile cu fosta Securitate ale lui Marian Munteanu şi Miron Cozma, foştii „duşmani“ din timpul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990. Jurnalistă Ramona Ursu, editor coordonator la ziarul „Adevărul“, a intervievat nume sonore, printre care Petre Mihai Băcanu, Ion Caramitru, Stere Gulea, Gilda Lazăr, Nicolae Manolescu, Daniel Vighi, care aduc o perspectivă nouă asupra subiectului, făcând dezvăluiri relevante.
Atât fostul lider al studenţilor, cât şi „generalul“ minerilor au fost surse ale fostei Securităţi. Munteanu, botezat „Ioan“ de securişti, a semnat angajament şi a scris note informative despre foşti profesori şi colegi de-ai săi de facultate, până în anul Revoluţiei, iar Cozma, sursa „Paul“, avea sarcina să dea informaţii despre colegii săi din mină. Deşi au negat vehement după Revoluţie că au avut vreun fel de legătură cu Securitatea lui Ceauşescu, CNSAS a stabilit, atât în cazul lui Munteanu, cât şi în cazul lui Cozma că au fost persoane de sprijin şi au scris note informative, fostul lider al studenţilor primind chiar şi bani pentru „serviciile sale“, se arată în prezentarea consistentelor volume „Dosarele Securităţii“, publicate de Editura Integral.

Capitole importante ale cărţilor, care se vor distribui cu „Adevărul“, sunt mărturiile unor personalităţi care au trăit fenomenul Piaţa Universităţii, Mineriada din 13 - 15 iunie 1990, precum şi Revoluţia din 1989. Cei care au retrăit, odată cu această carte, amintirile de acum 27 de ani, când România făcea primii paşi spre libertate, sunt foşti sau actuali jurnalişti, oameni de cultură, scriitori, membri ai Societăţii Timişoara.

CURAJUL DE A SPUNE ADEVĂRUL

Pe lângă detaliile din dosarele celor doi şi publicarea integrală a acestora, aşa cum sunt păstrate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cartea prezintă şi dosarul unui fost lector portughez, profesor şi prieten cu Marian Munteanu în vremea în care acesta era student la Universitatea Bucureşti. Străinul era, însă, ţinta principală a lui Munteanu, acesta din urmă fiind racolat ca persoană de sprijin tocmai pentru a-l turna pe profesorul şi amicul său, subliniază autoarea Ramona Ursu.

Jurnalistul Grigore Cartianu consideră că, chiar dacă am afla, prin absurd, că toţi vorbitorii de la balconul Pieţii Universităţii au fost informatori ai Securităţii, aceasta nu ar schimba nimic, nu ar modifica importanţa istorică a momentului în care sute de mii de oameni care s-au perindat în total în Piaţă şi-au câştigat dreptul de a se exprima liber. Acele energii ale opoziţiei s-au dorit a fi confiscate şi controlate de către oamenii sistemului, în speţă Virgil Măgureanu, poate şi Brucan, care era „diabolic“. „Dacă vrei să spui adevărul, aşteaptă-te să fii răstignit“, o avertizează Grigore Cartianu pe autoare.

Regizorul Stere Gulea a mărturisit că, deşi iniţial, când a fost solicitat pentru interviu, a crezut că este vorba despre încă o altă carte despre anul 1990, atunci când a văzut cartea finală, şi-a dat seama că este vorba depre altceva. „Este o carte care ne schimbă felul în care gândim acele evenimente“, crede Stere Gulea, invitat la lansarea cărţii de la Târgul Gaudeamus. Regizorul a mai spus că, deşi nu are calitatea de a judeca pe nimeni, îl cuprinde tristeţea când îşi dă seama că tot ce-am trăit în acele vremuri a fost supus manipulării. În ce priveşte motivele gestului lui Marian Munteanu, şi le poate explica prin dorinţa permanentă a acestuia de a ajunge în vârf, de a fi cineva.

DEMERS JURNALISTIC

„Când am publicat, în 8 iunie 2016, în exclusivitate, în ziarul «Adevărul», dosarul lui Marian Munteanu de la Securitate, în care apare ca sursa «Ioan», fără să dau niciun fel de verdict (nici nu aveam cum, eu doar am publicat, ca jurnalist, acest dosar aşa cum este el păstrat în arhiva CNSAS), am primit sute de mesaje prin care am fost pusă la zid. Puţini au fost, atunci, de partea mea, înţelegând exact demersul jurnalistic. Cei mai mulţi m-au întrebat: cum
mi-am permis să scriu ceva rău despre fostul lider din Piaţa Universităţii. Nu mi se aduceau niciun fel de argumente solide care să demonteze cele scrise de mine, ci doar mi se spunea că nu aveam dreptul să mă ating, în niciun fel, de «Mesia» din timpul «Golaniadei».

Alţii m-au acuzat că am inventat un dosar întreg. Munteanu însuşi mi-a spus că totul este o invenţie. Cel mai straniu, dezamăgitor a fost să văd jurnalişti care, în loc să caute adevărul, adică să meargă singuri la CNSAS şi să verifice dosarul, aşa cum eu am făcut, s-au transformat în apărătorii lui Marian Munteanu. Ce ruşine!“, sublinizată jurnalista Ramona Ursu.

„Ceea ce făcusem eu fusese să mă acreditez cercetător al CNSAS, să stau câteva zile în sala de lectură a instituţiei, să îmi copiez integral dosarul lui Marian Munteanu, să îl studiez, să pun cap la cap informaţiile şi să public totul în ziarul «Adevărul», pentru care scriu de aproape nouă ani. Mi s-a părut un demers firesc, cinstit, de jurnalist care, în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din iunie 2016, a văzut că Marian Munteanu, pentru scurt timp candidatul PNL pentru Primăria Capitalei, s-a încurcat în explicaţii privind relaţia sa cu fosta Securitate. Aşa am ajuns laCNSAS, pentru a verifica singură ceea ce o parte a opiniei publice bănuia, anume că Munteanu a fost sursă a Securităţii. Când am publicat articolul în ziar, nu am dat verdicte, ci am spus că, aşa cum arată acest dosar, Marian Munteanu a fost sursa «Ioan» a Securităţii, a scris note informative despre un lector portughez cu care era şi prieten, dar şi despre alţi profesori şi colegi de-ai lui de la Facultatea de Filologie.Atât făcusem.

Din august şi până în octombrie 2016, perioadă în care am scris această carte, având la bază şi oamplă cercetare făcută în arhivele CNSAS, m-am gândit de foarte multe ori la cât de emoţional ne judecăm propria istorie.Cât de simplu e să credem sau să nu credem ceva.

Nu contează, de multe ori, ce date avem în faţa noastră, nu contează nici că putem verifica informaţiile. Contează doar ceea ce simţim. Atât. Istoria e foarte crudă. De multe ori, ne doboară. Ne dă peste cap credinţe, idealuri. Unii aleg, mai bine, să nu o afle. Dar asta nu înseamnă că istoria nu mai există. Există, chiar şi foarte dureroasă, aşa cum pare că este câteodată“, punctează Ramona Ursu, în prezentările celor două volume.