AVANPREMIERĂ „În lume nu-s mai multe Românii (planetei noastre asta i-ar lipsi)“, de Radu Paraschivescu. Când are loc lansarea
0
Joi, 11 aprilie, de la ora 19.00, la librăria Humanitas de la Cişmigiu, va avea loc lansarea celei mai recente cărţi a scriitorului Radu Paraschivescu, „În lume nu-s mai multe Românii (planetei noastre asta i-ar lipsi)”. La eveniment, vor vorbi, alături de autor, Victor Rebengiuc, Vlad Voiculescu şi Cătălin Striblea. „Adevărul” prezintă în avanpremieră, un fragment din cartea publicată de editura Humanitas.
„Guvernul României şi alianţa din care provine şi-au dovedit de atâtea ori fascinaţia pentru selecţia negativă, încât nu mai poţi nici măcar să te revolţi. Ilie Mario Rafael e doar un nume din dosarul pe care scrie cu litere mari «Cultura sfidării». De ce-l numeşte premierul într-o asemenea funcţie? Pentru că poate. Codrin Ştefănescu a lămurit deja dilemele pricinuite oamenilor oneşti de abuzurile puterii PSD. «Pentru că putem» e, din acest punct de vedere, o lozincă mult mai aproape de natura adevărată a partidului decât «Îndrăzneşte să crezi».
«Pentru că putem» e o sinteză a bunului-plac şi a dispreţului pentru lege, pentru normalitate şi pentru respiraţia europeană a ţării. De ce păstraţi penali în funcţii publice? Pentru că putem. De ce numiţi în funcţia de secretar general al guvernului un om trimis în judecată pentru trafic de influenţă, constituirea unui grup infracţional organizat şi fals în declaraţii în formă continuată? Pentru că putem. De ce numiţi în funcţia de consilier personal al premierului un condamnat la opt ani cu executare? Pentru că putem. De ce numiţi ca ministru al tineretului şi sportului o tânără specializată în campanii publicitare pentru spirtoasele familiei? Pentru că putem. De ce numiţi ca premier un om incapabil să se exprime cursiv în propria sa limbă şi cu atât mai puţin într-o alta? Pentru că putem. De ce forţaţi ordonanţe care să-i scape pe marii vinovaţi din PSD de puşcărie? Pentru că putem. De ce vă bateţi joc de oameni şi de ţară? Pentru că putem.
Şi pot. Chiar pot. Fără să-i intereseze cum ne priveşte Occidentul, fără să se gândească la altceva decât la propria lor piele, fără urmă de consideraţie pentru naivii şi disperaţii care le-au luat de bune promisiunile şi i-au adus la putere.“ – Radu Paraschivescu
-FRAGMENT-
„Avem o ţară unică prin aceea că:
Avocatul Poporului pleacă în concediu la sfârşitul toamnei, ca să nu atace Ordonanţele de Urgenţă legate de justiţie la Curtea Constituţională, şi are grijă să nu-şi delege atribuţiile nimănui.
Prim-ministrul Japoniei e invitat pentru prima dată în România de un omolog român care nu-l aşteaptă la aeroport, din cauză că tocmai fusese îndepărtat din funcţie.
Un fost ministru de externe agasat de excesul de hidrogen din apă şi debordând în trecut de declaraţii prietenos- admirative la adresa Americii se trezeşte declarând, fără pic de glumă, că „Rusia este soluţia optimă pentru supravieţuirea noastră ca naţiune liberă“.
Un doctor în istorie susţine, după o eschivă care-l scapă de cămaşa de forţă, că „limba pe care au vorbit-o primii oameni pe pămant a fost limba romană“.
Întunericul este mediul optim de lucru atât pentru guvernanţii care vor să subjuge justiţia, cât şi pentru un membru al Curţii Constituţionale, care o invită la o discuţie între patru ochi pe preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi-i mărturiseşte că are de gând să ignore un articol de lege, spre a-şi sluji căpeteniile penale.
Premierul se laudă cu scosul ţării din noroi într-o ţară în care există drumuri înnămolite până şi în capitală, spre a nu mai vorbi de alte localităţi. Programul Naţional de Dezvoltare Locală e, în ciuda numelui, un sistem de sifonare a banului public printr-o reţea care constă inclusiv în evlavioşi reprezentanţi ai clerului.
Ministrul agriculturii scapă din marcaj şi stupefiază asistenţa din cancelariile europene vorbind liber şi provocându-i pe interpreţi la un nivel nemaiîntâlnit până atunci. Iată pasul introductiv: „A pornit o primă întrebare de la un coleg, îngăduiţi-mi să vă spun aşa, care are acelaşi nume ca şi mine – Petre. Dar ce loc nu e plăcut în România?! Bravo! Am intrat în sală cu un succes formidabil, bravo!, extrem de important, dar atât de necesar şi de util pentru noi toţi.
Aveţi, să ştiţi, vă spun aici, un moment deosebit de important prin prezenţa subsemnatului în acest consiliu. Bravo! A se vedea populaţia de cormorani. Cormoranii în Romania fac baie în piscine, nu se mai feresc de oameni – de pescari, nici atât. Vă mulţumesc pentru întrebări. Bravo!“ Urmează pasul solomonic, făcut în marginea unei întrebări despre soluţia pe care o propune ministrul în chestiunea Brexitului: „Regret, sigur, şi Uniunea Europeană este mai săracă faţă… fără Anglia… este mai săracă faţă de Marea Britanie. Dar aceste lucruri le putem gândi, le putem judeca in interesul comun şi urmărim cu interes paşii în acest domeniu, astfel încât dorinţa de-a fi impreună să se manifeste oricând, şi pentru aceasta suntem în stare toţi să găsim soluţii pentru a genera o asemenea stare de lucruri în care obiectivele comune să fie atinse cu dorinţa fiecărei părţi şi cu interesul legitim pentru fiecare domeniu.“ În fine, iată şi pasul al treilea, cel romantic- metaforizant: „V-o spune un om care înţelege furtuna Brexitului, dar înţelege şi furtuna pescarului în momentul în care el se află în raport cu natura şi nu găseşte soluţii pe care să le folosească atunci când nevoia îl împinge şi situaţia o dictează.“
Un cetăţean poate ocupa pe rând trei, patru sau cinci fotolii ministeriale, fără vreo competenţă anume pentru nici unul dintre domeniile pe care e chemat să le administreze.
Un deputat cere expulzarea ambasadorului SUA fiindcă, sprijinind lupta împotriva corupţiei, îl susţine pe fostul procuror- şef al DNA. Partidul căruia îi aparţine deputatul dă ţării un guvern care gargariseşte tot soiul de refrene prin care elogiază parteneriatul cu SUA şi NATO.
Diverşi impostori îşi fabrică diplome şi parafe, îşi cumpără halate şi pe urmă se angajează ca medici în spitale importante din Bucureşti şi din ţară.
Guvernul are în componenţă analfabeţi, plagiatori şi sfertodocţi, iar camerele Parlamentului sunt conduse de condamnaţi penal.
Numărul celor care pleacă din ţară sătui de minciună, sărăcie, abuz, nepăsare, corupţie şi neglijenţă criminală depăşeşte cinci milioane şi transformă România în ţara cu cea mai mare populaţie emigrată pe timp de pace din întreaga lume. Înaintea României se găseşte doar Siria, devastată de un război civil înfricoşător.
Un premiu naţional de poezie este transferat dinspre câştigător spre al doilea clasat întrucât câştigătorul nu poate fi de faţă la premiere – festivitatea se desfăşoară la sute bune de kilometri de locul unde poetul, în vârstă de optzeci de ani, e bolnav şi ţintuit la pat. Al doilea clasat, cu o stare medicală incomparabil mai bună, se deplasează la locul faptei, ridică premiul şi mulţumeşte juriului.
Un deputat cu cvasistudii de cvasidrept confundă protestul cu greva şi-i ameninţă cu închisoarea pe magistraţii care protestează împotriva unei ordonanţe de urgenţă care le pune gâtul în jugul partidului aflat la putere şi le suprimă independenţa decizională.
Analfabetismul funcţional depăşeşte 40%, ceea ce trimite România la coada ţărilor membre ale Uniunii Europene (şi) la acest criteriu. Fostul procuror-şef al României e şicanat, jignit şi linşat politic de compatrioţii din partidul aflat la putere când candidează la şefia Parchetului European. Cei care se comportă aşa sunt aceiaşi care deplâng atitudinile antiromâneşti ale europarlamentarilor care divulgă pe scena europeană abuzurile guvernului român. Operaţiunea de obstrucţionare a candidatului e desfăşurată de un partid plin de inşi „mândri că sunt români“ şi are loc exact cand România se află la conducerea rotativă a Consiliului Uniunii Europene.
Aşa cum observă doi gânditori români într-o conferinţă ţinută sub cupola Ateneului Român, contraselecţia politică şi morală are câştig de cauză în dauna modelelor iradiante ale binelui.
Un senator constată că „pe vremea tehnocraţilor se făceau şase ore de la Caransebeş la Bucureşti, pe când acum, datorită creşterii economice, se fac opt, fiindcă sunt mai multe camioane pe drum“.
Spitalizarea reprezintă supărător de frecvent scurtătura spre infecţie şi deces.
Ministrul muncii devine şomer.
Din aceste motive şi din alte câteva zeci, „în lume nu- s mai multe Românii“. Măcar atât.” (Copyright: Editura Humanitas)
Radu Paraschivescu trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma. E mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. Croieşte articole pentru ziare şi reviste, traduce romane, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi – mai rar decât i-ar plăcea – scrie cărţi. Are câţiva prieteni francezi de nădejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fără să-şi fi trădat prima iubită: ciocolata de casă. Se îmbată cu vocea lui David Gilmour şi chitara lui Mark Knopfler. La Humanitas, domiciliul lui profesional, publică nişte cărţi de „Râsul lumii“. Se îndrăgosteşte repede şi-i trece greu. Detestă clişeele, laptele şi broccoli. A scris despre nesimţiţi, Inès de Castro, Maradona şi Caravaggio.
Cărţi: Efemeriada (2000, Libra); Balul fantomelor (2000, RAO, reeditare Humanitas, 2009); Bazar bizar(2004, Maşina de scris, reeditare Humanitas, 2007); Fanionul roşu (2005, Humanitas, Premiul Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului); Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006); Fie-ne tranziţia uşoară. Mici rostiri cu tâlc (Humanitas, 2006); Mi-e rău la cap, mă doare mintea. Noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007); Cu inima smulsă din piept (Humanitas, 2008); Răcani, pifani şi veterani(coord., Humanitas, 2008); Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă tare (Humanitas, 2009); Fluturele negru (Humanitas, 2010); Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011), Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (Humanitas, 2012), Maimuţa carpatină (Humanitas, 2013), Muşte pe parbrizul vieţii. Nou catalog de perle (Humanitas, 2014), Noi vorbim, nu gândim. Nouă colecţie de perle româneşti (Humanitas, 2015), Poveşti de dragoste la prima vedere (coautor, alături de Ioana Pârvulescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana şi Adriana Bittel – Humanitas, 2015), România în 7 gesturi(Humanitas, 2015); Cum gândesc politicienii (Humanitas, 2016); Aştept să crăpi (de astăzi, în prime time) (Humanitas, 2016); Am fost cândva femeie de onoare şi alte povestiri (Humanitas, 2017); Cartea râsului şi a cercetării (Ce se întâmplă cu creierul dacă înveţi cuvinte noi în timp ce faci sex) (Humanitas, 2017); Două mături stau de vorbă: Scene româneşti (Humanitas, 2018); Orice om îi este teamă: Un partid, doi ani şi trei premieri (Humanitas, 2018).
Se încarcă comentariile...
