10 cărţi de citit în 2016

10 cărţi de citit în 2016. Umberto Eco, marele scriitor decedat recent, Mario Vargas Llosa, un alt premiat Nobel de notorietate planetară, Gabriel Liiceanu, recent premiata cu Nobel Svetlana Alexievici, alţi premiaţi mai vechi cu Nobel precum Herta Muller, J.M. Coetzee şi Orhan Pamuk se numără printre autorii ale căror noi cărţi vor apărea în 2016. Să nu-l uităm nici pe Vladimir Nabokov, autorul iconicei „Lolita“.

1. Umberto Eco, „Scrieri despre gândirea medievală“, traduceri de Ştefania Mincu, Cezar Radu, Corina Bădeliţă, Dragoş Cojocaru, ediţie cartonată, Editura Polirom

Volumul reuneşte toate scrierile lui Umberto Eco despre Evul Mediu, o perioadă care l-a preocupat pe autor încă din timpul studiilor sale universitare. Rezultatul acestei specializări şi al unei erudiţii halucinante a fost romanul istoric „Numele trandafirului“, unul dintre cele mai de succes din toate timpurile.

2. 10 cărţi de citit în 2016. Mario Vargas Llosa, „Civilizaţia spectacolului“

În traducerea lui Marin-Mălaicu Hondrari, Editura Humanitas

„Civilizaţia spectacolului“ („La civilización del espectáculo“) reuneşte o serie de eseuri şi articole pe teme culturale pe care Mario Vargas Llosa le propune publicului în chip de semnal de alarmă: „Cultura, în sensul tradiţional al cuvântului, e în prezent pe cale să dispară“, ne avertizează, lucid şi îngrijorat, scriitorul. Banalizarea artelor şi a literaturii, triumful presei de scandal şi frivolitatea politicii sunt simptome ale unui rău mult mai mare care chinuie societatea actuală: sacralizarea divertismentului drept valoare supremă şi scop ultim al existenţei noastre. Dacă în trecut cultura era o busolă, o călăuză şi un fel de conştiinţă care ne împiedica să întoarcem spatele realităţii, astăzi, în epoca falşilor idoli şi a postculturii, întâietatea spectacolului şi a superficialităţii a devenit regula care face ca orice conştiinţă morală, intelectuală şi politică să adoarmă, orbită şi anihilată dimpreună cu libertatea noastră.

„Probabil că niciodată în istoria omenirii nu s-au scris atâtea tratate, eseuri, teorii şi analize despre cultură ca în timpurile noastre. Acest scurt volum nu urmăreşte să sporească numărul deja mare de interpretări cu privire la cultura contemporană, ci doar să fie o mărturie despre metamorfozele suferite de cultură aşa cum încă era ea înţeleasă pe vremea când generaţia mea începea liceul sau facultatea şi despre materia pestriţă care a înlocuit-o — denaturare ce pare să se fi produs foarte uşor, cu consimţământul general.“ (Mario Vargas Llosa)

3. Gabriel Liiceanu, „Despre gândirea pe cont propriu“, Editura Humanitas

Ce înseamnă a gândi pe cont propriu? Există o nebunie de a gândi pe cont propriu? Cum se cultivă mintea în vederea obţinerii fructului râvnit al gândirii proprii? Cum se face selecţia din masa lecturilor unei vieţi a gândurilor în care te recunoşti şi care sfârşesc prin a fi ale tale şi a te defini ca personalitate? Care-i raportul dintre acea gândire şi felul în care vei alege să-ţi trăieşti viaţa? Cu astfel de întrebări şi alte zeci asemenea ne provoacă Gabriel Liiceanu, în viitoarea sa carte „Despre gândirea pe cont propriu“, care va apărea în curând. Totodată, în seriile de autori români vor fi publicate titluri noi semnate de Andrei Pleşu, Lucian Boia, Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu.

4. 10 cărţi de citit în 2016. Svetlana Aleksievici, „Timp second hand. Sfârşitul omului roşu“

Traducere din rusă de Luana Schidu, Editura Humanitas

Au trecut două decenii de la căderea imperiul sovietic şi, încetul cu încetul, Rusia pare a face paşi înapoi spre vremea Războiului Rece. Tinerii ruşi, care nu împărtăşesc visurile de pace ale părinţilor lor, se hrănesc cu iluzia apusei grandori, visează un alt imperiu atotputernic şi-l socotesc pe Stalin vizionar, nu tiran. Generaţia dinaintea lor, cea care a trăit în două lumi, se luptă încă să-şi afle identitatea, să-şi găsească drumul. Aceasta e noua Rusie pe care o zugrăveşte Svetlana  Aleksievici în cea mai recentă carte a sa, Timp second-hand. Sfârşitul omului roşu,  în curs de publicare în peste 25 de ţări.

5. J.M. Coetzee, „Foe“, traducere de Irina Horea, colecţia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas

Acest „Foe“ nu-i altcineva decât Daniel Defoe, celebrul autor al mega-iconicului „Robinson Crusoe“. „Foe“ este un roman din 1986 al autorului sud-african laureat cu Nobel J.M. Coetzee, o rescriere a celebrului „Robinson Crusoe“. Cartea este scrisă din perspectiva lui Susan Barton, o naufragiată care s-a nimerit pe acceaşi insulă locuită de „Cruso“ şi Vineri în momentul când aventurile lor erau demult în urmă. Ca şi romanul original, este o poveste în ramă, „împachetată“ ca istorisirea lui Barton, aflată în Anglia, încercând să-l convingă pe scriitorul Daniel Foe s-o ajute să-şi transforme povestea în ficţiune populară.

6. Herta Müller, „Patria mea într-un sâmbure de măr“, traducere de Alexandru Şahighian, serie de autor, Editura Humanitas

Renumita autoare de expresie germană originară din România, premiată cu prestigiosul Nobel în anul 2009, revine cu acest nou volum, tradus în română de traducătorul ei de cursă lungă, germanistul Alexandru Şahighian. Aşa cum arată şi titlul, cartea tratează relaţia de dragoste-ură a autoarei cu propria patrie (scriitoarea e născută în Banatul românesc, într-un sat de şvabi), pe care Müller o vede în mod poetic ascunsă „într-un sâmbure de măr“.

7. Orhan Pamuk, „O ciudăţenie a minţii mele“, traducere din limba turcă de Luminiţa Munteanu, Editura Polirom

Încă din copilăria petrecută într-un sătuc sărac din Anatolia, Mevlut Karataş s-a gîndit în nenumărate seri la viaţa minunată ce-l aşteaptă. Mevlut hoinăreşte pe străzile Istanbulului, vânzând bragă şi minunându-se de „ciudăţenia“ care îi răsare în minte de cîte ori priveşte în jur, până când soarta îl face să înţeleagă, în sfîrşit, adevăratul sens al existenţei lui.

8. 10 cărţi de citit în 2016. Vladimir Nabokov, „Scrisori către Vera“

Traducere de Veronica D. Niculescu, Editura Polirom

Una dintre cele mai frumoase şi mai emoţionante poveşti de dragoste ale secolului trecut: pentru prima oară, universul secret al acestei iubiri se dezvăluie cititorilor, o fascinantă călătorie, de asemenea, în laboratorul creaţiei unui mare scriitor.

9. Jonathan Franzen, „Puritate“, traducere de Iulia Gorzo, Editura Polirom

Cel mai nou roman al lui Jonathan Franzen, în care marele romancier american contemporan sparge graniţele Americii pentru a se aventura într-o călătorie pe vechiul continent, dar şi într-o călătorie în timp. Sexualitate, Wikileaks, Berlinul de Est, toate se întâlnesc în poate cel mai bun roman de până acum al lui Franzen.

10. Zeruya Shalev, „Durere“, traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, Editura Polirom

Eroina romanului „Durere“ s-a numărat, ca şi Zeruya Shalev, printre victimele unui atentat terorist. A traversat trei operaţii grele, dar şi-a continuat existenţa ca apreciată directoare de şcoală. Mult mai tîrziu, durerile îi revin şi, la un cabinet de algiatrie, se reîntîlneşte cu bărbatul pe care, cu aproape 30 de ani în urmă, liceană fiind, l-a iubit cu pasiune şi care a părăsit-o. Ajunsă acum la o răscruce a vieţii, femeia are de ales între marea ei iubire, renăscută pe neaşteptate, şi îndatoririle faţă de bărbatul cu care s-a măritat şi de copiii ei, mai ales faţă de fiica ei, care s-a înstrăinat de mamă şi a căzut sub influenţa unui guru primejdios. Romanul este povestea acestei chinuitoare alegeri. Romanul spune şi punctul de vedere al Israelului şi al suferinţei cetăţenilor săi, într-o lume înclinată să asculte mai degrabă pe cel al palestinienilor, cei (aparent) mai slabi.