VIDEO Românii au fost spectatori-demiurgi şi au decis finalul unui film ceh

Scenă cu vecina pe care personajul principal o lasă să intre în casă în filmul "Kinoautomat"

Sâmbătă seara, cinefilii au ţinut în mâini soarta filmului ceh „Kinoautomat”. Cu ajutorul unor telecomenzi, ei au putut să hotărască continuarea poveştii din prima peliculă interactivă din lume

Străzile Centrului Vechi din Bucureşti erau ticsite sâmbătă-seară de grupuri de oameni, care mai de care îndreptându-se către o cafenea, un restaurant, un club sau un cinematograf. Nici Calea Victoriei nu era pustie şi cu atât mai puţin Strada Eforie, perpendiculară pe marele bulevard. În faţa Cinematecii Eforie, la ora 19.00 şi 10 minute, deja aşteptau vreo  40 de tineri, cel mai probabil studenţi, dintre care cei mai mulţi nu aveau bilete rezervate şi sperau ca cele 50 de locuri „de protocol” să rămână libere până la începerea filmului interactiv ceh „Kinoautomat”, în regia lui Radúz Činčera.

Roşu sau verde?

La intrarea în sala de cinema erau amplasate două pubele mari. O organizatoare a ridicat capacul lor şi a început să ne împartă comutatoarele prin care vom putea alege: varianta 1, colorată în verde, sau varianta 2, în roşu. În nouă momente de pe parcursul filmului proiectat în premieră în România, o moderatoare de origine cehă a apărut pe scenă şi ne-a rugat să alegem, cu ajutorul telecomenzilor, cum dorim să continue povestea. Solicitarea ei era însoţită de o mică explicaţie a situaţiei şi de numeroase comentarii amuzante, care au făcut deliciul sălii.

„Ia să vedem acum cât de corecţi sunt şoferii români. Promit să nu spun nimic autorităţilor de aici despre alegerea dumneavoastră”,a glumit femeia, în momentul în care audienţa trebuia să aleagă dacă Novak, personajul principal, va opri la semnalul poliţistului sau va ţâşni cu viteză pe lângă el.

Cea de-a doua şi ultima proiecţie a filmului „Kinoautomat” în România (prima având loc joi, 7 martie, la Cluj – n.r.) a strâns, cu puţin inainte de începerea proiecţiei, un puhoi de lume în faţa Cinematecii Eforie.

„E scandal afară, coadă pe patru rânduri până la strada principală. N-am văzut aşa ceva”, povestea un bărbat care abia intrase în sală, împreună cu iubita lui.

Cinematograful era plin-ochi, însă oamenii continuau să intre şi să-şi caute zadarnic cu privirea un loc liber.

Se aşezau pe unde apucau, în spaţiile libere dintre scaune, şi sorbeau din sticlele de bere abia primite. „Cred că am găsit, mă, explicaţia. S-a dus vorba că-i bere moca şi de-aia stă lumea la coadă. E sâmbătă seara, până la urmă...”, s-a auzit dinspre un grup pus pe glume care stătea pe rândul din faţa mea. Staropramen, care-şi spune „berea pragheză nr. 1 în lume”, a fost partener general  al proiecţiei de origine cehă, iar cinefilii s-au bucurat aseară de bere din belşug, oferită chiar la intrarea în cinema.

Ironie la adresa legii şi moralităţii

Filmul „Kinoautomat”, în traducerea englezească "Un om şi casa sa"/ „One Man and his House” , începe cu o scenă în care apartamentul lui Petr Novak, personajul principal, este în flăcări. Pe parcursul celor 63 de minute de proiecţie, Novak a fost prins în nouă situaţii care reprezintă dileme morale: o va lăsa sau nu să intre pe vecina lui, îmbrăcată numai într-un prosop de baie, pe când îşi aştepta soţia?

Va respecta sau nu ordinul poliţistului să oprească? Îl va lovi sau nu cu sticla în cap pe portarul care nu-i dă voie să treacă? şi altele. Spectatorii au fost astfel puşi să aleagă între situaţii fie compromiţătoare sau necuviincioase, ba chiar ilegale. Iar cum fructul interzis este cel mai gustos, la fel şi deciziile lor au fost îndreptate spre acele opţiuni neconforme cu legea sau cu moralitatea.  

Satiră a democraţiei

Alegerile audienţei au fost vizibil diferenţiate. Culoarea verde, spre exemplu, conducea numărul de voturi cu un procentaj dublu faţă de culoarea roşie, ceea ce stârnea urale şi aplauze după fiecare votare. O singură situaţie a făcut excepţie: în momentul în care trebuia să aleagă dacă-l va lovi sau nu în cap pe portar cu sticla, majoritatea a decis să nu. Dezamăgirea s-a putut simţi în vocile acelora care apăsaseră pe celălalt buton.

Ironia este că, indiferent de ce am alege ca spectatori, filmul „Kinoautomat” se termină în acelaşi punct din care a început: apartamentul incendiat al lui Novak. Chiar şi când ni se dezvăluie cine este vinovatul pentru acest lucru rămânem surprinşi, pentru că nu corespunde deloc alegerilor pe care le-am făcut şi ruinează impresia că noi am fi hotărât soarta filmului. Astfel, pelicula poate fi înţeleasă ca o satiră la adresa democraţiei, aşa cum a şi intenţionat regizorul Činčera, precum şi la adresa determinismului, deoarece oamenii ajung să accepte diversitatea şi complexitatea vieţii. 

O peliculă profetică

Filmul „Kinoautomat”, apărut în 1967, este primul film interactiv din lume. Regizat de cehul Raduz Činčera şi proiectat pentru prima dată la Expoziţia Mondială din 1967, din Montreal, filmul este ancorat în contextul istoric din Cehoslovacia acelor vremuri. În anul imediat următor proiecţiei, în 1968, cehii se bucurau de ceea ce s-a numit „Primăvara de la Praga”, o perioadă de libertate politică, care a luat sfârşit în luna august a aceluiaşi an, când Uniunea Sovietică şi aliaţii săi din Pactul de la Varşovia au invadat ţara. La numai un an de la premieră, comuniştii recent instalaţi în Cehoslovacia au interzis proiecţia filmului.