SIMN 2013. Muzica de azi, muzica de ieri, muzica nouă!

Muzică de mare diversitate stilistică, concerte-show, show cu muzică, manifestări expoziţionale, extensii stilistice spre lumea jazz-ului, muzică corală şi vocal-instrumentală sau simfonică, muzică şi poezie, surse sonore electronice şi tradiţionale,

muzică de cameră de factură quasi-intimă, ansambluri diverse, clasici ai componisticii noastre din perioada post-enesciană, generaţia de aur a celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, tineri creatori care abia au părăsit băncile universităţilor de învăţământ muzical, creatori şi muzicieni performeri sosiţi din afara graniţelor ţării… Iată peisajul pe cât de extins pe atât de variat al recentei ediţii, cea de a XXIII-a, a manifestărilor festivaliere anuale reunite sub genericul Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi 2013 !

Premizele recentei ediţii: Supravieţuire. Varietate stilistică. Adâncire în timp

Prima calitate a acestei ediţii, la fel ca şi a celei precedente, ca şi a celor precedente? Faptul că acestea există! In ciuda vicisitudinilor, a limitărilor de tot felul! Trebuie să recunosc, suita ediţiilor, lanţul neîntrerupt al acestora, anume principii instituite de directorul fondator, de regretatul maestru Ştefan Niculescu, au făcut ca nici unul dintre momentele festivaliere să nu fi fost marcat de lipsa interesului, a curiozităţii profesionale, a spectaculozităţii, aspecte care atrag atenţia asupra evenimentului supus atenţiei publice. Iar atenţia a fost distribuită atât la nivelul publicului larg cât şi la nivelul unei elite a publicului de specialitate (FOTO: Compozitorul Ştefan Niculescu).

Muzică nouă… şi nu în mod exclusiv nouă! E bine astfel !

Marile personalităţi ale trecutului – Marile valori create după 1950

Centenarul naşterii lui Constantin Silvestri a fost onorat de Orchestra de Cameră Radio condusă de Gheorghe Costin cu prilejul prezentării celor Trei piese pentru orchestră de coarde; iar împlinirea a cinci decenii ce au trecut de la plecarea dintre noi a maestrului Paul Constantinescu a fost marcată de Orchestra Filarmonică din Piteşti aflată sub conducerea dirijorului Jin Wang, ansamblu invitat în

Festival; partitura triplului Concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră a fost încredinţată unor tineri solişti cum sunt Raluca Stratulat, Andreea Ţimiraş, Mihai Ritivoiu. Un consitent simposion internaţional dedicat celor două personalităţi a fost găzduit de Universitatea bucureşteană de muzică. Festivalul capătă adâncire în timp. Perspectivele dobândite astfel capătă elocvenţă, au relief.

Institutul Polonez l-a promovat pe Zygmunt Krauze, iar Uniunea Compozitorilor, pe Ştefan Niculescu.

Cred că nu greşesc considerând că personalitatea cea mai pregrnantă a actualei ediţii a fost compozitorul şi pianistul Zygmunt Krauze, unul dintre creatorii cei mai captivanţi ai peisajului componistic actual. A fost sărbătorit cu prilejul aniversării a 75 de ani. Universitatea bucureşteană de muzică l-a onorat cu cel mai înalt titlu onorific ! Tot aici domnia sa a  susţinut o captivantă conferinţă lămuritoare asupra drumului propriei creaţii. Momentul cel mai important al prezenţei sale bucureştene l-a constituit susţinerea solistică a propriului Concert pentru pian, lucrare realizată în compania Orchestrei Naţionale Radio; este creaţia unui extins concept heterofonic element de bază al gândirii sale componistice ce exclude contrastul în favoarea curgerii continue, netensionate a momentelor discursului musical. L-a avut drept apropiat partener pe tânărul maestru, pe dirijorul Tiberiu Soare, şef de orchestră pe cât de dinamic pe atât de eficient. In cadrul aceluiaşi concert, moment festivalier final, a susţinut partitura a două importante creaţii simfonice, anume prima Simfonie, scrisa de Adrian Iorgulescu în urmă cu aproape patru decenii, şi Pomenire - Un recviem românesc, scris de  Ştefan Niculescu, lucrare ce îmbină elemente ale cântării noastre de strană, cu ethos-ul marilor monumente vocal-simfonice ale culturii muzicale vest-europene.

Spectacolul muzical capătă o dimeniune şocantă.

Sub conducerea aceleiaşi baghete dirijorale, pe scena Operei spectacolul  Visătorul trezit se dovedeşte a fi un show suculent cu sunete, cu lumini, cu proiecţii pe gigantice ecrane video, cu spectaculoasă, chiar agresivă mişcare scenică, cu păpuşari, măşti, dansatori, cu totemuri; o suită de şapte tablouri precedate de un preludiu, o devenire ce oscilează între imaginea unui ritual şamanic şi grotesc, un spectacol creat de Varujan Vosganian - de această dată în calitate de scenarist, de Alexander Hausvater în calitate de regizor. Recunosc, căutând valorile muzicale ale spectacolului m-am acomodat cu dificultate complexului sonor-scenic datorat compozitoarei Mihaela Vosganian, în fapt personajul principal al unei imaginate deveniri spirituale.

 Evident, în comparaţie cu acest din urmă concert-spectacol,  producţia O scrisoare pierdută de Dan Dediu, după Caragiale - moment al deschiderii festivaliere, moment susţinut de Opera bucureşteană, în comparaţie cu spectacolul parcursului şamanic, cel condus de dirijorul Vlad Conta se dovedeşte a fi un spectacol de-a dreptul clasic. In ciuda conglomeratului stilistic, a ecoului manelelor de epocă, a ritmurilor tangourilor, sârbelor, a romanţelor de mahala bucureşteană de secol XIX, viziunea orchestrală - magistral împlinită! - devine unificatoare, stabilind nota de coerenţă a întregului spectacol.

Marele musician performer al actualei ediţii…

Nu am putut fi present la concertele întregii Săptămâni… ; ar fi fost imposibil. Totuşi, în planul performanţei artistice instrumentale, cred că momentul de vârf a fost reprezentat de recitalul cameral al flautistului Mario Caroli; dispune de o paletă timbrală uimitor de extinsă, de farmecul bunului gust condus de o inteligenţă muzicală pe cât de aplicată pe atât de elegant exprimată, pe atât de distinsă. Face muzică! …Cântă şi încântă… muzică din ţara sa natală, pagini compuse de Salvatore Sciarrino, muzică românească semnată de Doina Rotaru.

Formaţii musicale, creatori ai trecutului apropiat, ai actualităţii.

Şirul formaţiilor musicale prezente pe scenele festivaliere este important. Cum este firesc, denotă cursul orientărilor estetice ale conducătorului de ansamblu, preferinţele, interesele mai mult sau mai puţin subiective ale acestuia. Voi evoca cu titlu de special interes evoluţia ansamblului

Profil dirijat de tânărul şef de orchestră Gabriel Bebeşelea, un talent dirijoral consistent, aflat în promiţătoare afirmare. Muzică de Cornel Ţăranu, de Ulpiu Vlad, de Vladimir Scolnik… au constituit momentele importante ale concertului. Un seducător ansamblu este Clarino condus de Emil Vişenescu; am fost martorii unei adevărate scene muzical-poetice datorate compozitorului George Balint. Dar prezentarea celebrei piese Sonata pentru clarinet solo de Tiberiu Olah ne-a întors în timp la marea performanţă a inegalabilului maestru care este Aurelian Octav Popa! (FOTO: Pianistul şi compozitorul Valentin Gheorghiu )

Cvartetul Florilegium cu lucrări de Corneliu Dan Georgescu, Myriam Marbe, Anatol Vieru, Ansamblul de Percuţie Game, condus de Alexandru Matei, cu muzică de Yannis Xenakis şi Liviu Dănceanu, Duo-ul voce-pian al soţilor Bianca şi Remus Manoleanu, Duo-ul pianistic Andrei Tănăsescu – Mihai Măniceanu, de asemenea grupul coral Preludiu condus de maestrul Voicu Enăchescu …  au definit o panoramă uimitoare a muzicii de spiritualitate europeană, muzica scrisă în ultimele şase - şapte decenii."

Tineri creatori, certitudini ale actualităţii.

Tinerele valori ale componisticii noastre au fost prezente, spre exemplu, în persoana Dianei Rotaru, în spectacolul Ani-motions; este o structură multimedia emoţionantă, curată, luminoasă, întremătoare, spectacol susţinut de formaţia

SeduCânt, spectacol care a beneficiat de asistenţa creatoare în domeniul proiecţiilor video, a lui Mihai Cucu.

Personalităţi ale componisticii, personalităţi ale performanţei musicale scenice.

Personalităţi puternice în plan componistic, în planul performanţei instrumentale, au fost prezente şi de această dată pe scenele SIMN 2013. Mă refer la pianistul Valentin Gheorghiu, o apariţie emblematică în compania propriilor cântece, flautistul Ion Bogdan Ştefănescu într-un spectacol de muzică şi poezie, violonistul Ladislau Csendes în calitate de solist al Concert-ului datorat lui Aurel Stroe, muzică electronică datorată compozitorilor Octavian Nemescu, Călin Ioachimescu, Nicolae Teodoreanu, regretatului Corneliu Cezar… Am resimţit absenţa din programe a lucrărilor unui important creator cum este Lucian Meţianu. (FOTO: Compozitorul Octavian Nemescu)

Personalitatea conducătorului de proiect.

În mod firesc, fiecare ediţie festivalieră este marcată de personalitatea conducătorului de proiect. Cea recentă s-a dovedit a fi marcată de o anume adâncire în timp. Aceasta a fost viziunea directorului artistic, profesorul şi compozitorul Dan Buciu; este o perspectivă salutară care coboară la nivelul generaţiei post-enesciene a muzicii româneşti.

Ca şi ediţiile precedente şi cea actuală a fost organizată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, cu sprijinul Ministerului Culturii, a Primăriei primului sector al Capitalei.

După principiul cunoscut, mână de la mână… altfel se amână! Şi nu ne dorim acest lucru.

Materialul a apărut anterior în revista România Literară.