Misterioasa Vioara Bara, o „şamancă“ a picturii româneşti, ghid pentru o seară la Muzeul de Artă Recentă

O mostră de expresionism adus la zi, de-o forţă care depăşeşte masculinitatea afişată machist a multora, din creaţia Vioarei Bara     FOTO: www.unrestbucharest.com/vioara-bara/

Artista orădeancă Vioara Bara, una dintre cele mai intense, dar şi misterioase, puţin cunoscute, prezenţe artistice promovate de aşezământul proaspăt deschis în Primăverii, a acceptat să continue excelenta iniţiativă a tânărului Muzeu de Artă Recentă (MARe, Bulevardul Primăverii, nr. 15), într-un eveniment care va avea loc sâmbătă, 13 aprilie, începând cu ora 19.00.

Lunar, câte unul dintre artiştii contemporani expuşi în muzeu face un tur ghidat al acestuia, pentru a le explica vizitatorilor arta contemporană chiar de la sursă. În cea de-a şasea ediţie, a venit rândul Vioarei Bara, actualmente scenografă la Teatrul Regina Maria din Oradea, una dintre cele mai puternice, dar şi misterioase, pentru iniţiaţi, pour les conaisseurs, prezenţe aflate în fastuosul Muzeu.

Unii critici de artă consideră că următoarele artiste: Geta Brătescu (1926-2018, actualmente reprezentată de Ivan Gallery), Aniela Firon (personaj cvasi-necunoscut şi misterios, despre a cărei viaţă se ştie puţin – nici măcar dacă mai trăieşte sau nu, un fel de Aureliu Manea al picturii – şi de la care au rămas foarte puţine lucrări) şi Vioara Bara ar constitui o triadă a feminismului în arta contemporană românească, mai bine zis a receptării feministe a acesteia. Indiferent dacă aşa stau lucrurile sau nu şi dacă acceptăm astfel de grile de lectură feministoide sau nu, prezenţa orădencei la Bucureşti – şi, mai ales, acest tur „de forţă“ pe care-l face cu publicul în Muzeul de Artă Recentă – este un eveniment care n-ar trebui ratat de niciun iubitor de artă contemporană, fie el colecţionar sau nu.

„O virilitate a gestului artistic“

Într-un articol mai vechi de pe site-ul UnRest, dedicat lui Bara (dar în care e menţionată şi enigmatica Firon) – mai bine zis, relativ la expoziţia acesteia, „Miere de spin“ (curator Erwin Kessler), de la galeria H’art, din noiembrie 2014 –, se scria:

„Orădeanca Vioara Bara este una dintre „tinerele artiste vehemente” („X20”, Erwin Kessler) în „arta neo-expresionistă de la mijlocul anilor 80, cu mitologismul şi voracitatea ei plastică, cu toată exasperarea cromatică şi simbolică specifică”.

Aceste tinere artiste erau Aniela Firon, Ioana Bătrânu, Marilena Preda-Sânc, Anca Mureşan, Gina Hora, „a căror expresie extrem de percutantă a penetrat mai mult propria lor interioritate, păstrând o distanţă suspicioasă faţă de angajamentul politic explicit”. Despre acest neo-expresionism introvertit, concomitent sensibil şi agresiv, fin şi dur, Magda Cârneci gaseşte un prim semn în expoziţia de debut a Anielei Firon din 1981, „pictoriţă de o rară violenţă expresivă”. La 10 ani distanţă, Adrian Guţă îşi nota în jurnalul său, 26.07.1991: „Bună expoziţia Tineri artişti din România deschisă de ARTEXPO. E alcatuită mai mult din orădeni – Ujvarossy Laszlo, Nicolae Onucsan, Ioan Augustin Pop, Vioara Bara, Dorel Găină şi Aniko Gerendi, Ioan Aurel Mureşan, Ferenczi Karoly, Hollo Barna –, artişti din Târgu Mureş, Bucureşti (puţini), lucrări de reţinut, unele noi, bine spaţiate fiind, trăiesc”.

Aceşti cei mai urâţi, răi şi agresivi ani 80 au montat creaţia într-o zonă self-istă care poate fi privită ca o reconectare subterană cu occidentul, cu perioada de după al doilea razboi mondial, anii 50 din Germania sau cu anii 60 din SUA. Dar, desigur, la un nivel intuitiv, platonic, marginal.

Vioara Bara „exaltă, în reprezentarea corpului uman, mai ales feminin, valenţe neoexpresioniste de nuanţă germanică, vorbindu-se de o virilitate a gestului ei artistic (Magda Cârneci îl evocă, într-un text de catalog, pe De Kooning)”.

Catalogul de care aminteşte Adrian Guţă în „Generaţia 80 în artele vizuale” a fost realizat pentru expoziţia personală din 1988, de la Galeria Orizont, a Vioarei.“

„În lumea ei cu iz de infern...“

Dar să le dăm cuvântul chiar organizatorilor (MARe, Bulevardul Primăverii, nr. 15) – în speţă, PR-ul muzeului, Silviu Dancu – pentru a-şi explica demersul din această săptămână (de fapt, lună, pentru că evenimentele de acest tip sunt lunare, în ultima joi a fiecărei luni, de data aceasta făcându-se o excepţie, pentru că urmează... sărbătorile Pascale):

„Da, Vioara Bara. Până acum au fost ”ghizi” ai muzeului: Gorzo, Gili, Ana Bănică, Tara von Neudorf şi Nicolae Comănescu (în ordine cronologică). Au fost cu noi şi cu dumneavoastră în MARe, au arătat cu degetul către, au trecut peste, au criticat, au apreciat, au glumit, au vorbit serios. Alături de ei, nu doar publicul, ci şi noi, cei din echipa MARe, am descoperit un muzeu nou, inedit, plin de istorii, de secrete, de scăpări şi de măreţie.

Urmează Vioara Bara, artista care, la momentul de faţă (şi la cel la care vă va introduce în muzeu, dar în acel MARe pe care îl vede ea), te primeşte/înfruntă cu două lucrări de mari dimensiuni: ”Universul mare mănâncă universul cel mic” (1990), din Colecţia Permanentă, şi ”Totem pour moi” (2001), împrumutată dintr-o colecţie privată pentru a figura (sau chiar pentru a domina) în expoziţia temporară ”Fete de vis”.

Tablourile semnate de Vioara Bara au ”plămâni”. Strigă! Sunt puternice, sonore, bubuitoare. Linii şi tuşe nervoase, ”zgâriate”, culori agresive, suprafeţe mari, opulente, pline de agitaţie şi de dinamică. Femeile din lucrările Vioarei Bara (cel puţin în cele expuse la MARe) sunt vii! Sunt monstruoase. Totemice. Mitologice. Sunt demoni şi zeiţe, fecunde şi ucigătoare, au pântece doldora de universuri posibile, aşteptând să ţâşnească dintre şi printre picioarele desfăcute larg. Erotice şi deformate, ele mor pentru a trăi dincolo de moarte şi trăiesc într-o permanentă întâlnire cu propriile coşmaruri. Căci Vioara Bara nu iubeşte ”rozul”, culoarea pastelată, nici seninătatea convingerilor de manual.

Ea are tonul, mânia, dar şi prospeţimea mereu confirmată a unui prooroc care dezvăluie lumii grozăviile şi măreţiile care se contopesc dincolo de dihotomia dintre un bine şi un rău banal, mundan, de buletin de ştiri. Vioara Bara pictează ca şi cum ar porunci, dar nu în numele ei, ci în numele a ceva ce o străbate fără ca ea să fi cerut asta. Un oracol? Poate.

Un ghid? Sperăm. În lumea ei cu iz de infern care nu sfidează izbăvirea, Vioara Bara ne-ar putea fi o călăuză dantescă.

Ne putem aştepta la orice. În fond, şamanii sunt destul de imprevizibili.“

Născută în 1957 la Tăşad, Bihor, Vioara Bara a absolvit, în 1983, Institutul de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Scenografie. Locuieşte şi lucrează la Oradea.

Sâmbătă, 13 aprilie 2019, ora 19:00, artista Bara Vioara va fi ghidul dumneavoastră la MARe/Muzeul de Artă Recentă.

Acces: 30 lei/persoană. Înscrieri la adresa de email: gift.shop@mare.ro.

Mai multe despre MARe aici: De azi arta românească recentă are propriul muzeu, prin deschiderea Muzeului de Artă Recentă în cartierul Primăverii

Despre precedentele evenimente din serie, susţinute de Dumitru Gorzo, aici: Gorzo face valuri la MARe, Gili Mocanu, aici: În „mare“ cu Gili Mocanu, la Muzeul de Artă Recentă, Ana Bănică, aici: Ana Bănică se scaldă „în mare“, la Muzeul de Artă Recentă, şi Nicolae Comănescu, aici: Comă „în mare“, la Muzeul de Artă Recentă

Invitaţia celui de-al şaselea eveniment din seria „ÎN MARe cu...“     Sursă fotografii: Facebook