Mihai Constantinescu, director executiv al Concursului Enescu: De ce românii care câştigă la concurs vin în majoritatea lor din şcoli din străinătate?
0Mihai Constantinescu, directorul executiv al Concursului şi Festivalului Internaţional George Enescu adresează o scrisoare deschisă în contextul imaginii surprinse la Etapa I, Secţiunea Vioară a Concursului Enescu 2016, postată de cunoscutul violonist Remus Azoiţei, membru al juriului.
Mihai Constantinescu, director executiv, al Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”, ridică câteva probleme faţă de lipsa de apetenţă pentru etapa I a Festivalului George Enescu.
Patru muzicieni din Coreea de Sud, doi din Japonia, doi din Statele Unite ale Americii şi câte unul din Kazakhstan, Noua Zeelandă, România şi Turcia s-au calificat în etapa a II-a a Secţiunii de Vioară a Concursului Internaţional „George Enescu” 2016. Rezultatele au fost anunţate luni de juriul de specialitate.
Etapa I a Concursului Internaţional „George Enescu” 2016, Secţiunea Vioară, s-a desfăşurat în zilele de 10, 11 şi 12 septembrie, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Juriul de specialitate a decis luni, 12 septembrie, concurenţii calificaţi pentru etapa a II-a Concursului: Alican Süner (Turcia), Ioana Cristina Goicea (România), Hwapyung Yoo (Coreea de Sud), Elly Suh (Statele Unite ale Americii), Yasuka Morizono (Japonia), Erzhan Kulibaev (Kazakhstan), Sungmi Park (Coreea de Sud), Usha Kapoor (Statele Unite ale Americii), Alexandra Lomeiko (Noua Zeelandă), Gyehee Kim (Coreea de Sud), Haruna Shinoyama (Japonia), Donghyun Kim (Coreea de Sud).
Juriul Secţiunii de Vioară a ediţiei 2016 a Concursului Enescu este format din Pierre Amoyal (Preşedintele Juriului), Remus Azoiţei, Florin Croitoru, Mikhail Kopelman, Silvia Marcovici, Mihaela Martin, Eduard Schmieder şi Miczyslaw Szlezer.
Etapa a II-a se va desfăşura în zilele de 14 şi 15 septembrie, de la ora 16.00, la Ateneul Român. Semifinala Concursului Enescu, Secţiunea Vioară, se va desfăşura în data de 17 septembrie, de la ora 16.00, la Ateneul Român. Finala Concursului, Secţiunea Vioară, constând în trei concerte cu orchestră, cu participarea extraordinară a Orchestrei Filarmonicii George Enescu şi avându-l la pupitru pe dirijorul Christoph Poppen, va avea loc pe 19 septembrie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Ateneului Român.
Biletele pentru Finala de Vioară a Concursului Enescu 2016 sunt epuizate. Publicul care nu a reuşit să achiziţioneze bilete în sală de spectacol, poate urmări finala în transmisie live pe un ecran mare amplasat în faţa Ateneului, pe site-ul www.festivalenescu.ro, la TVR 2 şi pe Medici.tv.
SCRISOAREA DESCHISĂ A LUI MIHAI CONSTANTINESCU
Împărtăşim şi noi, în calitate de organizatori, tristeţea de a vedea sala goală la primele etape ale Concursului Enescu, în condiţiile în care recitalurile şi concertele finale ale aceluiaşi eveniment sunt în majoritate sold-out.
Este un contrast care frapează. Ce semnificaţii are?
Este contrastul dintre cererea şi oferta de pe piaţa muzicală locală. Pe de o parte, avem un public doritor de muzică clasică, care este deschis la experienţe noi. Pe de altă parte avem o şcoală de muzică românească ce nu reuşeşte încă să se adapteze la această cerere, la ritmul pieţei internaţionale de muzică, la rigorile acesteia, la criteriile de performanţă necesare obţinerii recunoaşterii la nivel global.
Între publicul din România şi şcoala de muzică din România stă Concursul Internaţional George Enescu. Este un eveniment organizat la standarde internaţionale, care se bucură de apreciere şi de o excelentă reputaţie la nivel mondial. Dovadă pentru aceste afirmaţii stau: numărul candidaţilor în creştere cu 40%, în comparaţie cu 2014; în jurii sunt muzicieni recunoscuţi în toată lumea, la fel ca şi dirijorii care dirijează finalele; avem transmisii internaţionale live, prin postul Medici.tv, şi preluări ale unor înregistrări prin MEZZO.
Publicul este deschis către Concurs. Dovada: deşi este primul an în care biletele la evenimentele din cadrul Concursului sunt puse în vânzare, majoritatea recitalurilor şi a concertelor sunt sold-out. Seara, avem şi un public suplimentar pe treptele Ateneului, oameni care urmăresc gratuit ce se întâmplă în sala de concert pe ecranul montat de noi.
Până în 2014, Concursul Enescu a fost considerat un eveniment pentru specialişti. Chiar dacă accesul era gratuit, publicul larg nu venea la etapele acestuia şi nici măcar la finale, fiind mult mai interesat de concertele din Festivalul Enescu. Din 2014, provocarea pe care am asumat-o a fost să aducem publicul larg în sală, la recitalurile şi concertele Concursului. Progresul este evident, chiar şi în acest an când accesul pentru publicul larg a fost contra cost, cu excepţia primei etape, în timp ce accesul pentru elevi, studenţi, profesori la şcolile, liceele şi facultăţile de muzică este gratuit la toate rundele.
Dar constatăm şi noi, cu tristeţe, că deşi publicul larg este tot mai interesat de Concurs şi de muzica clasică, nu acelaşi interes se vede la nivelul şcolii româneşti de interpretare.
Slaba participare a publicului de specialitate la prima etapă a Concursului de Vioară, despre care cu tristeţe şi revoltă vorbeşte dl Remus Azoiţei, profesor de vioară la Royal Academy of Music, London, laureat al Concursului Enescu şi membru al juriului, este doar unul din simptome. Etapele primare şi intermediare ale unui Concurs de acest gen rămân cu precădere pentru publicul de specialitate, inclusiv datorită modului de organizare: este un maraton de interpretare, ceea ce nu oricine din publicul larg poate duce. Desigur, melomanii convinşi şi cei care pot să dispună de un timp prelungit ca să stea în sala de concert ore în şir pot să o facă şi pentru ei am şi permis accesul publicului.
Nu putem să acomodăm o foială de oameni care vin şi intră, în funcţie de programul propriu, pentru că am perturba atmosfera de concurs şi capacitatea de concentrare a concurenţilor.
Aşadar, adevăraţii beneficiari ai locurilor disponibile în săli, în timpul etapelor de concurs, rămân tinerii muzicieni, profesorii, elevii şi studenţii la muzică, adică cei care ar trebui să vadă şi să înveţe din ceea ce se întâmplă la nivel mondial. Pentru ei Concursul Enescu aduce de fapt la Bucureşti cei mai buni reprezentanţi ai marilor şcoli de muzică la nivel mondial. Să asculţi aceşti concurenţi în recital este o sursă de dezvoltare, pentru că poţi învăţa lucruri noi.
Tocmai de aceea, accesul elevilor şi studenţilor de la muzică în sală este gratuit, în măsura în care mai sunt locuri în sală; organizatorii au trimis la conservatoare elementele necesare promovării Concursului; este derulată o campanie intensă pe canale care ajung la tineri, precum social media. Această gratuitate este permisă şi la Festival şi la Concurs, de ani de zile, fiind o tradiţie.
Dar, tristeţea acelei săli goale este doar o infimă parte dintr-un tablou mult mai întunecat, pe care l-am putea vedea cu toţii, dacă am răspunde cu sinceritate la câteva întrebări:
1. De ce profesorii nu îşi aduc elevii în sală şi nu-i educă în legătură cu importanţa ascultării altor artişti?
2. De ce sunt atât de puţini candidaţi înscrişi din şcoala românească de muzică la Concursul Enescu? La Secţiunea de Pian, deşi în juriu sunt doi profesori de la Universitatea de Muzică Bucureşti, nu s-a prezentat niciun concurent din şcoala românească, în ciuda faptului că era oferit un premiu special pentru cel mai bine plasat concurent român.
3. De ce şcoala de muzică din România preferă să constate că programa şcolară este diferită de ce se cere la Concursul Enescu, în loc să o acomodeze, să găsească soluţii ca să-şi pregătească elevii pentru a obţine premii la acest Concurs, care apoi îi promovează la nivel internaţional? De exemplu: România a avut 9 candidaţi (vioara- 7, pian – 0, violoncel – 2), în situaţia în care din China au fost admişi 7, din Japonia 21, din Rusia 15, din Coreea au fost 38, din Franta 7, din SUA 9.
4. De ce românii care câştigă la Concursul Enescu vin în majoritatea lor din şcoli din străinătate?
5. De ce este o participare atât de slabă a absolvenţilor din alte centre universitare?
6. De ce ajungem să cânte mai mulţi tineri străini Enescu decât românii?
7. De ce Concursul Enescu este mai apreciat în străinătate decât în România, la nivelul muzicienilor? Iar cifrele din acest an sunt dovada elocventă a interesului pe care îl au tinerii artişti din străinătate faţă de oportunităţile oferite de Concursul Enescu!
În ceea ce ne priveşte, noi vom continua să avem aceeaşi politică de deschidere faţă de tinerii artişti din România, fie că ajungem la răspunsurile corecte la aceste întrebări, fie că nu. Şi o vom face în continuare cu ajutorul partenerilor noştri, al profesorilor, al muzicienilor care ne susţin, dezvoltând proiecte de încurajare a talentelor din România, fără să afectăm obiectivitatea şi corectitudinea obligatorii unui concurs internaţional.
Dar nu vom încerca să aducem pe nimeni cu forţa în sala de concerte! Noi dorim să-i inspirăm şi să le arătăm un model de urmat, prin tot ce facem şi ce comunicăm: însuşi George Enescu; fiecare laureat al Concursului; concertele; recitalurile pe care le organizăm sau le susţinem; promovarea pentru înregistrări de DVD-uri după concurs; etc.
În concluzie, într-un mediu atât de concurenţial cum este lumea artistică la nivel internaţional, să vezi oportunităţile pe care ţi le oferă Concursul Enescu – care sunt intens comunicate – este în sine un criteriu de selecţie şi de auto-selecţie: nimeni nu te impinge cu forţa pe scenă, trebuie să vrei să fii acolo şi să fii foarte bun ca să meriţi să fii acolo, pentru că altfel publicul nu va fi cu tine! (Mihai Constantinescu, director executiv, al Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”)
Se încarcă comentariile...
