Filosoful Mihai Şora, la „101 şi ceva”, în conferinţă la Teatrul Naţional

O nouă conferinţă susţinută de filosoful şi eseistul Mihai Şora va avea loc la Teatrul Naţional Bucureşti pe 15 aprilie, de la ora 11.00, la Sala Studio. La aproape 102 ani, Mihai Şora va intra din nou în dialog cu publicul Naţionalului bucureştean, după o recentă întâlnire cu spectatorii săi, desfăşurată la aceeaşi Sală Studio, în luna ianuarie.

Fără a fi părăsit niciun moment de entuziasm şi energie, Mihai Şora încă priveşte, călătoreşte, caută. Participă la Univers, după cum însuşi se exprimă.

Mihai Şora este filosof şi eseist, născut la 7 noiembrie 1916, în Ianova, judeţul Timiş. Din 2012, este membru de onoare al Academiei Române. După studii liceale la Timişoara, va studia filosofia la Universitatea din Bucureşti (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alţii, pe Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franţei, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre La notion de la grâce chez Pascal/ Noţiunea de har în opera lui Blaise Pascal.

Ameninţarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăsească Parisul în iunie 1940 şi, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor cuvinte. În această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Editura Gallimard. În anii războiului participă la rezistenţa franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 şi 1948.

Mihai Şora şi Ion Caramitru vor dialoga pe 15 aprilie la Teatrul Naţional          FOTO: Florin Ghioca / TNB

Neînţelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică, revine în ţară în toamna anului 1948, cu intenţia de a se reîntoarce în Franţa, dar era mult prea târziu. Graniţele fuseseră deja închise şi odată cu acestea şi deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani. Totuşi, din cauza tinereţii sale şi a apolitismului său evident şi declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca şef de secţie la Editura pentru limbi străine (între 1951 şi 1954) şi redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1954 - 1969), unde are meritul remarcabil editorial de a fi fost fondatorul noii serii Biblioteca Pentru Toţi.

Mihai Şora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Alianţei Civice şi al Societăţii Române de Fenomenologie. A tradus din Jean-Jacques Rousseau (Visările unui hoinar singuratic), Jean-Paul Sartre (Cu uşile închise), Benjamin Fondane.

A obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului (1978) şi pentru Firul ierbii (1998).

După decembrie 1989, a fost Ministru al Învăţământului în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman, şi singurul ministru care şi-a dat demisia din guvern, ca protest în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990, refuzând, ulterior, să mai ocupe vreo funcţie în aparatul de Stat. În 2016 i s-a conferit Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

Opera: Du dialogue intérieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; trad. rom. Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică, Humanitas, 1995; 2006; Sarea pământului, Editura Cartea Românească, 1978; Humanitas, 2006; A fi, a face, a avea, Editura Cartea Românească, 1985; Humanitas, 2006; eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, Editura Cartea Românească, 1990; Humanitas, 2007; Firul ierbii, 1998; Câteva crochiuri şi evocări, 2000; Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, Polirom, 2001; Locuri comune, Universalia, 2004; Clipa şi timpul, Paralela 45, 2005.