Festivalul de muzică Sibiu/Hermannstadt – jurnalul meu. Ziua 1

Cvartetul Borodin - recital in 27 mai 2014 la Sibiu in tinuta informala. Foto: Sebastian Marcovici

Dacă nu ştiaţi încă, la Sibiu se întâmplă multe lucruri şi în muzica clasică. Gazdă primitoare, Sibiul este locul de desfăşurare, începând din acest an, al Festivalul de Muzică Sibiu/Hermannstadt, organizat de Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică, prezidată de dirijorul de renume internaţional Christian Badea.

Anul trecut, a existat un concert de lansare a acestui festival, iar în 2014, promisiunea de atunci a devenit o certitudine: între 24 şi 31 mai sunt recitaluri şi concerte, uneori şi de două ori pe zi, în spaţiile cu rezonanţă istorică ale oraşului, de la Biserica Sf. Treime din Piaţa Mare a Sibiului, la o sală de muzică de cameră din cadrul Bibliotecii Astra.

Sunt de părere că oricare eveniment organizat în România, legat de promovarea muzicii clasice, este binevenit: cu atât mai mult unul care are ca scop declarat promovarea valorilor muzicale româneşti din rândul tinerilor, în încercarea de a le oferi acestora un orizont de dezvoltare şi în ţara natală. “E ceva în apa din România” – spuneau anul trecut Christian Badea într-un interviu pentru adevărul.ro şi anul acesta, un critic englez vorbind despre soprana Teodora Gheorghiu: e ceva în apa din ţara asta care face ca mulţi copii să aibă talent pentru muzică şi să facă performanţă de nivel internaţional. Indubitabil, muzica clasică şi slujitorii ei sunt un ambasador redutabil al României: practic, în oricare orchestră importantă, în oricare metropolă importantă cântă cel puţin un român, iar faima lor profesională este recunoscută.

În zilele noastre (ca şi în alte domenii) tinerii interpreţi români de valoare pleacă în străinătate imediat după finalizarea studiilor la liceu - şi de multe ori nu se mai întorc acasă, ci îşi găsesc locul în altă parte, deşi este cu siguranţă nevoie de ei în ţara lor. Nu e un lucru rău în sine – cel puţin în muzică, este în specificul meseriei să călătorească mult şi să fie mai curând cetăţeni ai lumii, decât ai unui unic loc; este însă rău că sunt prea puţini oportunităţi pentru cei tineri pentru a reveni acasă, măcar şi în cadrul unor proiecte punctuale.

L-am întrebat pe Christian Badea care este resortul interior care l-a determinat să organizeze acest nou festival de la Sibiu care vrea să acopere tocmai această lipsă de oportunităţi pentru tinerii interpreţi români: mi-a răspuns că la final de carieră, după ce a fost pe cele mai mari scene ale lumii graţie educaţiei primite, în mare parte, în România, simte nevoia să dea ceva înapoi. Mi se pare un gest minunat, care se adaugă şi altor iniţiative care au loc în România în ceea ce priveşte tinerii, o precizare pe care o consider necesară.

Aşadar, aici, la Sibiu, un festival în care pot fi ascultate mari nume de pe scena internaţională, alături de tineri din România care fac deja performanţă în străinătate; în plus, posibilitatea pentru tineri de a cânta efectiv alături de artiştii consacraţi, un tip de şcoală non-informală de o inestimabilă valoare pentru interpreţi. Există şi o orchestră a festivalului, Mozartkammerphilharmonie, alcătuită din tineri şi pregătită de Christian Badea – au fost şi concerte pentru categoriile de public defavorizate din cămine de bătrâni, spitale şi orfelinate.

Dintre numele mari, alături de Christian Badea, la Sibiu au putut fi deja ascultaţi violonistul Giuliano Carmignola, violoncelistul Tamas Varga, Cvartetul Borodin.

Pe acest faimos Cvartet Borodin am avut ocazia să-l ascult şi eu în 29 mai 2014, într-un al doilea concert susţinut în cadrul festivalului la Sala festivă a Bibliotecii Astra din Sibiu. Faimos, pentru că este unul dintre cele mai longevive ansambluri de muzică de cameră din lume: aproape 70 ani de existenţă şi o experienţă artistică pe măsură. A fost înfiinţat în anul 1945 de patru, pe atunci, studenţi ai Conservatorului de Moscova, printre membrii fondatori se număra şi legendarul violoncelist Mstislav Rostropovici. Evident, de-a lungul anilor, cvartetul a avut în componenţă numeroşi alţi muzicieni; în prezent, membrii săi sunt violoniştii Ruben Agaronian (laureat al Concursului George Enescu), Serghei Lomovski, violistul Igor Naidin şi violoncelistul Vladimir Balşin.

După un prim concert în 27 mai 2014, cu lucrări de Beethoven şi Şostakovici (cvartetul este renumit pentru interpretarea lui Şostakovici), a urmat acest al doilea recital pe care l-am ascultat şi eu în 29 mai 2014, cu un program menit să servească tema festivalului de la Sibiu din acest an – Amadeus: au fost Cvartetul op.33 nr.1 de Joseph Haydn, Langsamer Satz de Anton Webern, Quartettsatz de Franz Schubert şi Cvartetul op.51 nr.2 de Johannes Brahms. Un program dens, solicitant, de un registru amplu stilistic: de la simplitatea (dar nu simplismul) clasicismului haydnian, la liniile complexe post-romantice din muzica lui Webern (un Webern tânăr, dinainte de perioada lui expresionistă consacrată).

Experienţa Cvartetului Borodin, tradiţia şcolii ruse şi-au spus cuvântul într-un cadru potrivit: sala cu decoraţiuni baroce din cadrul Bibliotecii Astra, în care au încăput în jur de 100 persoane, mi se pare mult mai potrivită pentru muzica de cameră decât o sală de concert obişnuită din zilele noastre. Muzica de cameră a fost creată într-un anumit context istoric şi social care nu mai există astăzi: oamenii se adunau în saloane pentru a asculta sau pentru a interpreta ei înşişi muzică de cameră pentru că nu existau televizoare, calculatoare, mall-uri şi alte forme de divertisment contemporane. De aceea muzica de cameră are un soi de intimitate şi intelectualism care îi sunt specifice – nu întâmplător se spune că este unul dintre genurile cel mai greu acesibile din muzica clasică.

Personal, mi-aş fi dorit să fi auzit mai multă acurateţe intonaţională la vioara 1 şi, dincolo de aceasta, mai multă căldură şi flexibilitate dinamică al întregului cvartet în discursul muzical, aş fi simţit nevoia de o paletă dinamică mai largă pentru că şi repertoriul abordat permitea acest lucru. Şi în general, aş fi simţit nevoia unei mai mari individualizări a fiecărei lucrări în parte din punct de vedere stilistic, aprecieri care nu vreau să umbrească statura într-adevăr de nivel internaţional a Cvartetului Borodin. Acum, însă, recunosc că sunt destul de cârcotaşă, poate pervertită de înregistrările excepţionale de pe discurile pe care le prezint şi pe acest blog, intrate în campania  Votează discul de muzică clasică al anului 2014 de la Radio România Muzical.

În această seară, 30 mai 2014, urmează două recitaluri în Festivalul de Muzică Sibiu/Hermannstadt, ambele la Biserica Sf. Ioan: de la ora 18, violonista Simina Croitoru, clarinetistul Radu Greluş şi pianista Diana Ionescu, iar de la ora 20, cornistul Martin Owen, violonistul Vlad Maistorovici şi pianistul Dario Bonuccelli. Despre amândouă puteţi citi mâine tot pe acest blog. Iar o sinteză (audio) luni la Radio România Muzical.

Deci, pe mâine.