69

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un mare, foarte mare dirijor vine în România. Gloria, concert greu. Lucrare monumentală, gravă, solemnă. Orchestră mare, bine plătită.

Omul şi-a calculat biletele de avion pentru 5 repetiţii, dar sindicatul nu acceptă mai mult de 3. Bine, facem 3 repetiţii, începem la 11. Niciuna nu a început la 11. Două au început după şi jumate. Repetiţia merge greu, dar ştia dinainte că aşa va fi, fusese avertizat. O mică pauză, reluăm în 10 minute. Au reluat după 25.

OK, începem cu poziţia 69! Câţiva dau să înceapă, însă ceilalţi nu. Ha, ha, ha... hă, hă, hă... hi, hi, hi... Câteva instrumentiste îşi apleacă sfioase capul în jos, ca să nu se vadă cum zâmbesc. Suflătorii de la alămuri râd cu poftă şi îşi dau ghionturi. Câţiva de la corzi zâmbesc pe sub mustaţă.

Dirijorul nu înţelege şi se uită întrebător la instrumentişti. Instrumentiştii râd acum de nedumerirea lui. Ce aţi văzut la 69, de ce vă amuzaţi aşa? Păi, şefu', ai zis să începem cu 69 şi ni s-a părut haios, râdeam şi noi... Văd, dar de ce? Păi cum, şefu, nu te-ai prins matale... Ei, hai, un 69... ştii... Îi face cu ochiul, apoi îi desenează ceva în aer. Până la urmă s-a prins marele dirijor. Repetiţia a reînceput.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite