Facultăţi care scot şomeri pe bandă
0
România produce anual mii de licenţiaţi în domenii de care piaţa muncii nu mai are nevoie demult. Aceste facultăţi conservă locurile de muncă ale cadrelor didactice, dar le oferă absolvenţilor puţine şanse de a profesa în meseria pentru care s-au pregătit.
Metalurgia, Siderurgia, Petrochimia au dispărut rând pe rând ca ramuri industriale în tranziţia românească de la economia socialistă la cea capitalistă. Numărul angajaţilor din aceste sectoare s-a redus de câteva zeci de ori, însă facultăţile de profil au continuat să scoată absolvenţi pe bandă rulantă. E drept, nu în aceeaşi cantitate ca înainte, ci doar la jumătate.
Mai citiţi şi:
Şpaga nu ştie de criză: 100 de euro, preţul promovării unui examen de facultate
EXCLUSIV/Fabrică de profesori universitari la Galaţi
Sibienii învaţă japoneză prin cursuri gratuite
VIDEO: Cum se distrează studenţii timişoreni în sesiune
Anul trecut, 350 de tineri au devenit, printr-o admitere pe bază de dosar, studenţi la Facultatea de Metalurgie, redenumită „Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Metalelor", din cadrul Universităţii „Politehnica" din Bucureşti.
Ce e în capul studenţilor
Narcisa Mina este o bucureşteancă studentă la metalurgie. A venit la această facultate pentru că i-au plăcut poveştile auzite la sora ei, absolventă a aceleiaşi facultăţi. Ba mai mult decât atât, Narcisa a convins-o şi pe prietena sa, Oana Isac să o urmeze. Când au început ele facultatea, marile combinate ALRO şi Mitall angajau încă. De când cu criza, spun ele, „ALRO a făcut disponibilizări, chiar şi de ingineri". Nici Galaţiul nu mai scoate posturi. Cu toate acestea, Oana visează să lucreze în oţelărie la Călăraşi.
Radu Milea este student la a doua facultate. A terminat Telecomunicaţiile şi Metalurgia o face pentru a avea „o poliţă de asigurare". „Este rezerva mea să am mai multe şanse în viaţă. Sunt din Buzău şi acolo există şase-şapte societăţi de profil. Sper să găsesc ceva", spune Radu.
Pe site-ul de recrutare myjob, Metalurgia nici măcar nu există ca domeniu, ofertele de muncă fiind aproape inexistente. Singurele solicitări de ingineri metalurgi înregistrate de firmele de recrutare vin din străinătate (în special, Canada şi Australia), dar şi acestea foarte rare. Pentru astfel de posturi se solicită experienţă de cel puţin trei ani, astfel încât ele nu sunt accesibile proaspeţilor absolvenţi.
O ţară de jurişti fără slujbe
Un alt tip de situaţie se întâlneşte la facultăţile de Drept, de stat sau private, furnizoare de mii de absolvenţi anual. O facultate folositoare, dar cu o piaţă deja arhiplină şi cu cifre de şcolarizare în continuă creştere. Facultăţile de stat din Bucureşti, Cluj- Napoca, Iaşi, Timişoara, Craiova şi Sibiu au avut la admiterea din 2009 peste 9.000 de locuri, cu sau fără taxă, la învăţământul de zi, fără frecvenţă sau la distanţă. Acestora li se adaugă locurile din alte 22 de facultăţi private.
Pe de altă parte, absolvenţii promoţiei 2009 şi ai anilor anteriori au putut candida anul trecut pentru doar 720 de locuri de avocaţi stagiari, 136 de posturi de notari stagiari şi pentru cele 130 de locuri scoase la concurs pentru intrarea în magistratură (70 pentru judecători şi 60 pentru procurori). Restul licenţiaţilor au, în cel mai bun caz, şansa de a ajunge jurişti.
Dar şi aici capacitatea de absorbţie a pieţei e modestă. Pe site-ul sus amintit, în 2008 au fost 1.200 de posturi disponibile, iar în 2009 oferta a scăzut la jumătate.
Iuliana Badea, expert în recrutare la Lugera&Mackler, spune că: „De exemplu, cei mai mulţi absolvenţi de Drept se orientează spre marketing şi spre vânzări".
Obsesia „eco"
În mod paradoxal, în pofida problemelor de mediu pe care România le are, meseria de „specialist în mediu" nu are piaţă. Facultăţile scot însă anual mii de ingineri profilaţi pe aşa ceva, pe motiv că specializarea este „de viitor". Prin urmare, oferta de instruire se regăseşte în programele tuturor instituţiilor de învăţământ superior bucureştene, de la Universitatea Bucureşti până la Ştiinţe Agronomice. Celelalte facultăţi din ţară, toate, au şi ele câte o secţie de „mediu".
Călin Baciu, decanul Facultăţii de Ştiinţa Mediului, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, recunoaşte că nu a măsurat niciodată cererea de pe piaţa forţei de muncă comparativ cu cifra de şcolarizare. Dar, spune el, „absolvenţii de la Mediu sunt căutaţi".
Au fost cazuri, povesteşte decanul Baciu, când angajatorii au venit la facultate pentru a-şi alege viitorii angajaţi. „În general, angajatorii sunt foarte pretenţioşi. Îi aleg pe cei mai buni", spune decanul. Călin Baciu nu ştie câţi dintre absolvenţii facultăţii înfiinţate în 2002 şi-au găsit un job până în momentul de faţă. Nici studenţii de la Mediu (cam 2.700 pe an) nu ştiu câte posturi sunt puse la bătaie anual în acest domeniu.
Acelaşi paradox îl întâlnim şi în privinţa absolvenţilor de la Agronomie. Cu toate că în România agricultura se face „după ureche" şi ar fi nevoie de specialişti, absolvenţii nu au decât şansa de a-şi pune pe picioare propria afacere. Ferme zootehnice nu mai există, iar în silvicultură curg disponibilizările. Singura specialitate care are piaţă este cea de peisagist.
Metalurgia scoate semieconomişti
Profesorii care predau la aceste facultăţi nu au însă ce să-şi reproşeze. Conferenţiar dr inginer Mircea Dobrescu, de la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Metalelor din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti, susţine că fostei Facultăţi „de Metalurgie" i s-a schimbat profilul pentru ca „studenţii să aibă mai multe şanse în viitoarea lor carieră".
El arată că, în afară de „ingineria metalelor", au apărut şi specializări precum „ingineria medicală", pentru materialele folosite la implanturile din medicină. Numai că România nu produce aşa ceva, ci importă. Alte specializări apărute sunt „ingineria economică" şi ingineria mediului".
Despre ingineria economică, de exemplu, Mircea Dobrescu spune că 40% din cursuri sunt economice, adică marketing, management, resurse umane etc, iar diploma este de inginer- economist. „Desigur, asta nu înseamnă că e 100% economist. Poate face însă un master la Academia de Studii Economice şi asta îi va da posibilitatea de a lucra inclusiv ca economist", a explicat profesorul.
Un post de economist este însă greu de găsit în condiţiile în care piaţa muncii a fost inundată de absolvenţii ASE-ului şi de cei ai facultăţilor private. În acest an universitar, de exemplu, numai la ASE Bucureşti erau înregistraţi circa 15.000 de studenţi şi un număr similar de masteranzi.
Admiterea nu e corelată cu piaţa muncii
Cu toate că nu oferă practic nicio perspectivă de angajarea absolvenţilor, profesorii ţin cu dinţii de catedre. Anca Oprişor, proiect manager la Societatea Academică Română, spune că cifrele de şcolarizare sunt stabilite de universităţi în funcţie de alţi factori decât cei normali.
Miclea: „Universităţile vând iluzii"
„Toate facultăţile se străduiesc să atragă un număr cât mai mare de studenţi pentru a păstra locul de muncă al cadrelor didactice care predau acolo. Standardele academice sunt coborâte de teamă că vor pleca spre alte facultăţi", a explicat expertul în educaţie mecanismul supravieţuirii acestor specializări.
Lipsa unui plan economic de dezvoltare pe termen lung la nivel naţional complică şi mai tare situaţia. Fostul ministru al Educaţiei, profesorul Mircea Miclea, acum şeful Comisiei prezidenţiale pentru educaţie, spune că a încercat, în scurta perioadă cât a condus Ministerul Educaţiei, să facă o previziune pe termen lung a modului în care se vor mişca diferite industrii.
Ea le-ar fi fost de ajutor universităţilor, pentru se orienta la întocmirea cifrelor de şcolarizare. Miclea i-a invitat pe oamenii de afaceri să-l ajute la întocmirea acestei prognoze. „Investitorii n-au putut să-mi spună cum va evolua în următorii zece ani, de exemplu, industria în care operau ei. Singurele estimări erau pe doi, cel mult trei ani", explică fostul ministru.
Mircea Miclea afirmă că autorităţile erau obligate să elaboreze o strategie de dezvoltare economico-socială pe termen lung, 10 - 20 de ani, care să spună pe ce industrii pariază România, fie că este vorba despre IT, agricultură, turism sau orice altceva. O astfel de strategie ar fi ajutat şi universităţile să-şi calibreze cifrele de şcolarizare pe un orizont de timp mai larg, dar le-ar fi folosit şi tinerilor ajunşi în momentul de a opta pentru o facultate sau alta.
„Incapacitatea guvernelor de a elabora un astfel de proiect pe termen lung nu deresponsabilizează universităţile", a explicat profesorul universitar Mircea Miclea. „Universităţile au ajuns să vândă iluzii în loc de meserii", a conchis el.
Consilierea, o şansă de a redresa situaţia
Tabloul sumbru al discrepanţei dintre oferta facultăţilor şi cererea de pe piaţa joburilor se completează şi cu o altă presiune exercitată asupra universităţilor. Este vorba de piaţa cererii studenţilor, căreia universităţile îi cedează foarte uşor, spune profesorul Mircea Miclea: „A existat şi există o solicitare excesiv de mare în comparaţie cu nevoile pieţei, pentru anumite specializări, precum ştiinţele juridice sau ştiinţele economice. Liceenilor ar trebui să li se spună câte şanse au pe piaţa muncii, să fie consiliaţi în momentul alegerii, să ştie câţi absolvenţi din domeniul dorit de ei sunt pe piaţă".
Astfel, universităţile ar fi obligate să-şi reducă cifrele de şcolarizare, iar absolvenţii nu s-ar mai trezi că nu-şi pot folosi diplomele.
Reprezentanţii Ministerului Educaţiei spun că, în virtutea autonomiei universitare, nu au pârghii pentru a impune o anumită orientare a facultăţilor. Nu pot face altceva decât să aprobe cifrele de şcolarizare.
"Fostei facultăţi de Metalurgie i s-a schimbat profilul pentru ca studenţii să aibă mai multe şanse în viitoarea lor carieră. În afară de ingineria metalelor au apărut şi specializări precum ingineria medicală."
Mircea Dobrescu conferenţiar
“ Investitorii n-au putut să-mi spună cum va evolua în următorii zece ani, de exemplu, industria în care operau ei. ”
Mircea Miclea fost ministru al Educaţiei
Se încarcă comentariile...
