Acum am o pauză de la ceva care nu credeam că poate exista în România... O experienţă incredibilă, o educaţie „altfel“. Se numeşte Atlantykron.

Prietenii noştri de la Ştiinţă&Tehnică ne-au invitat cu căţel cu purcel în această... tabără, să-i zicem. Eu îi spun o experienţă „intellectual challenging“.

A început pe 2 august şi durează 10 zile. În fiecare an. De 30 de ani!

Conferinţe sub sălcii, oameni hiper-faini, fizicieni de renume mondial, experţi în crearea/distrugerea ţărilor, mecatronică, conferinţe cu NASA, Caltech, JPL, fizică cuantică, teoria haosului, matematică, radio-amatorism, cercetători care vin cu invenţiilor lor, oameni de business, vizionari, futurologi, scriitori SF, lansări de cărţi, printare 3D, game design, Fibonacci, Personal Branding, online marketing, astronomie, biologie, fractali, etc. Dar sunt oameni şi din alte spectre: spiritualitate, yoga, kayak, tir cu arcul, tipi-în-picioare-pe-plăci-vâslind-pe-Dunăre, badminton, fotbal american etc. şi multe alte minuni. E un melanj incredibil aici. Şi toţi convieţuiesc în pace unii cu alţii, pentru câteva zile. Români, americani, germani, francezi şi o grămadă de alte naţii.

Copiii aleargă între cursuri, teenagerii fac baie in Dunăre într-un spaţiu securizat, adulţii se plimbă cu scăunelele de la corturi la diversele conferinţe. Există radioul taberei, există ziarul taberei, cu noutăţile de peste zi.

Cum ziceam, Atlantykron anul acesta a împlinit 30 de ani. 30 de ani! Vă daţi seama? Este uriaş. Câţi dintre Dvs. aţi auzit până acum de Atlantykron? Şi din aceştia, câţi aţi conştientizat potenţialul uriaş pe care îl are pentru:

  • schimbarea paradigmei educaţionale din România;
  • îmbunătăţirea la nivel individual a copiilor prezenţi a şanselor lor în viaţă;
  • evoluţia noastră personală şi colectivă?

Ştiţi cât de ciudat este să auzi la radioul insulei anunţuri în fiecare zi „S-a găsit un telefon model.../portofel... Proprietarul este rugat să vină la cortul radio să-l ridice“?

Ştiţi cât de ciudat şi nenatural este să vezi o încredere debordantă, telefoane/laptopuri lăsate peste tot la încărcat, fără frică de a fi furate?

Ştiţi cât de ciudat este să nu mai vezi încrâncenare, fiţe, aere de superioritate, acea alergătură continuă?

Ştiţi cât de ciudat este să vezi oameni diverşi, pasionaţi, vorbind de la care este garda lor favorită în lupta cu săbii laser în Războiul Stelelor până la fizica sub-atomică? De la prelegeri ştiinţifice de un nivel hiper-înalt, până la concursuri de melci între copii? Concepte, idei, educaţie altfel.

Ştiţi cât de ciudat este să vezi oamenii, la sala de mese, colectând TOŢI selectiv? Punându-şi singuri caserolele de plastic la caserole de plastic uzate, metalul la metal, resturile alimentare rămase în butoiul destinat porcilor din sat? Este o civilizaţie anormal de normală.

Ştiţi cât de ciudat este să îţi zică copiii că lor le place enorm de mult că au învăţat lucruri super tari, că au vorbit în direct cu cei de la NASA care manevrează robotul Curiosity şi cu cei care pregătesc următorul robot ce va fi trimis peste 2 ani? Că ei vor să înveţe mai mult despre ionosferă, că vor să lanseze un satelit şi că îşi fac planuri împreună cu alţi copii să PREDEA şi ei alte subiecte celor interesaţi?

Ştiţi ce impact are asupra creierului unui copil/adult să stai sub o salcie cu nişte oameni care au o anvergură globală? Să îi asculţi, să intri în debate cu ei, să faci noi conexiuni? Să simţi cum ţi se crapă capul în două de la epifaniile care vin pe bandă rulantă?

Trăim câteva zile o adevărată dezintoxicare. Fără telefoane (oricum nu e semnal pe insulă), dar cu acces la internet de mare viteză. Berea costă între 5-7 lei. Un meniu întreg (la liber) este 26 lei. Mâncarea, făcută la cazan, este excelentă! Dormim la cort, soluţiile anti-ţânţari sunt la mare căutare, în special între 8-10 seara. Dimineaţa la ora 8 ne trezeşte o melodie de copii super-haioasă: „Ursuleţii s-au trezit – Bună dimineaţa“. Rock, folk, muzică gregoriană, tehno, Florian Pitis reloaded, chitare peste tot.

Suntem un grup de ciudaţi, oameni care caută răspunsuri, oameni generoşi, oameni interesanţi. Tineri, bătrâni, corporatişti sau antreprenori, decani şi savanţi.

Oricât aş încerca eu, Constantin Ferşeta, să povestesc despre Atlantykron, nu pot să reuşesc decât să transmit o penibilă vagă imagine.

Oricum, dacă vreodată vă bate gândul să doriţi să evoluaţi (măcar din perspectivă ştiinţifică), să reţineţi acest nume – Atlantykron. Cine ştie, poate chiar tu vei o sămânţă pentru schimbarea în bine a ta, a celor din jurul tău, a României sau la nivel planetar! Lucrurile se întâmplă! Şi noi ne implicăm. Tu?