Poate cea mai cunoscută literaturizare a temei este legenda Golemului creat de Iehuda Liva Ben Becalel, rabin Low, acronimul iudaic pentru Moreinu ha-Rav Loew („rabinul Loev, îndrumătorul nostru”), talmudist, istic, scriitor, filozof şi alchimist care a trăit în secolul al XVI-lea.  Legenda celebră spune că rabinul ar fi creat un Golem din argilă , dându-i viaţă prin pronunţarea unei incantaţii şi înscriindu-i pe frunte cuvântul „Emeth” („adevăr” în ebraică, unul dintre numele lui Dumnezeu). În alte versiuni ale poveştii, Golemul capătă viaţă în momentul în care alchimistul îi pune în gură un pergament pe care era înscris termenul respectiv. Misiunea lui era de a asigura securitatea locuitorilor din ghettoul din Praga, muncea necontenit 6 zile din 7. În ziua de Sabat, spune legenda, stăpânul îl lăsa să se odihnească, transformându-l instantaneu într-o bucată inertă de argilă, pur şi simplu ştergând prima literă de pe fruntea acestuia, litera Aleph, rămânând doar „Meth” care înseamnă „Moarte”. Într-o zi, alchimistul ar fi uitat să şteargă în zi de sâmbătă litera de pe fruntea Golemului, astfel încât acesta s-a dezlănţuit şi a împrăştiat teroarea, atât de cumplit fiind episodul încât se zice că însuşi împăratul Rudolf al II-lea ar fi ordonat rabinului să dezactiveze Golemul şi să-l distrugă. Legenda mai spune că, chiar dacă a dezactivat Golemul, rabinul l-ar fi ascuns în podul vechii sinagoge din Praga, acolo unde aşteaptă să fie readus la viaţă. La moartea sa, rabinul a fost înhumat în cimitirul evreiesc din Praga unde şi acum îi puteţi vedea mormântul acoperit cu pietricele aduse de fiecare vizitator care-, inspirat de magia locului, pune şi un bileţel cu o dorinţă care să-i fie adusă la viaţă de miticul rabin.

The Golem of Prague | Prague Stay

Golemul rabinului din Praga este cea mai apropiată formulă de creaţia divină în care omul a fost făurit din ţărână. Dar alchimia a propus, în decursul secolelor, diverse alte procedee pentru crearea aşa numiţilor „homunculi”, termen pe care Carl Jung îl identifica în „Viziunile lui Zosimos”, lucrare scrisă în secolul al III-lea în care, spune celebrul filozof şi practician, s-ar fi vorbit pentru prima oară despre crearea vieţii artificiale. Prima referinţă confirmată într-un manual alchimic aparţine lui Paracelsus.

Au fost creaţi „embrionii artificiali”: miracol sau blasfemie?

Subiectul este vast dar, în esenţă, a fost mereu tratat cu o din ce în ce mai pronunţată condescendenţă de intelectuali care au vorbit doar despre valoarea de tip SF a unei literaturi legate de fantezii de alchimişti sau de scriitori care-şi imaginează viitorul în diverse formule irealizabile. Poate de aceea din bisericile şi nici sectele creştine, de regulă atât de activ în a detecta orice abatere de la norma Scripturilor şi a învăţăturilor aprobate de forurile superioare, nu au găsit că ar fi cazul să se impacienteze.

Cu totul altfel se pune problema din acest moment când Institutul Wizmann din Israel a anunţat că a creat embrioni sintetici perfect funcţionali pe baza unor celule stem: este vorba despre embrioni sintetici dotaţi cu creier şi cu o inimă care bate, adică însăşi definiţia nucleului vieţii care, spre exemplu, este socotită ca argument suprem de adepţii revenirii la interzicerea avortului.

Un embryon synthétique de souris cultivé à l'Institut Weizmann des Sciences, photographié quotidiennement, du premier jour en haut à gauche, au huitième jour en bas à droite. (Crédit : Avec l'aimable autorisation de l'Institut Weizmann des Sciences)Fotografii succesive ale evoluţiei unui asemenea embrion din ziua 1-ziua 8, furnizate de Institutul Weizmann

Puteţi accesa aici studiul revoluţionar care anunţă această descoperire care poate schimba nu numai datele medicinii, ci poate pune pe un cu totul alt curs întreaga noastră civilizaţie, oferind orizonturi nemărginite în ce înseamnă modificarea condiţiilor de supravieţuire pentru specia umană, cu posibilitatea de a găsi soluţii la boli, transplanturi şi, de ce nu, într-un orizont previzibil, la schimbarea datelor genetice şi performanţele umane.

Cercetătorii spun că procedeul va putea fi folosit pentru dezvoltarea unor structuri artificiale care să semene cu embrioni umani care să fie sursa unor celule care să rezolve marile probleme medicale. Persoanele bolnave vor putea furniza celule stem pe baza cărora să se dezvolte viitoare organisme care să ofere posibilitatea unor implanturi viabile, lucru esenţial deoarece, în acest moment, ceea ce este creat în laborator şi vedeţi în imagini, nu poate servi la implanturi.

Dar cred că esenţa discuţie ţine în primul rând de admisibilitatea procedeului creării unui embrion artificial căci, din moment ce are inimă funcţională, creier şi circuite neuronale funcţionale, asta înseamnă că prima chestiune care ar trebui definită, prin tratate internaţionale, este limita de intervenţie în crearea unor organisme capabile de perceperea şi conştientizarea suferinţei.

Sunt sau nu embrioni similari cu cei umani? Cine şi pe baza căror criterii va stabili reglementări în domeniu, cât mai rapid posibil, deoarece dezvoltările malefice ale oricărei descoperiri ştiinţifice fac parte din arsenalul tot mai perfecţionat de auto-distrugere al umanităţii?