Chestiunea care m-a interesat pe mine în mod special a fost schiţa de aplicaţie pentru ziarul New York Times. Ideea mi se pare fascinantă, să-ţi poţi citi ştirile fix în faţa ochilor. Evident, vorbim aici doar de titluri şi o scurtă informaţie, dar este senzaţional.

Arthur C. Clarke vorbea în Odiseea sa spaţială despre Newspad. Practic, la zeci de ani înaintea lansării iPad-ului, scriitorul vorbea fix despre o tabletă pe care vom avea adunate toate informaţiile din lume şi vom da cu degetul pentru a citi printre ele. Totul va fi afişat pe ecran şi nu vom mai avea nevoie de hârtie. Acela era viitorul, iar el s-a produs mai rapid decât ne-am fi putut imagina. Astăzi, tabletele sunt viitorul internetului, iar cititul ziarelor şi paginilor de ştiri pe ele este un lucru superb. Aplicaţii ca Flipboard redefinesc modul cum ne raportăm la informaţie. Dăm doar cu degetul şi trecem printre articole, ne facem propriul nostru ziar, din sursele noastre preferate. Navigăm printre conţinut scris, foto şi video. Comentăm, distribuim pe Facebook şi comentăm cu prietenii noştri.

Imaginează-ţi scenariul ăsta. Te trezeşti dimineaţa, te duci în bucătărie şi îţi faci o cafea. Pe vremuri, deschideam televizorul de acolo şi luam în mână un ziar. Viitorul meu sună cam aşa: vei sta lângă aragaz, iar pe perete vei avea proiectată imaginea unui browser, dintr-un mic dispozitiv conectat la internet. Totul va putea fi controlat cu ajutorul gesturilor, tehnologia deja există. Aşa că vei avea mâna stângă pe ceaşca de cafea, iar cu mâna dreapta vei da, imaginar prin aer, paginile site-urilor tale favorite. Vei închide aragazul cu ochii, pentru că va avea senzori şi vei face un gest de micşorare cu degetele, pentru a reduce luminozitatea în bucătărie.

Te vei aşeza la masă, iar pe peretele din faţa ta vei citi ştirile favorite. Dar nu te vei putea concentra doar la text, aşa că vei dori varianta interactivă. Vei apăsa imaginar pe un video, pentru a vedea rezumatul zilei sau poate vei alege varianta infografică, în care totul îţi este explicat vizual. Tu nu vei atinge laptopul, nu vei atinge niciun ecran. Vei pleca din bucătărie, iar camera va simţi că tu ai ieşit de acolo şi se va stinge, pentru a economisi energie. De asemenea, căldura din calorifer va fi redusă la un nivel confortabil, pentru ca să se deschidă cu doar o oră înainte de a ajunge tu acasă,pentru că aşa i-ai zis să facă, folosind nişte ochelari inteligenţi.

Vei merge pe stradă cu ochelarii la ochi, iar pe ecran îţi vor apărea informaţii despre momentul când vor veni următoarele autobuze sau metrouri. Vei şti că trebuie să te grăbeşti până în staţie, deoarece autobuzul tocmai a trecut de ultima intersecţie. Vei şti că metroul mai are 3 minute, deşi tu încă aştepţi la trecerea de pietoni. Iar odată ajuns acolo, în subteran, vei fi destul de relaxat încât să apeşi un pic pe ochelari, să spui că vrei să citeşti o carte, iar în faţa ochilor să-ţi apară slide-uri mici, neobositoare, paginile cărţii tale. Ochelarii tăi vor simţi impulsurile creierului şi vor reacţiona atunci când tu vei gândi că trebuie dată pagina. De asemenea, ei vor şti să te avertizeze că ai ajuns la staţia de metrou Unirii şi e cazul să schimbi magistrala, pentru că aşa i-ai programat să facă.

Urci în metrou, primeşti un mail în care ţi se spune că ai o întâlnire la 10. Automat, aceasta va trece în calendar. În caz că trebuie să-ţi schimbi drumul, ochelarii îţi vor calcula varianta ideală şi cea mai rapidă pentru a ajunge la acea întâlnire. Dar nu se vor opri aici. Pentru că ştiu ce salariu ai şi cât ai cheltuit în acea lună, îţi vor spune că, potrivit bugetului tău, îţi permiţi să te opreşti la o cafea înainte. Mai ales că ai timp. Şi pentru că îţi ştiu istoricul cumpărăturilor şi ce cafea cumperi de obicei de la magazinele unde te duci, îţi vor sugera şi locul perfect pentru a-ţi petrece dimineaţa.

Vei deschide să zicem adevarul.ro direct pe ochelari. O variantă uşoară şi grafică. Nu vor mai exista televizoare în cafenele. Nu va mai fi nevoie de ele. Vei comanda ochelarilor prin aceeaşi forţă a gândurilor, căci impulsurile electronice ale creierului pot fi simţite deja de senzori, să deschidă varianta video a celor mai importante ştiri de pe adevarul.ro. Sau le vei spune să îţi facă un mix de ştiri economice, de tehnologie şi de politică, de pe cele mai importante site-uri din România şi SUA. Ştirile citite se vor memora şi apoi ochelarii îţi vor sugera mereu domenii de interes pentru tine.

Iar jurnalistul? Jurnalistul va fi mai interesat să ştie să-ţi descrie poveşti vizuale şi interactive, să facă reportajul altfel, să te ducă pe teren, nu să-ţi descrie terenul. Dacă ştiţi cum arată StreetView de la Google prin pădurea amazoniană, aşa-mi imaginez eu reportajul viitorului. Vei da din cap stânga, dreapta, iar reporterul deja filmase şi fotografiase panorama aceasta. Vor apărea personaje, iar pentru ele vor exista descrieri şi mici poveşti. Va fi o piramidă de informaţie şi de lectură, pe care o vei putea digera în timp ce cafeaua favorită a fost preparată instantaneu de o maşină conectată la gusturile tale.

S-a făcut ora 12. Ai terminat întâlnirea la care eticheta va cere să vă lăsaţi jos ochelarii inteligenţi, pentru a nu avea niciun avantaj unul în faţa celuilalt. Va fi o problemă. Prea mulţi oameni cu ochelari va însemna prea multă informaţie şi prea puţină descoperire. Aşa că la intrarea în club, un senzor îţi va face ochelarii indisponibili pentru ceilalţi. Vei putea folosi doar o variantă light a acestora, care-ţi vor afişa notificări, mail-uri şi alte informaţii neutre, dar nimic despre ceilalţi din jurul tău. În drum spre birou, ştii că în seara asta ajungi acasă, iar acolo te va aştepta o nouă cucerire. Aşa că trebuie să faci curat. Toate obiectele din casa ta vor fi inventariate şi cunoscute. Dacă ţi-au uitat căştile pe jos, vor fi identificate drept căşti. Trebuie să speli. Te conectezi cu ochelarii la maşină şi la uscător. Senzorii de culori le vor diferenţia, senzorii de materiale le vor pune la temperatura ideală.

E deja prânz. Să ne întoarcem în realitate. Vă las pe voi să vă imaginaţi restul. Întrebarea pe care ne-o punem toţi este, dar unde sunt lucrurile pe care le iubim atât de mult? Unde va fi cartea fizică? Unde va fi ziarul? (va mai fi ziarul?). Unde vor locui aceste enclave?

Ştiţi voi discul de vinil, care a revenit acum la modă deşi trăim în timpul sistemelor audio de înaltă performanţă şi deja am trecut peste CD sau DVD? O comunitate mică, dar fidelă, mai cumpără discuri de vinil. Se mai vând în continuare pick-up-uri. Industria care era condamnată la moarte, s-a trezit direct din coşciug. Ei bine, cred că aşa va fi şi în viitor. Cartea va fi o nişă. Una interesantă şi apreciată. Iar tinerii vor fi fascinaţi de posibilitatea de a ţine ceva în mână, într-un univers atât de touchscreen.

Să nu fim radicali. Cărţile nu vor muri. Pentru ele, transformarea lumii într-una în care nu vom mai atinge nimic, în care vom controla totul cu mintea, este cea mai mare binecuvântare. Pentru că acest lucru le face interesante, ciudate şi atractive. Doar că nimeni nu va mai înghiţi orice carte, competiţia va fi mai mare, iar unii se vor transforma. Unii scriitori vor dori variante pentru ochelari inteligenţi, alţii vor scrie în continuare 300 de pagini. Iar asta-mi place. Se numeşte diversitate.

De ziare? Numai de bine, dar într-un univers al zappingului la televizor, al zappingului pe internet, al unei atenţii distributive, dar care nu poate să stea în loc şi a unui cititor care nu mai are răbdare mai mult de cinci minute decât dacă materialul este extraordinar, există o singură şansă. Ori eşti extraordinar, ori mori. Probabil ziarul va muri. Nu şi ziaristul.