Ioan Ciobanca este chirurgul care nu vrea ca viaţa pacienţilor să depindă de noroc

Considerat un medic remarcabil atât de cititori, dar şi de juriul de specialitate, chirurgul Ioan Ciobanca ocupă locul 2 în cadrul campaniei "Medicii cu care Zalăul se mândreşte". Este, în acelaşi timp, şi unul dintre medicii cu care Şimleul se mândreşte, oraşul de sub Măgura, unde a profesat timp de peste 20 de ani, suspinând şi acum după profesionistul şi omul Ioan Ciobanca.

Deşi şi-a început cariera medicală la Zalău, o bună bucată de timp din perioada maturităţii profesionale şi-a petrecut-o lucrând la spitalul din Şimleu. Iar de zece ani încoace cochetează cu ideea de a fi medic la New York. Este povestea frumoasă şi complicată a celui mai apreciat chirurg din Zalău, omul pentru care specializarea aleasă nu este o simplă meserie, ci o permanentă provocare la a fi tot mai bun, tot mai competitiv în încercarea de a salva vieţile pacienţilor: Ioan Ciobanca.

Provine dintr-o familie de oameni simpli, din Bocşa, dar a ştiut dintotdeauna ceea ce vrea şi a făcut tot posibilul ca acest lucru să se împlinească. Aşa că nicio dificultate nu l-a oprit să ajungă să studieze medicina la Cluj. Imediat după absolvire, a ales să vină cu repartiţie la Staţia de Salvare Zalău, deoarece aici credea el că poate să se pregătească mai bine pentru ceea ce urma să facă: o specializare în chirurgie generală. Ceea ce s-a şi întâmplat, doi ani mai târziu, când a fost admis la un rezidenţiat în chirurgie. A ales să înveţe tainele acestei specializări de la cei mai buni, aşa că a ales Bucureştiul, şi nu orice spital de acolo, ci unul dintre cele mai bune - Spitalul Fundeni.

În 1980, prin repartiţie republicană, a ajuns la Spitalul Judeţean din Zalău. Nu a rămas decât trei ani pentru că, în 1983 a decis să mai facă o specializare, de această dată în chirurgie urologică. "Aveam în Urgenţe foarte multe cazuri de chirurgie urologică şi nimeni nu ştia ce să facă. Aşa ca m-am decis să învăţ eu", povesteşte chirurgul. A ales, şi de această dată, Bucureştiul, dar după ce s-a specializat şi în chirurgie urologică s-a reîntors la spitalul din Zalău. N-a rămas însă prea mult, pentru că în 1986 a fost detaşat la spitalul din Şimleu. "Acolo muriseră doi chirurgi şi aveau nevoie de un medic nou", explică el motivul pentru care a fost detaşat, cu toate că, potrivit "folclorului" local, plecarea i s-ar fi datorat faptului că unii dintre colegii lui cu vechime din spitalul din Zalău îi vedeau talentul şi dorinţa lui de permanentă perfecţionare ca o ameninţare la adresa poziţiei lor.

A stat la Şimleu mai bine de 20 de ani, făcând din oraşul de nici 20 de mii de locuitori un adevărat centru chirurgical al judeţului. Oameni din tot Sălajul mergeau să se opereze la Şimleu, motiv pentru care revenirea lui la Zalău, în 2007, a fost motiv de mâhnire pentru şimleuani. De altfel, primarul Septimiu Ţurcaş a declarat public faptul că îşi doreşte ca Ioan Ciobanca să revină la Şimleu.

A revenit la Zalău dând concurs pe postul de şef al Secţiei de chirugie şi a revoluţionat Spitalul Judeţean fiind primul - şi până în acest moment şi ultimul - chirurg din Sălaj care a învăţat să facă operaţii laparoscopice.

Visul american

Chiar dacă a cochetat cu plecarea din ţară şi înainte de 1989, având în acest sens şi o povestioară, în care termenul de "Securitate" se aude de mai multe ori, Ioan Ciobanca a avut prima tentativă reală de a profesa în străinătate abia în 2001. Şi nu oriunde, ci taman peste Atlantic, în îndepărtatul New York. "Am ajuns acolo chiar după atentatele de la 11 septembrie. Era groaznic", îşi aminteşte el. Chiar dacă a obţinut viză pe 10 ani pentru SUA şi a câştigat la loteria vizelor şi dreptul de rezidenţă, în anii care au urmat chirurgul a mers acolo doar în vizită. "Puteam să rămân acolo numai dacă acceptam să o iau, ca şi medic, de la zero sau dacă acceptam ceva inferior pregătirii mele. Americanii nu prea primesc medici în posturi cheie, cum sunt cele de chirurgi. Sunt exclusivişti.  În plus, n-am avut nici susţinerea familiei, în special a copiilor, care nu au vrut sub nicio formă să ne mutăm acolo", povesteşte el.

Este înconjurat din toate părţile de medici

Numele Ciobanca are o rezonanţă mare în medicina judeţului. Fratele chirurgului, medicul gastroenterolog Petru Ciobanca este proprietarul primei şi celei mai mari clinici private din Sălaj. De asemenea, fiica sa este medic la Cambridge, Marea Britanie, alături de soţul ei, zălăuan şi el, care este tot medic. Din urmă vine acum mezinul familiei, care este clasa a XII-a şi se pregăteşte din greu pentru admiterea la medicină. "L-am îndemnat să facă mai mult decât chirurgia generală. Chirurgie robotică, spre exemplu".

"Nu ar trebui să fie zile norocoase şi zile nenorocoase"

Chirurgul are şi câteva nemulţumiri - decepţii, le spune el. Cum ar fi faptul că în chirurgie, în general, şi la Zalău, în special, şansele la viaţă ale pacientului depind de cine este de gardă. "Nu ar trebui să fie zile norocoase şi zile nenorocoase. Toţi chirurgii ar trebui să fie foarte bine pregătiţi, să poate face faţă unui caz, mai ales atunci când diagnosticul nu este pus pe tavă, ci el trebuie intuit", explică el, diplomat. Faptul că lucrurile nu stau acum aşa şi că nici nu se întrevede vreo schimbare în curând a fost unul dintre motivele pentru care nu a mai vrut să participe la concursul pentru şefia secţiei de chirurgie. "Am vrut să am mai mult timp pentru mine şi pentru pacienţi", s-a justificat el.