FOTO România lucrului prost făcut. Cum să toci milioane ca să îneci monumente istorice în betoane şi în kitsch
0
Şapte biserici de lemn din judeţul Sălaj, toate aflate pe lista monumentelor istorice de clasă A, au fost cuprinse într-un proiect finanţat din bani europeni, prin care a fost construită infrastructura care ar fi trebuit să faciliteze accesul turiştilor. A ieşit însă un kitsch.
Un proiect cu finanţare europeană care ar trebui să îi atragă pe turişti în judeţul Sălaj şi să pună în valoarea patrimoniul cultural local s-a dovedit a aduce o notă de kitch unor monumente istorice. O spun asta specialiştii în domeniu, care s-au arătat îngroziţi de modul în care cei care au stat în spatele proiectului au înţeles să faciliteze accesul vizitatorilor la şapte dintre cele mai vechi şi mai frumoase biserici de lemn din judeţul Sălaj, toate incluse în Lista monumentelor istorice.
Prin „Circuitul bisericilor de lemn din Sălaj“, Consiliul Judeţean (CJ) Sălaj, principalul beneficiar, îşi propunea „ca aceste valori culturale să rămână, să fie cunoscute celor care apreciază aşa ceva din ţară şi din regiune, dar şi din străinătate, să creem condiţii de acces mai bun, de informare mai bună şi să le introducem într-un circuit pentru că este vorba de şapte biserici“. Aşa declara în urmă cu un an, când implementarea lui era pe ultima sută de metri, Tiberiu Marc, preşedintele CJ Sălaj.
Se referea la următoarele biserici de lemn: „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavril“ din Ciumărna, „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavril“ din Poarta Sălajului, „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavril“ din Sânmihaiu Almaşului, „Pogorârea Sfântului Duh“ din Fildu de Sus, „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavril“ din Baica, „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavril“ din Racâş şi „Sfântul Gheorghe“ din Bârsa, lăcaşuri de cult de secol XVII-XVIII, care urmau să devină mai primitoare cu turiştii.
Pentru asta, proiectantul - SC Damar Consult Cluj-Napoca SRL - a gândit şapte grupuri sanitare masive, cu geamuri şi uşi PVC şi geamuri termopan, unele ridicate chiar în curţile bisericilor, 600 de metri liniari de alei pavate cu dale, şapte parcări, drumuri de acces în lungime totală de aproape un kilometru şi şanţuri adânci din beton, garduri pe structură metalică şi cu bază din beton căptuşită cu gresie, precum şi în cinci lifturi metalice pentru persoanele cu dizabilităţi. Lucrările au costat 6 milioane de lei, dintre care 4,2 de la Uniunea Europeană, 1,47 - de la Guvern şi 343.000 de la Consiliul Judeţean. Lucrările s-au încheiat în octombrie 2016.
Primul semnal de alarmă
Arhitectul Niels Auner, expert atestat de Ministerul Culturii pentru monumente istorice, a fost cel căruia CJ Sălaj i-a solicitat, în 2009, să facă expertiza în care să puncteze aspectele care trebuie îmbunătăţite astfel încât proiectul să devină compatibil cu monumentele direct vizate. O expertiză pentru care s-au plătit peste 15.000 de lei.
El a dat prima „bulină neagră“ ideii de a folosi platforme mobile destinate persoanelor cu dizabilităţi, tractate în lungul unei balustrade prevăzută cu cremalieră la partea inferioară. „Atât traseul acestei platforme tractate, cât şi tehnologia ce trebuia utilizată modificau radical imaginea de ansamblu a sitului sătesc cu o biserică de lemn în centru asemănătoare unei locuinţe şi cu o cale de acces la ea“, explică arhitectul.
Biserica de lemn din Poarta Sălajului FOTO Neils Auner
Specialistul a arătat la momentul respectiv că este inutilă aducerea persoanelor cu handicap în vecinătatea sau chiar în interiorul monumentului, de vreme ce gabaritele zonelor de acces în bisericile de lemn sunt cu mult mai mici decât ale scaunelor utilizate. În plus, accesul acestei categorii de vizitatori era condiţionat de modificarea unor trepte şi praguri, intervenţie ce ar fi masacrat nişte monumente vechi de două-trei sute de ani.
Le-a adus la cunoştinţă şi că traseul rectiliniu pentru care se optase crea o imagine total nepotrivită a întregii incinte, sugerând realizarea de alei cu panta rampei de maxim 8%, admisă peste tot în lume pentru persoanele cu deficienţe locomotorii. Deşi soluţia propusă era posibilă fără vreun efort special şi fără a distorsiona întregul ansamblu, ea „a fost ignorată din start, preferându-se o soluţie costisitoare, străină locului, agresivă şi absolut inutilă ce taie toate amplasamentele în două părţi“, menţionează Niels Auner. Achiziţia şi montarea unei astfel de platforme mobile a costat, în medie, 60.000 de lei. De asemenea, la Fildu de Sus, rampa se termină la jumătatea drumului, însă reprezentanţii CJ Sălaj dau asigurări că „în etapa imediat următoare“ lucrarea va fi continuată din bugetul propriu al judeţului.
În ceea ce priveşte aleile, specialistul a explicat la momentul respectiv că pot fi folosite dale din piatră naturală, pe pat de beton, doar cu anumite condiţii, printre care „utilizarea de lespezi de piatră de materiale diferite aşezate în benzi cu lăţimi neregulate“ şi montarea unor grinzi de stejar impregnat în zona treptelor, soluţie se întâlnită în lucrările de punere în valoare a monumentelor restaurate. În plus, a cerut eliminarea bordurilor, pe motiv că nu sunt compatibile cu caracterul peisagist al amenajării, iar pentru trotuarul din apropierea bisericilor a sugerat trei variante: bolovani de râu aleşi pe pat de pietriş compactat, lespezi de piatră cu contur neregulat pe pat de balast compactat ori pietriş compactat. Niciuna dintre variante nu a fost luată în calcul, preferându-se „o soluţie rigidă de tip urban, total impropriu în zonă“, după cum menţioneză Auner.
„Nu mi-a venit să cred ochilor“
În timp ce arhitectul se plânge că recomandările lui au fost, în cea mai mare parte, ignorate, oficialii administraţiei judeţene susţin că ele „au fost însuşite şi respectate în elaborarea proiectului tehnic şi în execuţia lucrărilor“. Ba mai mult, ţin să precizeze aceştia, „obţinerea Avizului de la Ministerul Culturii a fost condiţionată de realizarea şi punerea în operă a acestei expertize elaborată de către expertul agreat ca fiind specialist şi consultant pe lângă Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, în arhitectura bisericilor din lemn“.
Biserica de lemn din Racâş FOTO Niels Auner
Proiectul a primit, în cele din urmă, avizul necesar şi, spre surprinderea autorului expertizei, la finalul investiţiilor, în curţile monumentelor istorice au fost executate tocmai acele lucrări la care Niels Auner ceruse să se renunţe. „Am văzut nişte fotografii cu ce s-a făcut la acele biserici şi nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Mi-am făcut drum să mă conving pe viu că le-au masacrat şi a trebuit să mă aşez când am văzut dezastrul“, spune arhitectul.
Potrivit acestuia, incintelor unor biserici precum cele de la Baica, Poarta Sălajului ori Racâş le-au fost pur şi simplu demolate elemente de arhitectură populară autentică. În locul împrejmuirilor de lemn acoperite cu şindrilă şi porţi de acces de o reală frumuseţe şi unicate, au apărut garduri înalte, pe structură metalică şi bază din beton, în unele cazuri chiar placată cu gresie. În opinia lui, „lipsa unei maleabilităţi în abordarea temei şi a subiectului face în mod sigur parte din tarele legate de sistemul de licitaţie care a promovat în acel proiect firme de proiectare de canalizări şi drumuri, firme pentru care cele descrise anterior nu aveau nicio relevanţă“.
„Este o barbarie“
Impactul transformărilor asupra imaginii de ansamblu a incintei monumentului este unul devastator, spun, la unison, şi alţi doi specialişti consultaţi de „Adevărul“. „O porcărie. Un kitsch ordinar“, susţine Cornel Grad, doctor în istorie şi cercetător ştiinţific cu specializare în etnografie monumente, cel care a inventariat toate bisericile de lemn din judeţul Sălaj.
„Îmi vine să urlu când văd ce s-a făcut. Nu se potriveşte nimic cu ceea ce există acolo de secole. Bisericile vechi sunt mici şi intime - acesta este specificul lor. Când le treci pragul trebuie să te apleci, altfel dai cu capul. Şi atunci pentru ce acele construcţii moderne grandioase? Pesemne vor ca turiştii să intre cu autocarul direct în biserică. Sunt furios şi revoltat că s-a putut face aşa ceva“, spune cercetătorul ştiinţific. El opinează că, prin modul în care cei responsabili au înţeles să implementeze proiectul, monumentele istorice au fost scoase din context.
De aceeaşi părere este şi Augustin Goia, expert în arhitectură rurală şi cercetător ştiinţific la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, care apreciază că grupurile sanitare, în felul şi de dimensiunea în care au fost concepute, nu aveau ce căuta în curtea bisericilor: „Sunt penibile în contextul respectiv. Sunt, practic, primul lucru care îţi sare în ochi când ajungi în zonă. În cazul construcţiilor utilitare cu specific trebuie păstrat un anumit specific volumetric, tipul de acoperiş trebuie să armonizeze cu restul construcţiilor din sat, cu atât mai mult cu cele din apropiere. Este o barbarie ce au făcut“.
Şi despre aleile pavate ce dau în uşa bisericilor specialiştii declară că strică peisajul cultural. Situaţia putea fi evitată dacă, adaugă ei, s-ar fi optat pentru alei de ocolire, pietruite, uşor şerpuite, care ar fi permis chiar şi accesul persoanelor în scaun cu rotile. „Aleile pavate şi scările din beton distrug totul. În plus, în unele locuri s-au făcut şanţuri de beton la distanţă mică de monument. Betonul nu are ce căuta vizibil în cazul unor astfel de construcţii“, punctează Augustin Goia.
Nici modelul de gard pentru care au optat cei responsabili de proiect nu a scăpat de criticile specialiştilor, care subliniază că, dacă s-ar fi dorit o reconstituire în spiritul veacurilor XVII-XVIII, trebuia făcut de dimensiuni mai mici, din scânduri ori lemne cioplite, aşezate orizontal între stâlpi din lemn. Nicidecum cu baza betonată ori placată cu gresie sau înalte încât să ascundă monumentul. „Mai kitsch de atât nu se poate“, mai spune cercetătorul ştiinţific clujean.
CJ Sălaj: „Proiectul a avut avizele“
Reprezentanţii CJ Sălaj amintesc că Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), precum şi specialiştii în monumentele de ev mediu au agreat şi avizat favorabil soluţia aleasă. În plus, explică sursa citată, soluţiile tehnice adoptate de proiectant au avut în vedere durabilitatea lucrărilor executate, pornind de la termenul minim de păstrare a caracteristicilor tehnice ale investiţiilor nou-create prevăzut de către finanţator, respectiv cinci ani de la recepţia la terminarea lucrărilor.
Reprezentanţii administraţiei judeţene invocă faptul că „proiectul tehnic şi execuţia lucrărilor au fost realizate în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare, obţinând toate avizele necesare, inclusiv pe cel de la Ministerul Culturii“: „Anterior prezentării proiectului la Minister, şeful de proiect din partea proiectantului a consultat detaliat reprezentanţii MCIN din teritoriu pentru a găsi cele mai adecvate şi fiabile soluţii posibil a fi aplicate în condiţiile date de teren, pentru punerea în valoare şi protejarea monumentelor istorice“.
Biserica de lemn din Baica FOTO Colaj Cosmin Giurgiu/Andreea Vilcovschi
Deşi recunoaşte că anterior implementării proiectului nu a existat o evidenţă a vizitatorilor la aceste obiective, CJ susţine că, graţie acestui proiect, la bisericile aflate în proximitatea drumului european E81 numărul turiştilor a cunoscut o creştere importantă, ajungând, la Ciumărna şi Poarta Sălajului, chiar la 200 persoane pe lună. La Fildu de Sus, oficialii estimează că în acest an circa 150 de curioşi vor trece pragul bisericii, după ce în 2016 au fost număraţi mai puţin de 100 de vizitatori.
Protejate cu lacătul
Unele dintre biserici pot fi admirate de către turişti doar dacă aceştia au anunţat în prealabil responsabilii cu administrarea şi conservarea investiţiilor, respectiv primăriile şi parohiile locale. Câteva porţi au lacătul pus şi toate grupurile sanitare sunt sub cheie după ce, spun oficialii, noile investiţii au fost vandalizate imediat după recepţia lucărilor: pereţii au fost murdăriţi cu noroi, geamurile au fost sparte, echipamentele electrice demontate şi furate parţial, ori turmele de oi au fost adăpostite în curtea bisericii.
„Acum, cu perspectivă mai cuprinzătoare asupra lucrărilor realizate, sunt trist că am dat drumul acestui proiect, chiar şi cu recomandările specificate, fiind clar că nimeni nu avea de gând să ţină cont de acestea“, conchide expertul Niels Auner.
Mai puteţi citi:
România lucrului prost făcut: şoseaua de centură care se construieşte de un deceniu
Se încarcă comentariile...
