Femeile care au marcat istoria Sălajului: mame ori fiice celebre ale unor bărbaţi care au scris Istoria României

Clara Maniu s-a născut la Bobota FOTO Arhivă

Sălajul nu a dus niciodată lipsă de femei care, prin curajul şi prin viziunea lor, au rămas în istorie ca personalităţi importante ale vremurilor în care au trăit. Aşa a fost, spre exemplu, Clara Maniu, mama celui care a fost, în trei rânduri, prim-ministru al României şi ctitor al Marii Uniri, Iuliu Maniu, ori Elena Pop de Băseşti, fiica lui Gheorghe Pop de Băseşti.

Potrivit istoricului Marin Pop, cele două mari doamne ale Sălajului sunt şi două reprezentante de seamă ale mişcării feministe de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Fiecare dintre ele a însemnat enorm în viaţa comunităţii sălăjene, dar şi în viaţa bărbaţilor din viaţa lor, figuri importante ale istoriei noastre naţionale.

După cum scria, într-un articol publicat în revista de cultură  "Caiete Silvane", istoricul Marin Pop, Clara Maniu s-a născut în 10 ianuarie 1842, la Bobota, în familia Coroianu. Tatăl sau, Demetriu Coroianu era preot greco-catolic în comună iar mama sa, Iuliana Pop, era nepoata protopopului Grigorie Pop din Craidorolţ.

Prin legăturile care existau între tatăl ei şi Simion Bărnuţiu, care au fost colegi de şcoală la Blaj, doi ani, şi colaboratori apropiaţi, îl cunoaşte pe Ioan Maniu, viitorul ei soţ. Acesta era nepotul de soră al lui Simion Bărnuţiu, care l-a şi întreţinut la şcoli. Ioan Maniu era absolvent al Facultăţilor de Drept din Viena şi Pesta, după ce urmase doi ani de teologie. Clara Maniu s-a căsătorit cu Ioan Maniu în anul 1865, iar din fericita lor căsătorie au rezultat nouă copii: Scipio,  Cassiu, fost avocat, publicist şi profesor universitar de drept la Cluj; Elena, măritată cu Ioan Pop, vicar foraneu la Năsăud; Iuliu, marele om politic; Sabina,  Ioan, Cornelia, călugărită sub numele de sora Cecilia; Iulia,  şi Emilia.

 A fost preşedinta a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene

Potrivit lui Marin Pop, Clara Maniu a fost unul dintre membri fondatori ai Reuniunii femeilor Sălăjene, constituită în 1881, fiind aleasă, cu unanimitate de voturi, în funcţia de preşedintă a organizaţiei, funcţie pe care a deţinut-o timp de 16 ani. "Poate cea mai mare realizare a reuniunii în perioada cât a fost condusă de către Clara Maniu a fost acea a înfiinţării unei şcoli româneşti de fete la Şimleu, în anul 1888. Această şcoală unde erau educate tinerele fete se găsea sub conducerea şi administrarea reuniunii. Că nu a fost o intreprindere uşoară stau mărturie numeroasele memorii pe care Clara Maniu şi Andrei Cosma, directorul şcolii, delegat din partea reuniunii, le-au înaintat inspectorilor şcolari şi ministerului de resort", precizează istoricul.  Alte importante realizări au fost înfiinţarea unei biblioteci şi a unui muzeu al reuniunii, prin care se dorea păstrarea portului şi a identităţii româneşti.
     

Elena Pop, fiica lui Gheorghe Pop de Băseşti

O altă reprezentantă de seamă a mişcării feministe din Sălaj este Elena Pop, fiica ilustrului nostru înaintaş Gheorghe Pop de Băseşti, cel care a condus Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Elena Pop s-a născut pe data de 26 noiembrie 1862, în localitatea Băseşti, care a aparţinut Sălajului, până în anul 1950. Era cea de-a doua fiica a marelui nostru înaintaş sălăjean, George Pop de Băseşti. A urmat cursurile şcolii primare la Cluj, iar în toamna anului 1873 este trimisă de către tatăl său, împreună cu matuşa sa, Elena, la Budapesta, la Colegiul Santa Maria a călugariţelor engleze. "Credem că George Pop de Băseşti şi-a adus fiica şi sora să înveţe la acest institut, din două motive. În primul rând, pentru că el era în acea perioadă, începand cu anul 1872, reprezentantul ales al românilor sălăjeni în Parlamentul de la Budapesta şi astfel putea să le supravegheze îndeaproape. Nu în ultimul rând, pentru prestigiul pe care îl avea acest institut. El era condus de către Ioana Schreiber, o femeie excepţională, care vorbea şase limbi străine", precizează Marin Pop.

Implicată în sprijinirea soldaţilor

Elena Pop s-a implicat în sprijinirea soldaţilor răniţi în războiul de independenţă din 1877 deşi era doat un copil la acea vreme. În vara anului 1877 era în vacanţă, la Băseşti, şi începe campania strângerii de fonduri materiale şi financiare la sfârşitul lunii august. Sub îndrumarea tatălui său, ea a cutreierat satele din zona Băseştiului şi a reuşit să adune suma de 193,60 florini şi 23 lei, care au fost trimişi Iuditei Măcelariu, conducătoarea Centrului de colectare din Sibiu. De aici ajutoarele erau expediate Societăţii de Cruce Roşie din Bucureşti.

În paralel cu strângerea de fonduri, Elena Pop a organizat în casa părintească un atelier de preparat scame, care erau folosite la îngrijirea soldaţilor răniţi pe front. Pentru gesturile sale, Elena va fi pe lista puţinelor românce din Ardeal care au fost decorate cu ordinul "Crucea Elisabeta", înfiinţat de către regina Elisabeta a României în timpul râzboiului de independenţă .

Elena Pop s-a afirmat ca şi o activă militantă pentru emanciparea femeilor din Transilvania şi s-a căsătorit, în 1882, cu avocatul Francisc Hossu Longin.