FOTO Specii rare de păsări pe care le poţi vedea în Delta Dunării
0Specialiştii au identificat pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării 341 de specii de păsări. Majoritatea sunt incluse în categoria păsărilor migratoare.
Delta Dunării este locul unde se întâlnesc 341 de specii de păsări. „Zona are o importanţă universală pentru cuibăritul multor populaţii de păsări cum sunt pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), pelicanul creţ (Pelecanus crispus) şi cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus). Se mai întâlnesc aici colonii importante de stârc lopătar (Platalea leucorodia) şi câteva specii cuibăritoare de vultur codalb (Haliaeetus albicilla)”, spun reprezentanţii Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD).
Zona Deltei Dunării este un loc de popas, atât de primavară cât şi de toamnă, pentru câteva milioane de păsări, în special raţe, barza albă (Ciconia ciconia) şi numeroase specii de păsări de pradă. În sezonul de iarnă, delta găzduieşte grupuri mari de lebede şi gâşte, incluzând aproape întreaga populaţie de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).
O parte dintre aceste pasari sunt sedentare (pescarusul, piciorongul, starcul, lacarul cenusiu, cufundacul, lopatarul, cristeiul, fluierarul, stancuta, vulturul codalb, soimul dunarean), dar majoritatea pasarilor pasarilor ce pot fi intalnite fac parte din categoria celor migratoare (egreta mare, rata rosie, lebada, cormoranul mare, hoitarul alb migreaza din Asia ; lebada de iarna, fluierarul negru, becatina, huhurezul mare, rata salbatica migreaza din regiunea siberiana ; din zona sudica vin pelicanul comun si pelicanul cret, rata cu ciuf, barza alba, cocorul, lastunul de mal, iar gasca cu piept rosu, sitarul, rata cu cap negru, garlita migreaza din regiunea arctica).
Printre speciile rare de păsări din Delta Dunării sunt:
Pelicanul creţ - pasărea cu cea mai mare dimensiune din familia sa. Poate ajunge până la 180 de centimetri de la vârful cozii până la capătul ciocului. Aripile sale întinse măsoară între 310 si 345 de centimetri lungime. Pelicanul creţ prefera în special zonele cu umezeala ridicată precum deltele, estuarele şi lagunele.
„Pelicanul creţ (Pelecanus crispus) este una dintre cele mai mari şi mai frumoase păsări din România, fiind clasificat ca vulnerabil, conform criteriilor IUCN, în toate zonele ce corespund distribuţiei sale geografice. Însă, Delta Dunării este unul dintre puţinele locuri din lume în care această specie a găsit locuri favorabile de cuibărit şi reproducere”, spun reprezentanţii ARBDD.
Pelicanul creţ - FOTO Societatea Ornitologică Română
Pelicanul comun este, conform Societăţii Ornitologice Române (SOR), o specie acvatică masivă, ce pare complet albă atunci când e aşezată pe sol. În zbor se distinge uşor culoarea neagră de pe partea inferioară a aripilor. Anvergura aripilor este cuprinsă între 270-320 cm. Se hrănesc cu peşte în ape cu adâncime redusă (1,5-2,5 m) deoarece nu se pot scufunda într-un mod asemănător cormoranilor. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este locul tradiţional de cuibărit pentru pelicanul comun (până la 4.000 de perechi).
Pelicanul comun - FOTO Societatea Ornitologică Română
Egreta mică este o specie caracteristică zonelor umede ce au pâlcuri copaci. Este zveltă şi elegantă, cu o lungime a corpului de 55-65 centimetri şi o greutate de 350-550 grame, fiind asemănătoare ca dimensiuni cu stârcul de cireadă. „Penajul este complet alb. Degetele galbene, ce contrastează cu picioarele şi ciocul negre, sunt semnele distinctive care o deosebesc de egreta mare. În partea posterioară a capului are 2-3 pene ornamentale lungi şi înguste care în secolul XIX erau vândute caselor de modă pentru împodobirea pălăriilor. Se hrăneşte cu peştişori, broaşte şi alte mici animale acvatice”, spun ornitologii din cadrul SOR.
Cormoranul pitic - o specie acvatică ce trăieşte pe lacuri şi iazuri extinse, cu vegetaţie abundentă. În timpul iernii cormoranul mic stă pe lacuri de acumulare. Se hrăneşte cu peşte, crustacee, lipitori, insecte sau mamifere mici.
Cormoranul mic - FOTO: Societatea Ornitologică Română
Raţa roşie - cunoscută sub numele de raţa cu ochi albi - este o specie caracteristică zonelor umede cu stufărişuri. Se hrăneşte cu plante acvatice, moluşte, insecte şi peşti.
Stârcul de noapte este o specie caracteristică zonelor umede cu apă dulce sau chiar sărată. Are o lungime a corpului de 58-65 cm şi o greutate de circa 800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 90-100 cm. Adulţii au înfăţişare similară. În partea posterioară a capului au 3-4 pene albe, înguste, cu o lungime de 18-20 cm. Tinerii au în prima iarnă un penaj maroniu, cu striuri albe. Tinerii în iarna a doua au spatele maroniu comparativ cu cel negru al adulţilor. Se hrăneşte mai ales cu peşti, la care se adaugă larve de insecte, mormoloci, lipitori şi chiar şoareci.
Este o specie nocturnă, fiind vizibilă dimineaţa devreme sau la apusul soarelui. În timpul zilei se retrage în copaci sau tufişuri.
Stârc de noapte - FOTO: Societatea Ornitologică Română
Gâsca cu gât roşu este o specie caracteristică zonelor de tundră siberiană. Lungimea corpului este de 54-64 cm şi are o greutate medie de 1400-1600 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-125 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Gâsca cu gât roşu este cea mai mică dintre gâşte şi are un penaj elegant, negru combinat cu roşu-ruginiu, subliniat de dungi albe. Se hrăneşte în teritoriile de cuibărire cu specii vegetale din tundra siberiană, iar în cartierele de iernare din sud-estul Europei în special pe culturile de grâu de toamnă şi rapiţă. „Este o pasăre simbol pentru Dobrogea”, spun specialiştii SOR.
Cuibăreşte în nordul Siberiei în colonii mici situate pe malurile râurilor.
Gâsca cu gât roşu - FOTO: Societatea Ornitologică Română
Codalbul, cunoscut şi sub denumirea de vultur cu coada albă, este o pasăre de pradă diurnă, caracteristică zonelor deschise din zona coastelor marine şi lacurilor cu apă dulce în apropierea cărora se găsesc arbori bătrâni sau insule stâncoase. Lungimea corpului este de 76-92 cm şi are o greutate de 4.100 de grame pentru mascul şi 5.500 de grame pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 190-240 cm. Coada devine complet albă numai după opt ani. Tinerii au ciocul, irisul, coada şi corpul închise la culoare. Se hrăneşte în special cu peşte, păsări de apă, mamifere mici şi uneori leşuri.
Codalbul - FOTO: Societatea Ornitologică Română
Pe aceeaşi temă:
FOTO Gura Portiţei, tărâmul virgin fotografiat cu drona. Imagini care îţi taie răsuflarea
Se încarcă comentariile...
